ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 349/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 decembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Teatrul C.I. Nottara, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să fie obligat pârâtul să înceteze violarea dreptului moral de autor la integritatea operei reclamantelor "Teatrul Nottara file de istorie";

- să retragă din circuitele de distribuție cartea "În pas de teatru pe Bulevard. O istorie a teatrului Nottara";

- să fie obligat pârâtul la plata daunelor morale în sumă de 5.000 euro, în echivalent RON, cu cheltuieli de judecată.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă:

Prin sentința civilă nr. 1474 din 20 iunie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și B..

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 662A din 01 iulie2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele A. și B..

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 662A din 01 iulie2020, pronunțate Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs reclamantele A. și B..

Calea de atac a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 20 aprilie 2021 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurentele-reclamante au solicitat admiterea recursului, cu consecința trmiterii cauzei spre rejudecare și au invocat incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele-reclamante au susținut că motivarea instanței de apel este contradictorie în sensul în care, pe de o parte, se reține că reclamantele sunt autoarele lucrării, cu toate prerogativele conferite de lege, iar pe de altă parte, se motivează împotriva dreptului acestora la integritatea operei.

Astfel, instanța de apel a procedat la interpretarea contractelor de prestație artistică (drepturi de autor și conexe) încheiate între părți ca fiind contracte de comandă, având ca obiect documentația și redactarea conceptului monografiei teatrului, considerând că recunoașterea de către pârât a calității reclamantelor de autoare ale monografiei nu îi afectează dreptul de a interveni asupra conținutului lucrării.

Instanța a prezumat că "reclamantele au autorizat pârâtul la realizarea unor adaptări/modificări/structurări a conținutului, intervenții care fac parte din regulile convenite și fiind rezonabile în raportul dintre părți", însă, o atare prezumție nu se justifică cât timp nu există o clauză contractuală de omitere a reclamantelor din munca de realizare a monografiei, cum nu există o clauză conform căreia realizarea monografiei se face de către teatru.

Au mai arătat că instanța de apel a reținut că motivarea primei instanțe referitoare la împrejurarea că teatrul a realizat mai multe modificări asupra conținutului, formei și titlului lucrării reclamantelor reprezintă o chestiune neapelată și aflată în puterea lucrului judecat, însă, în mod contradictoriu, motivează că intervențiile nu ar fi masive și prezumă, fără nicio justificare, că ar fi fost acceptate de reclamante, iar cu privire la schimbarea titlului, se invocă contractul de comandă.

Instanța de apel a procedat la evidențierea unora dintre modificări/alterării, omițându-le pe cele mai grave, indicate de reclamante prin acțiunea introductivă, cu consecința eliminării acestora din analiză și pronunțării unei hotărârii parțial nemotivate.

Instanța de apel a afirmat că modificările aduse textului monografiei nu sunt de natură vexatorie și nici prejudiciabile pentru onoarea sau reputația reclamantelor ori pentru calitatea creației acestora, fără a motiva această aserțiune.

Instanța de apel nu a analizat motivele de apel referitoare la criticile aduse încheierii de ședință din data de 19 iunie 2019.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele-reclamante au arătat că instanța de apel, deși le-a recunoscut calitatea de autoare ale monografiei "Teatrul Nottara file de poveste", arătând că acestea beneficiază de prezumția prevăzută la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, ulterior, a încalcat dispozițiile art. 6 bis (1) din Convenția de la Berna și ale art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora autorul are dreptul moral de a se opune oricărei deformări, mutilări sau altei modificări a operei sau oricărei alte atingeri a acesteia, păgubitoare onoarei sau reputației sale.

În acest fel, instanța de apel nu a recunoscut dreptul moral de autor la integritatea operei, hotărârea recurată fiind motivată lacunar, contradictoriu și eronat.

II.2 Apărările formulate în cauză

II.2.1. Întâmpinarea

La data de 08 iulie 2021, cu depășirea termenului legal, intimatul-pârât Teatrul C.I. Nottara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat că hotărârea atacată este temeinică și legală, fiind în mod corect și suficient motivată, cu respectarea tuturor normelor de drept material.

A susținut că a încheiat cu intimatele-reclamante două contracte de prestație artistică, respectiv contractul nr. x/14.07.2015, încheiat cu intimata-reclamantă B., ce avea ca obiect realizarea de către aceasta a docunentației pentru perioada cuprinsă între anii 1990-2015, precum și realizarea de interviuri cu personalități culturale în legatură cu viața Teatrului C.I. Nottara, și contractul nr. x/30.07.2015, încheiat cu intimata-reclamantă A., ce avea ca obiect realizarea conceptului monografiei, precum și a documentației în legătură cu viața Teatrului C.I. Nottara pentru perioada istorică cuprinsă între data înființării acestuia până în anul 1990, ambele contracte fiind încheiate în scopul realizării și publicării monografiei de către Teatrul C.I. Nottara.

