ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 42/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 42/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022
asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 29.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere lunară în favoarea minorei C., în cota maximă permisă de lege în raport cu veniturile pârâtului din Elveția, de la data de 01.06.2019, iar în subsidiar, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, urmând ca pensia de întreținere să fie indexată trimestrial în funcție de rata inflației.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 449, art. 525, art. 148-151, art. 110 C. civ., art. 192, art. 194-197, art. 527-536 C. proc. civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat exercitarea în comun a autorității părintești, stabilirea temporară a locuinței minorei la mama sa și stabilirea unui program de vizitare astfel cum a fost indicat în cerere.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competență
Prin sentința nr. 3084/05.05.2021, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
A reținut instanța că la momentul formulării prezentei acțiuni, domiciliul pârâtului-reclamant reconvențional este în Elveția, iar cel al reclamantei-pârâte și al minorei este în Republica Moldova. Reclamanta-pârâtă a arătat că lucrează acolo, iar minora este înscrisă la școală, or, în aceste condiții, nu se poate susține că locuința lor este în Cluj-Napoca. Este evident că reclamanta-pârâtă și minora prezintă la acest moment mai multe legături cu Republica Moldova decât cu România în ceea ce privește desfășurarea vieții private, astfel încât acolo este de fapt domiciliul lor. Nu prezintă relevanță faptul că se intenționează ca în viitor cele două să se mute în Cluj-Napoca, atâta timp cât aceasta este o situație probabilă și incertă din punct de vedere temporal, iar instanța își stabilește competența în funcție de domiciliul părților la momentul sesizării sale, nu raportat la un domiciliu viitor.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acțiunea pentru stabilirea pensiei de întreținere nu este una privind ocrotirea persoanei fizice.
Drept urmare, după regulile generale ale C. proc. civ. nu se poate determina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, ori a vreunei alte judecătorii de pe teritoriul României. În aceste condiții, devin incidente prevederile speciale din cuprinsul art. 1072 alin. (2) C. proc. civ., ce atribuie competența exclusivă de soluționare a acestor litigii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului București, existând astfel un caz de necompetență de ordine publică în ceea ce privește prezenta instanță.
Prin sentința nr. 9422/19.10.2021, Judecătoria Sector 1 București, secția a II a civilă a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A reținut instanța că în materia obligației de întreținere, legiuitorul a stabilit o competență alternativă, respectiv instanța de la domiciliul pârâtului, în conformitate cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ. sau instanța de la domiciliul creditorului reclamant, astfel cum prevede art. 113 alin. (1) pct. 2.
Conform relatărilor reclamantei din cererea de chemare în judecată, aceasta domiciliază în Cluj-Napoca, aspect confirmat de mențiunile din cartea de identitate a acesteia. Faptul că aceasta, împreună cu minora s-au deplasat pentru o perioadă de timp la locuința bunicii materne situată în Republica Moldova, nu poate duce la concluzia că astfel și-au schimbat domiciliul, această locație putând constitui cel mult o reședință a acestora.
Astfel, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care indică în mod expres ca fiind relevant în acest sens domiciliul și nu reședința creditorului reclamant, instanța competentă să soluționeze cererea având ca obiect stabilirea pensiei de întreținere este Judecătoria Cluj-Napoca. Aceeași instanță este competentă și cu privire la cererea reconvențională, prin raportare la dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererile incidentale, cum este și cazul cererii reconvenționale, se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.
III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru următoarele argumente:
În materia obligației de întreținere, există o competență teritorială alternativă dată de dispozițiile art. 107 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care permit reclamantului să învestească cu cererea sa instanța de la propriul domiciliu.
Întrucât pârâtul are reședința în Elveția, reclamanta a înțeles să dea eficiență dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente "instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii".
Astfel, potrivit cărții de identitate aflate la dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanta are domiciliul în municipiul Cluj-Napoca, iar împrejurarea că, împreună cu minora, au stat o perioadă pe teritoriul Republicii Moldova, nu atrage incidența dispozițiilor art. 1072 alin. (2) C. proc. civ. aplicabile în situația imposibilității determinării competenței. Aceasta întrucât, în cauză, domiciliul reclamantei este dovedit cu actul de identitate, iar din motivarea cererii de chemare în judecată a rezultat că "locuiește provizoriu la Chișinău, la mama sa, unde a rămas pentru o vreme din cauza stării de pandemie".
De asemenea, prin precizările făcute cu prilejul dezbaterilor asupra excepției necompetenței teritoriale pusă în discuție de către Judecătoria Sector 1 București la termenul din 05.10.2021, la care părțile au fost prezente personal, reclamanta a arătat că are reședință dublă, în Republica Moldova locuiește la Chișinău, iar în România în municipiul Cluj-Napoca, așa cum atestă și actul de identitate.
În atare situație, nu există elemente de îndoială cu privire la identificarea instanței competente teritorial în soluționarea pricinii, care este atrasă de domiciliul creditorului reclamant (municipiul Cluj-Napoca) potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nefiind, ca atare, incidente prevederile art. 1072 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 19 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.