ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 331/2022

HOTĂRÂRE

10.02.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 331/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, sub nr. x/2020, petenta A. pentru creditorul B., prin C. S.R.L., în contradictoriu cu debitorul D. și cu terțul poprit S.C. E. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună validarea popririi pentru suma de 2.668,86 RON.

Prin sentința civilă nr. 618 din 20 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Moreni.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 790 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ. care determină o competență teritorială exclusivă a instanței de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Ca situație de fapt, instanța a reținut că executarea silită a început în anul 2016, iar domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, era în jud. Dâmbovița.

Învestită prin declinare, Judecătoria Moreni a pronunțat sentința civilă nr. 951 din 25 noiembrie 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 790 alin. (1), coroborat cu art. 651 C. proc. civ., care stabilesc o competență exclusivă în favoarea instanței de executare.

Ca situație de fapt, s-a reținut că domiciliul activ al debitorului, din 31 martie 2000, este în București, precum și că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 4 București la 21 iunie 2016.

Având în vedere dispozițiile legale invocate, aplicate la situația de fapt reținută, instanța a apreciat că Judecătoria Sectorului 4 București este instanța competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 790 alin. (1) și art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. "Contestația se introduce la instanța de executare", iar art. 790 alin. (1) din același act normativ stabilește că cererea de validare a popririi este de competența instanței de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 4 București și Judecătoria Moreni și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de stabilirea diferită a instanței de executare, ca instanță competentă teritorial să soluționeze cauza, în raport de domiciliul debitorului.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Se reține că, potrivit procesului-verbal din 13 ianuarie 2021, debitorul D. are domiciliul activ din 31 martie 2000 în București str. x, iar executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din 21 iunie 2016 de Judecătoria Sector 4, în dosarul nr. x/2016.

Astfel, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în București, dovadă fiind și faptul că Judecătoria Sectorului 4 a încuviințat executarea silită.

În raport de situația de fapt reținută, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., se constată că instanța competentă a soluționa prezenta cerere este Judecătoria Sectorului 4 București.

Față de cele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.