Astfel, prestația reclamantelor a fost prevăzută la Obiectul contractului, în art. I, în sensul în care intimata-reclamantă A. și-a asumat obligația de a realiza doar conceptul monografiei (cuprinsul/scheletul și eventual idei) și de a pune la dispoziția teatrului documentația în legătură cu viața Teatrului Nottara pentru perioada istorică cuprinsă între data înființării Teatrului până în anul 1990, iar intimata-reclamantă B. de a realiza documentația pentru perioada cuprinsă între anii 1990-2015 și o seamă de interviuri cu personalitățile teatrului (interviuri pe care oricum aceasta nu le-a predat niciodată teatrului), urmând ca teatrul să realizeze și să definitiveze monografia, fapt reținut în mod corect de instanța de apel.

Prin urmare, recurentele-reclamante aveau doar obligația contractuală de a realiza documentația și conceptul monografiei, chiar dacă menționarea acestora pe coperta monografiei ar conduce la prezumția relativă că sunt autoarele monografiei, astfel cum a reținut și instanța de apel, însă nu se poate face abstracție de conținutul celor două contracte.

Ca atare, în mod corect a reținut instanța faptul că cele două contracte de comandă nu prevedeau realizarea unei opere definitive, ci a unui concept, astfel că partea finală, redactarea și conceptarea textului a aparținut Teatrului care, în aceeași măsură, a avut o libertate deplină de alegere a titlului de a opera adaptări, modificări de formă sau de conținut.

Astfel, în opinia intimatului-reclamant, considerentele deciziei criticate sunt clare și concise și nicidecum contradictorii, instanța argumentând temeinic motivele pentru care a hotărât că sentința de fond este temeinică și legală, respingând apelul reclamantelor, ca nefondat.

Contrar susținerilor recurentelor-reclamante, prevederilor art. 4.2. pct. 1 stipulează că acestea aveau obligația de a presta activitatea la termenul convenit în contract, în condițiile și la calitatea cerute de Teatru. Or, neefectuarea modificărilor solicitate reclamantelor, care au încălcat flagrant prevederile acestei clauze, multe dintre frazele textului semnalat de către acestea ca fiind formulări inadecvate unui stil literar, au condus la necesitatea realizării de adaptări/modificări de redactare ale textului.

Ca atare, s-a arătat că motivul de recurs invocat de recurentele-reclamante, în sensul că decizia recurată cuprinde motive contradictorii nu poate fi reținut atâta vreme cât obiectul contractelor este clar și neechivoc, instanța întemeindu-și motivarea în mod corect și cuprinzător pe existența, obiectul și cuprinsul acestora.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că acesta este nemotivat.

A apreciat că hotărârea instanței de apel nu a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materie, având în vedere că prin analiza concretă și punctuală a susținerilor reclamantelor, instanța a argumentat în mod temeinic motivele pentru care a apreciat că modificările efectuate de intimatul-reclamant nu se circumscriu celor prevăzute de art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996.

Așadar, motivul de recurs lacunar motivat de recurentele-reclamante este vădit neîntemeiat, neexistând o încălcare a prevederilor legale în materie, decizia instanței de apel fiind temeinică și nelegală.

Mai mult, a apreciat că pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere și faptul că deși reclamantele aveau obligația de a preda lucrarea până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, acestea nu au respectat termenul de predare, iar la insistențele intimatului-reclamant, în luna ianuarie 2016, peste termenul prevăzut în contract, reclamantele au predat ceea ce acestea au numit în cererea de chemare în judecată "text nefinisat" cu promisiunea că în cel mai scurt termen acestea vor reveni cu varianta finală, lucru care nu s-a mai întamplat, prezentând contextul în care documentanțiile întocmite de către recurentele-reclamante au fost date spre redactare, întrucât cuprindeau formulări greoaie, exprimări ambigue, greșeli morfologice și sintactice, precum și inexactități ale surselor bibliografice, aspecte ce pot fi pot fi constatate în versiunea comparativă a formei inițiale și a celei redactate.

Deși reclamantele nu aveau nicio obligație în ceea ce privește redactarea textului, acestea au fost consultate în ce măsură textul redactat de teatru se plia pe planul de lucrare al acestora, observațiile intimatului-pârât nefiind analizate, ceea ce a necesitat reformulări, însă având mereu în vedere unitatea cărții și reputația teatrului.

