ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 484/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 89/A din 11 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bihor, secția I civilă a admis apelul declarat de apelanta S.C. A., în contradictoriu cu intimații B. și C., împotriva sentinței civile nr. 2370 din 10 octombrie 2018 a Judecătoriei Oradea, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul admiterii cererii de evacuare formulate de reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâții B. și C.; a dispus evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul - casă și teren de 3269 m.p., situat în sat Funghiu, nr. 247, com. Oșorhei, jud. Bihor, înscris în C.F. nr. x Oșorhei (C.F. vechi x Funghiu), nr. topo x,19 Funghiu; a obligat intimații la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.052 RON în fond și 1.445 RON în apel.

Această hotărâre din apel a fost atacată pe calea revizuirii la Tribunalul Bihor de către revizuenta B., care a pretins anularea ei și trimiterea pricinii spre rejudecare instanței competente, temeiul juridic invocat fiind reprezentat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 8 mai 2019, apărătorul revizuentei a precizat că cele două hotărâri pe care le consideră a fi contradictorii sunt decizia civilă nr. 89A din 11 februarie 2019 a Tribunalului Bihor, pronunțată în dosarul nr. x/2018, și decizia civilă nr. 310A din 21 martie 2016 dată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2015. Prin această din urmă decizie a fost respins, ca nefondat, apelul introdus de apelantul D., în contradictoriu cu intimații C. și B., împotriva sentinței civile nr. 9594 din 2 noiembrie 2015 a Judecătoriei Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate, în litigiul având ca obiect evacuare.

Cererea de revizuire întemeiată pe pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ. a fost disjunsă din dosarul nr. x/2018 și s-a format dosarul nr. x/2019, în care Tribunalul Bihor, secția I civilă a declinat competența de soluționare a căii extraordinare de atac în favoarea Curții de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 394A din 9 mai 2019.

Pronunțând decizia civilă nr. 815R din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins excepția de inadmisibilitate, invocată de intimata S.C. A., precum și cererea de revizuire, ca nefondată. A obligat revizuenta la plata către intimata S.C. A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 595 RON.

Împotriva deciziei din revizuire a promovat recurs revizuenta B., fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1,4,5,6,7 și 8 C. proc. civ.

Din cuprinsul memoriului de recurs se desprinde o serie de critici formulate de recurentă în ce privește modul de soluționare a cererii de revizuire, prin decizia nr. 815 din 7 noiembrie 2019.

Sub un prim aspect, a semnalat că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor și susținerilor invocate prin memoriul depus la dosar la 6 noiembrie 2019, care priveau cererea de revizuire fundamentată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul existenței unor hotărâri potrivnice. De asemenea, nu a primit răspuns nici cererea de suspendare a căii de atac până la lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 2631 din 25.02.2013 pronunțate în dosarul nr. x/2010, toate aceste chestiuni fiind de esența întregului litigiu, dar și a cererii de revizuire. Or, lăsându-le nesoluționate, Curtea de Apel a încălcat dreptul la apărare al revizuentei, mai ales că litigiul nu a ajuns să fie tranșat pe fond.

Al doilea aspect pune în discuție judecarea căii extraordinare de atac într-o compunere greșită a completului. Revizuenta a explicat, în cadrul memoriului depus la 6 noiembrie 2019, faptul că, potrivit dispozițiilor referitoare la revizuire, completul de la Curtea de Apel ar fi trebuit să fie format dintr-un singur judecător și nu din doi. Instanța nu s-a pronunțat în privința acestei greșeli și, examinând pricina în compunerea dată, a nesocotit normele imperative de procedură și legea de organizare judecătorească.

Sub al treilea aspect, recurenta a sesizat că din dosarul de revizuire lipsește minuta cu elementele sale esențiale, motiv care atrage nulitatea hotărârii.

În continuare, în cadrul unei alte critici, a invocat existența unui viciu în motivare prin aceea că hotărârea din revizuire nu a rezolvat fondul cauzei și nu a fost motivată de un judecător. Ea cuprinde paragrafe din toate hotărârile judecătorești anterioare adunate de grefier, din analiza conținutului actului neputându-se desluși o idee coerentă pe problemele de fapt și de drept invocate.

Tot din perspectiva nemotivării și, deci, a neanalizării cauzei, a susținut recurenta că, la paginile 5 și 6 din decizia recurată, se reține lipsa unui titlu/drept care să poată fi opus reclamantei S.C. A. pentru a paraliza acțiunea în evacuare, precum și a oricărui demers efectuat în acest scop. Or, din greșeală, Curtea de Apel nu a observat dosarul având ca obiect rectificare de carte funciară în care recurenta a avut calitatea de reclamantă și nici faptul că, în cauza nr. 1425/271/2018, a invocat lipsa de titlu a reclamantei prin întâmpinarea și cererea reconvențională depuse. Așadar, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/31.10.2017 a fost contestat și s-a cerut anularea sa în cadrul procesului menționat, deoarece familia D. nu a avut un drept de proprietate asupra imobilelor din litigiu, din moment ce actul de adjudecare a fost anulat prin sentința nr. 2631/2013 a Judecătoriei Oradea. Un alt element esențial ignorat a fost acela că evacuarea era inadmisibilă, deoarece ascunde o revendicare pentru eludarea plății taxei judiciare de timbru.

