Makris împotriva Greciei

Publicat la 4 decembrie 2023 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 103/22 Lambros MAKRIS împotriva Greciei depusă la 15 decembrie 2021 a comunicat la 16 noiembrie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la proceduri în temeiul Convenției de la Haga privind aspectele civile ale îndepărtării internaționale a copiilor („Hague Convenția”) a instituit la 30 septembrie 2019 de către solicitant, un național grec, pentru a căuta întoarcerea fiicei sale din Grecia în Texas, Statele Unite ale Americii. Soția a locuit cu soția și fiica lor minoră (născut la 18 ianuarie 2018) în Texas din 2017. Când au venit în Grecia pentru vacanțe în vara anului 2019, soția sa a rămas cu fiica lor în Grecia, refuzând să ajungă la zborul de la 11 La 30 septembrie 2019, reclamantul a depus o procedură în temeiul Convenției de la Haga la Atena.

Prin decizia nr. 5705/2019 din 1 noiembrie 2019, Tribunalul de Primă Instanță al Atenei, după o conversație privată între judecătorul și copilul, a recunoscut că copilul a fost reținut ilegal de către mama ei în Grecia. Cu toate acestea, aceasta a respins cererea reclamantului de returnare a fiicei sale aplicand art. 13 b) din Convenția de la Haga, având în vedere faptul că copilul a fost bine adaptat în Grecia, unde toate rudele și prietenii ei au rămas, au avut o relație strânsă cu mama ei care a refuzat să se întoarcă și de la care nu a vrut să fie plecată. De asemenea, s-a remarcat că, chiar dacă copilul își iubea tatăl, ea prefera să rămână în Grecia.

Aceeași argumentare a fost repetată de instanța de apel în decizia sa nr. 3081/2020 din 6 mai 2020, care a adăugat în continuare că o eventuală returnare a copilului îi va provoca traumă, deoarece ea va trebui să fie îngrijită de terți, având în vedere ora de muncă lungă a tatălui său și refuzul mamei ei de a reveni în Texas. Hotărârea a fost validată prin hotărârea nr. 672/2021 a Curții de Casație, pronunțată la 28 mai 2021. În conformitate cu art. 8 din Convenție, reclamantul se plâng că dreptul său la viața de familie nu a fost respectat de exercitarea echilibrării instanțelor interne care a dat o greutate nejustificată punctelor de vedere ale copilului și a interpretat în mod eronat art. 13 b) din Convenția de la Haga.

A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în contradicție cu art. 8 din Convenție?

În special, a fost concedierea cererii de la Convenția de la Haga a reclamantului în conformitate cu cerințele de la art. 8 din Convenția, având în vedere interpretarea articolului 13 litera (b) a Convenției de la Haga, aplicată de instanțele naționale în cazul în cauză (a se vedea X v. Letonia [GC], nr. 27853/09 , §§ 101, 106-07, CEDH 2013 și Neulinger și Shuruk c. Elveția [GC], nr. 41615/07 , §§§§ 131 40, CEDO 2010)? Aveți procedurile de returnare a copilului, care au început la 30 septembrie 2019 și s-au încheiat la 28 mai 2021, au durat prea mult, în contradicție cu cerințele articolului 8 din Convenție și cu recomandările prevăzute la art. 11 din Convenția de la Haga (a se vedea, în special, Monory c. România și Ungaria , nr. 7199/01 , § 82, 5 aprilie 2005, Karrer c. România , nr. 16965/10 . , § 54, 21 februarie 2012 și Blaga c. România , nr. 544443/10 , § 83, 1 iulie 2014)?

Published on 4 December 2023

THIRD SECTION

Application no. 103/22 Lampros MAKRIS against Greece lodged on 15 December 2021 communicated on 16 November 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns proceedings under the Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction (“Hague Convention”) instituted on 30 September 2019 by the applicant, a Greek national, to seek the return of his daughter from Greece to Texas, USA. The applicant lived with his wife and their minor daughter (born on 18 January 2018) in Texas since 2017. When they came to Greece for vacations in the summer of 2019, his wife stayed with their daughter in Greece, refusing to get to the flight back of 11 August 2019 and expressing her will to stay permanently in Greece. On 30 September 2019 the applicant lodged proceedings under the Hague Convention in Athens. By its decision no. 5705/2019 of 1 November 2019, the Athens One-Member Court of First Instance, after a private conversation between the judge and the child, acknowledged that the child had been illegally retained by her mother in Greece.

Nevertheless, it rejected the applicant’s request for return of his daughter applying Article 13 b) of the Hague Convention on the grounds that the kid had well adapted in Greece, where all her relatives and friends stayed, had a close relationship with her mother who had refused to go back and from whom she did not want to be away. It was also noted that even though the child loved her father, she preferred to stay in Greece. The same reasoning was repeated by the appellate court in its decision no. 3081/2020 of 6 May 2020 which further added that an eventual return of the child would cause trauma to her, as she would have to be taken care of by third parties given her father’s long working hours and her mother’s refusal to return to Texas.

The judgment was validated by decision no. 672/2021 of the Court of Cassation, delivered on 28 May 2021. Under Article 8 of the Convention, the applicant complains that his right to family life has not been respected by the balancing exercise of the domestic courts which gave undue weight to the child’s views and erroneously interpreted Article 13 b) of the Hague Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his family life, contrary to Article 8 of the Convention?

In particular, was the dismissal of the applicant’s Hague Convention application compatible with the requirements of Article 8 of the Convention, in light of the interpretation of Article 13 (b) of the Hague Convention as applied by the domestic courts in the case at hand (see X v. Latvia [GC], no. 27853/09 , §§ 101, 106-07, ECHR 2013 and Neulinger and Shuruk v. Switzerland [GC], no. 41615/07 , §§ 131 ‑ 40, ECHR 2010)? Have the proceedings for the return of the child, which started on 30 September 2019 and ended on 28 May 2021, lasted too long, contrary to the requirements of Article 8 of the Convention and of the recommendations set out in Article 11 of the Hague Convention (see, notably, Monory v. Romania and Hungary , no. 71099/01 , § 82, 5 April 2005, Karrer v. Romania , no. 16965/10 , § 54, 21 February 2012 and Blaga v. Romania , no. 54443/10 , § 83, 1 July 2014)?