În speță, nu se poate discuta de existența unei opere consacrate, cunoscută de public și asupra căreia să se fi intervenit în așa măsură încât să-i schimbe înțelesul și astfel să fie prejudiciată onoarea sau reputația autorului, ci o elaborare a unui concept schelet al unei lucrări a cărei redactare a revenit intimatului-pârât în calitate de beneficiar al materialului adunat de către reclamante.

Reclamantele au verificat varianta redactată integral cu conceptul propus de către acestea, ca obligație contractuală, și nu s-au opus niciunei modificări.

Mai mult, nu au arătat în concret care ar fi prejudiciile ireparabile aduse onoarei sau reputației lor ca urmare a publicării monografiei, în forma adusă la cunoștința acestora. Nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în cuantum de 5.000 euro este vădit neîntemeiat.

În ceea ce privește critica recurentelor-reclamante cu privire la lipsa motivării instanței pentru respingerea prin încheierea menționată a probelor solicitate de acestea, respectiv proba testimonială și proba cu expertiză în proprietate intelectuală, a apreciat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere instanța de apel a analizat aceste critici, înlăturându-le ca nefondate, pentru considerentul că probele solicitate, în măsura în care erau necesare, puteau fi readministrate în apel, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac.

II.2.2. Răspunsul la întâmpinare

La data de 20 iulie 2021, în termenul legal, recurentele-reclamante au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apărărilor intimatului-reclamant, ca nefondate, apreciind că reprezintă o reluare a argumentelor expuse în întampinările depuse la instanțele de fond și apel, la care au răspuns, menținându-și în integralitate argumentele prezentate în cererea de recurs.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea de ședință din 07 decembrie 2021, recursul reclamantelor a fost admis în principiu, fixându-se termen de judecată la data de 1 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, termen la care cauza a fost amânată pentru motivele consemnate în încheierea de ședință, iar la termenul de azi, reținând concluziile părților, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra recursului.

II.4. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentele-reclamante, prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Un prim motiv de casare indicat prin cererea de recurs este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și este incident atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei", în timp ce motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. privește încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Având în vedere modalitatea de redactare a memoriului de recurs, Înalta Curte va analiza împreună ambele cazuri de casare, întrucât analiza criticilor recurentelor generează argumente care se întrepătrund.

Subsumat primului motiv de nelegalitate, recurentele invocă ipoteza unor considerente contradictorii ale deciziei recurate, menționând că instanța de apel deși a reținut că au calitatea de autoare ale lucrării, a decis împotriva dreptului lor moral referitor la respectarea integrității operei.

S-a mai arătat că o atare concluzie este susținută de calificarea dată de instanța de apel contractelor de prestație artistică încheiate între părți ca fiind contracte de comandă, curtea de apel reținând că acestea au avut ca obiect realizarea documentației și redactarea conceptului monografiei teatrului, iar prin prisma acestor constatări, curtea de apel a concluzionat că recunoașterea de către pârât a calității reclamantelor de autoare ale monografiei nu îi afectează dreptul de a interveni asupra conținutului lucrării.

Totodată, recurentele au contestat prezumția reținută de către instanța de apel, în sensul în care reclamantele au autorizat pe pârât la realizarea unor adaptări/modificări/structurări ale conținutului, intervenții care fac parte din regulile convenite și sunt rezonabile în raporturile contractuale dintre părți; recurentele pretind că atare prezumție nu se justifică în absența unei clauze contractuale de omitere a reclamantelor din munca de realizare a monografiei ori în a unei clauze din care să rezulte realizarea monografiei de către teatru.

Înalta Curte reține că, în genere, motivele contradictorii ale unei hotărâri judecătorești există atunci când se constată contradicții între considerente și dispozitiv, motivarea hotărârii nesusținând soluția din dispozitiv sau atunci când, în cuprinsul motivării, se identifică argumente care se exclud unele pe altele, în sensul că în care din unele considerente rezultă netemeinicia acțiunii sau a unor critici din calea de atac, iar din altele faptul că cererea este întemeiată sau caracterul fondat al căii de atac.