În ultima parte a recursului au fost reiterate argumentele din cererea de revizuire depusă la 8 martie 2019, la Tribunalul Bihor .

Prin prisma tuturor criticilor prezentate, recurenta a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel; în subsidiar, a cerut reținerea spre rejudecare a căii de atac sub toate aspectele și admiterea cererii de revizuire a deciziei nr. 89A din 2019 a Tribunalului Bihor.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la 21 septembrie 2020, la întocmirea raportului de admisibilitate în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recurenta are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate și că aceasta a fost promovată în termen.

Completul de filtru C4 a constatat că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia, în vederea formulării unor puncte de vedere.

Recurenta și-a exprimat punctul de vedere în sensul că recursul îndeplinește toate condițiile de admisibilitate în principiu și este întemeiat pe fond.

Intimata S.C. A. a formulat întâmpinare, ale cărei concluzii au fost de respingere a recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de avocat în sumă de 1.190 RON, dovedit cu chitanța nr. x/18.02.2020 și factura nr. x din 18.02.2021, depuse la dosar ICCJ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul exercitat de revizuenta B. este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Critica privitoare la nesoluționarea anumitor aspecte procedurale invocate în legătură cu cererea de revizuire este încadrabilă în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., însă prezintă un caracter neîntemeiat.

În dezvoltarea acesteia, recurenta a reproșat instanței o nepronunțare asupra excepțiilor și susținerilor exprimate în memoriul înregistrat la dosar la 6 noiembrie 2019, cu relevanță asupra revizuirii fundamentate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Curtea de Apel a pierdut din vedere și cererea de suspendare a judecării căii de atac până la soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2631/2013, pronunțate în dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Oradea.

Înalta Curte notează că, în cuprinsul memoriului, partea a răspuns la întâmpinarea depusă de intimata S.C. A. și a arătat că, raportat la hotărârile pronunțate anterior în litigiile menționate, există tripla identitate de părți, obiect și cauză. A mai susținut contradictorialitatea între decizia din apel, nr. 89/A din 11.02.2019 a Tribunalului Bihor, și hotărârile pronunțate în litigiul anterior de evacuare, declanșat de reclamantul D.. Tribunalul era dator să observe că actul de adjudecare emis în favoarea adjudecatarului D. a fost anulat și, drept urmare, nu exista niciun temei pentru a se vinde imobilul către S.C. A.. Așadar, intabularea acesteia în cartea funciară și vânzarea sunt nule, fiind în ipoteza vânzării bunului altuia, temei al cererii reconvenționale a recurentei care trebuia admisă și respinsă acțiunea în evacuare prin decizia supusă revizuirii. Totodată, în judecarea celui de-al doilea dosar de evacuare, prin decizia nr. 89/A din 11.02.2019, Tribunalul nu a observat cererea reconvențională, apărările recurentei pe aspectul inadmisibilității acțiunii în evacuare, inclusiv lipsa calității intimatei de a solicita evacuarea, precum și împrejurarea că procesul de evacuare a fost intentat pentru a ascunde o revendicare în scopul eludării taxei judiciare de timbru.

Prin decizia nr. 815R din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 89A/11.02.2019, argumentând, în esență, că nu este îndeplinită o condiție a revizuirii impusă de ipoteza de care se prevalează revizuenta - încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a două hotărâri contrare - respectiv aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

În recursul formulat nu au fost deduse critici strict pe acest aspect, ci s-a invocat o lipsă de analiză a argumentelor din memoriul depus la 6 noiembrie 2019, grefate pe existența triplei identități de părți, obiect și cauză în litigiile soluționate prin deciziile nr. 89/A din 11 februarie 2019 și nr. 310A din 21 martie 2016.

Lecturând considerentele hotărârii atacate, se observă că, într-adevăr, instanța nu a răspuns acestor susțineri care implică verificarea unei alte condiții de admisibilitate a cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pe care s-a fundamentat demersul judiciar al revizuentei.

Pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. În măsura în care o singură cerință dintre cele enunțate nu este îndeplinită, revizuirea va fi respinsă, ca inadmisibilă, nemaimpunându-se examinarea celorlalte condiții.

În speță, Curtea de Apel a constatat că în al doilea litigiu, cu nr. x/2018, soluționat prin decizia civilă nr. 89A/11.02.2019 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, obiect al revizuirii, a fost invocată și analizată excepția autorității de lucru judecat a considerentelor din decizia civilă nr. 310A din 21 martie 2016 a Tribunalului Bihor în dosarul nr. x/2015.