Or, din simpla lecturare a considerentelor deciziei recurate, Înalta Curte reține că instanța de apel, într-o manieră clară, concisă, în concordanță cu probele de la dosar și cu prevederile legale incidente, a înfățișat analiza proprie a motivelor invocate prin cererea de apel, examinând judecata realizată de prima instanță, întrucât a explicitat atât motivele pentru care își însușește unele dintre aceste argumente și le înlătură sau le înlocuiește pe altele în evaluarea cererii pe fond, dar și rațiunea pentru care motivele apelantelor au fost înlăturate ca nefondate; de altfel, unele dintre calificările date de prima instanță au fost schimbate în calea de atac, prin corecta aplicare a prevederilor art. 4 din Legea nr. 8/1996.

Criticile evocate impun evaluarea acestora în baza ambelor temeiuri de casare de care recurentele s-au prevalat - art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Astfel, în timp ce prima instanță a negat calitatea reclamantelor de autoare ale operei, instanța de apel, în baza unui raționament propriu, a reținut că în favoarea reclamantelor operează prezumția de autorat instituită prin dispozițiile art. 4 din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică.

Într-un atare context, instanța de apel a luat în considerare faptul că monografia "În pas de teatru pe bulevard. O istorie a Teatrului Nottara" a fost editată sub supravegherea intimatului-pârât, fiind adusă la cunoștința publică pentru prima dată sub numele reclamantelor A. și B..

Atare constatare echivalează cu o recunoaștere de către intimat a acestora drept autoare ale lucrării, cum corect a stabilit curtea de apel.

În ceea ce privește calificarea contractelor încheiate între părți ca fiind contracte de comandă, instanța de apel a avut în vedere conținutul clauzelor acestor acte juridice, stabilind această concluzie în mod judicios, printr-o corectă aplicare a regulilor de interpretare a contractelor.

Astfel, la art. 1 - obiectul contractului - s-au prevăzut în mod expres și prestațiile la care s-au angajat reclamantele în scopul realizării și publicării monografiei Teatrului C.I. Notarra, respectiv reclamanta B. și-a asumat obligația de a realiza documentația pentru perioada cuprinsă între anii 1990-2015 și de a realiza interviuri cu personalități culturale în legătură cu viața Teatrului Nottara (contractul nr. x/14.07.2015), iar reclamanta A. și-a asumat obligația de a realiza conceptul monografiei, precum și de a realiza documentația în legătură cu viața Teatrului Nottara pentru perioada istorică cuprinsă între data înființării Teatrului până în anul 1990 (contractul nr. x/30.07.2015).

Așadar, obligația contractuală a recurentelor-reclamante s-a circumscris realizării conceptului monografiei și documentațiilor aferente (fiecărei recurente revenindu-i realizarea documentației pentru o anumită perioadă precis determinate și, în plus, uneia dintre recurente - realizarea conceptului lucrării, iar celeilalte, realizarea unor interviuri cu personalități culturale în legătură cu viața Teatrului Nottara), astfel încât nu s-a prevăzut în mod expres predarea operei în formă finită. Ca atare, prin aplicarea dispozițiilor legale incidente, curtea de apel a statuat că intimatul-reclamant a avut opțiunea alegerii titlului lucrării, precum și posibilitatea de a opera adaptări, modificări de formă sau de conținut.

Cu toate acestea, având în vedere modalitatea în care intimatul-pârât a înțeles el însuși să execute contractul (publicarea monografiei având loc sub numele recurentelor), corect s-a reținut faptul că părțile au convenit ca, în final, autorii lucrării să fie reclamantele.

Așa fiind, trebuie menționat că această calitate de autor a unei opere dă naștere atât unor drepturi morale de autor (art. 10 din Legea nr. 8/1996), cât și unor drepturi patrimoniale de autor (art. 13 din același act normativ).

Demersul juridic al reclamantelor a avut drept motivație pretinsa încălcarea a drepturilor lor morale asupra operei, anume a dreptului prevăzut de art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora:

"d) dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa."

În acest context, se impune observația că instanța de apel a confirmat cele reținute de tribunal sub aspectul situației de fapt, în sensul că pârâtul a realizat mai multe modificări asupra conținutului, formei, notelor de subsol și titlului lucrării ce i-a fost predată de reclamante.

Or, pentru a decide în sensul caracterului nefondat al pretențiilor reclamantelor, se constată că instanța de apel, în mod corect a plecat de la premisa existenței unei opere comandate recurentelor-reclamante de către intimat.

Pe de altă parte, analizând în concret modificările imputate de către recurente intimatului (aspect de temeinicie, ce nu ar putea fi reapreciat în recurs), curtea de apel în mod legal s-a raportat la conținutul normativ al art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996, concluzionând că modificările constatate nu sunt de natură a aduce vreun prejudiciu onoarei sau reputației reclamantelor, astfel încât corect s-a concluzionat că cerințele acestei norme nu sunt îndeplinite, motiv pentru care nu s-a putut reține nesocotirea de către intimat a drepturilor morale de autor ale recurentelor-reclamante.

În sprijinul acestei concluzii, s-a menționat și faptul că reclamantele au predat cu întârziere documentația și conceptul monografiei, că nu au răspuns solicitărilor redactorului angajat de pârât pentru a verifica împreună cu acesta intervențiile necesare asupra textului, astfel încât, acesta a fost nevoit, în vederea respectării termenului contractual stabilit în legătură cu sărbătorirea în luna mai 2017 a 70 de ani de existență a Teatrului Nottara, să realizeze el însuși corecturile pe care le-a găsit necesare pentru ca volumul să fie publicat în timp util.

Or, față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că recurentele-reclamante se fundamentează pe o situație (efectuarea unor corecturi și modificări - neprejudiciabile - fără participarea acestora) la care au contribuit în mod culpabil, având în vedere nerespectarea termenului contractual stabilit în considerarea unui eveniment important pentru existența artistică a Teatrului.

Ca atare, Înalta Curte reține că nu se verifică ipoteza normativă a considerentelor contradictorii și nici încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material din Legea nr. 8/1996, întrucât curtea de apel, plecând de la premisa constatării calității recurentelor de autori ai operei, a demonstrat argumentat neîncălcarea dreptului moral de la art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996, întrucât în cauză nu s-au reținut a fi întrunite cerințele intrinseci ale acestei norme.

Din perspectiva acelorași modificări/intervenții asupra lucrării lor, recurentele-reclamante au susținut că instanța de apel nu a evidențiat toate modificările/alterările indicate de acestea prin cererea introductivă.

Înalta Curte apreciază că această critică deghizează susțineri prin care se tinde la reaprecierea situației de fapt, nefiind aptă a susține în mod veritabil motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv o cenzură de legalitate a hotărârii atacate, pentru motivele expres și limitativ prevăzute prin norme cu caracter imperativ; drept urmare, în această etapă procesuală nu este permis a se reaprecia asupra situației de fapt și nici a se verifica temeinicia hotărârii supuse recursului.

Printr-o altă critică, circumscrisă aceluiași motiv de casare, recurentele-reclamante susțin nelegalitatea deciziei recurate prin raportare la o pretinsă neanalizare a motivelor de apel cu privire la încheierea de ședință din 19 iunie 2019.

Se cuvine a se menționa că prin considerentele unei hotărâri, instanța nu este datoare să răspundă punctual fiecărei susțineri a părților, având posibilitatea de a grupa mai multe argumente și de a oferi o motivare comună acestora adecvată, clară și concisă, din care să rezulte, însă, că toate argumentele părților au fost ascultate și analizate înainte de luarea hotărârii.

Drept urmare, Înalta Curte nu va reține că o atare operațiune de abordare sistematizată a argumentelor recurentelor-reclamante ce se refectă în considerentele deciziei recurate echivalează cu omisiunea instanței de apel a analiza motivele deduse judecății apelului.

Obiectul concret al încheierii menționate (cu referire la care instanța de apel nu ar fi analizat criticile reclamantelor) viza respingerea unor probe solicitate tribunalului (martori și expertiză în specialitatea proprietate intelectuală), însă, critica formulată nu poate fi primită, întrucât raționamentul curții de apel de validare a soluției reclamate s-a circumscris propriei evaluări a probațiunii deja administrate în fața primei instanțe, în virtutea efectului devolutiv al apelului exprimat în regulile tantum devolutum quantum apellatum și tantum devolutum quantum judicatum, înscrise în dispozițiile art. 477 și art. 478 C. proc. civ.

În acest sens, se constată că instanța de apel a luat în considerare manifestarea de voință a apelantelor-reclamante în ceea ce privește renunțarea la administrarea probei cu expertiză în proprietate intelectuală, motivată de necontestarea intervenirii modificărilor asupra conținutului lucrării, consemnată în cuprinsul încheierii de ședință din 03 iunie 2020 a Curții de Apel București.

Totodată, curtea de apel s-a raportat la această critică și în cadrul unui considerent din cuprinsul deciziei recurate din care reiese că apelantele reclamante aveau posibilitatea complinirii probatoriului în calea devolutivă de atac, ceea ce acestea nu au făcut.

În consecință, pentru considerentele arătate, reținând că în speță nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamante, intimatul-pârât arătând ca își rezervă dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele B. și A. împotriva deciziei civile nr. 662A din 01 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2022.