Prin urmare, neîntrunirea acestei exigențe justifică de plano respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar existența triplei identități de părți, obiect și cauză între cele două pricini pentru a se reține dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu se impune a fi cercetată. Contrar susținerilor din recurs, în mod corect nu au fost analizate aspectele învederate prin memoriu, care vizau strict o altă condiție de admisibilitate a căii de atac a revizuirii.

Referitor la nepronunțarea asupra cererii de suspendare a judecării pricinii, instanța notează că, în practicaua deciziei, la pagina 2, Curtea de Apel a respins solicitarea revizuentei, în sensul inaplicabilității dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru ca dezlegarea cauzei să depindă de soluția ce se va da asupra cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2631/2013.

Astfel, cerințele pentru existența ipotezei de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu sunt întrunite, nefiind încălcat dreptul la apărare al recurentei revizuente.

Nici critica prin care se invocă lipsa din dosar a minutei, care cuprinde soluția dată asupra cererii de revizuire, subsumabilă ipotezei de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu subzistă în cauză.

Dispozițiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că, după ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluția și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate, iar, potrivit alin. (2) din același articol, minuta, sub sancțiunea nulității hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători și, după caz, de magistratul asistent, după care se va consemna într-un registru special, ținut la grefa instanței.

Înalta Curte constată că actul procedural în forma prescrisă a fost întocmit cu ocazia soluționării cererii de revizuire și se regăsește la dosarul Curții de Apel Oradea, în concluzie nu poate fi vorba de un caz de nulitate a hotărârii atacate.

O altă critică este cea referitoare la nelegala alcătuire a completului de judecată, recurenta particularizând ipoteza în care instanța de revizuire a fost compusă dintr-un număr necorespunzător de judecători, în sensul că soluționarea cererii se impunea a fi realizată de un complet de judecată format dintr-un singur judecător și nu din doi judecători. Și acest aspect a fost semnalat prin memoriul din 6 noiembrie 2019, iar Curtea de Apel nu s-a pronunțat și, prin judecarea revizuirii în această compunere, a încălcat normele imperative de procedură și legea de organizare judecătorească.

Susținerile părții, configurate în două motive de casare, art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., se vădesc a fi lipsite de temei.

Nepronunțarea asupra unei excepții, indiferent de obiectul acesteia, atrage nulitatea hotărârii, condiționată de existența unei vătămări în sensul art. 175 C. proc. civ., iar critica recurentei, prin care reclamă nesoluționarea de către Curte a excepției nelegalei compuneri a completului de judecată, semnalate prin memoriul respectiv, poate fi circumscrisă dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității). În speță, nu s-a produs o vătămare a recurentei în sensul pretinselor încălcări, care ar condiționa casarea deciziei pentru acest motiv de recurs, nefiind întrunite astfel cerințele ipotezei înscrise în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Cum nelegala alcătuire a instanței reprezintă un motiv de ordine publică, invocat în prezentul recurs, acesta va fi examinat de Înalta Curte din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Noțiunea de "compunere a instanței" semnifică alcătuirea instanței cu numărul de judecători prevăzut de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (1) din Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004, republicată, cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.

La judecata apelurilor și a recursurilor se aplică întotdeauna sistemul colegialității, sens în care art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, stipulează că apelurile se judecă în complet format din doi judecători, iar recursurile în complet format din trei judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.

Având în vedere principiul accesorium sequitur principale, revizuirea (contestația la titlu, contestația în anulare, cererea de îndreptare a erorilor materiale, cererea de lămurire și completare a hotărârii) reprezintă o cerere subsecventă față de pricina în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită, astfel încât aceasta va fi soluționată în aceeași compunere în care s-a pronunțat hotărârea respectivă. În speță, hotărârea supusă revizuirii, anume decizia civilă nr. 89A din 11 februarie 2019 a Tribunalului Bihor, secția I civilă este o decizie pronunțată de o instanță de apel în dosarul nr. x/2018 având ca obiect evacuare, completul de judecată fiind alcătuit dintr-un număr de doi judecători.

În acest context, în mod corect soluționarea cererii de revizuire formulată în cauză a fost realizată de un complet de judecată compus din doi judecători.

Lipsa de motivare a hotărârii, surprinsă de recurenta revizuentă în cadrul unei alte critici nu poate fi primită. Instanța de revizuire a expus raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată prin raportare la condițiile de admisibilitate a revizuirii impuse de norma evocată și la practica ilustrată prin hotărâri CEDO pe problema tranșată, astfel încât au fost respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Ultimele critici nu pun problema nemotivării deciziei de revizuire, ci antamează fondul litigiului de evacuare în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, fiind excluse de la verificare tocmai pentru că depășesc limitele în care se poate judeca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate argumentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuentei, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

În aplicarea normei înscrise în art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.190 RON, cu titlu de onorariu de avocat, justificat prin factura nr. x/18.02.2020 și chitanța nr. x/18.02.2020, către intimata S.C. A..

PENRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 815R din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.C. A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2021.