ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 33/2022

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință din 14.07.2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a suspendat judecata cererii de strămutare formulată de petentul A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților la termenul de judecată și faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., petentul A., arătând că este o persoană aflată în stare de privare de libertate, care nu își poate exercita drepturile procesuale decât cu bunăvoința unității de detenție și că a luat cunoștință de citația pentru termenul de judecată, respectiv de obligația de a timbra, prin intermediul familiei, situație față de care apreciază că la termenul de judecată la care s-a dispus suspendarea procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, fiind încălcate dispozițiile art. 153 C. proc. civ.

Recurentul a învederat că la data depunerii cererii de strămutare (05.07.2021) era încarcerat în Penitenciarul Craiova, însă în aceeași zi, din motive necunoscute și neimputabile acestuia, a fost transferat la Pentenciarul Arad, unitate de deținere care i-a comunicat citația la data de 15.07.2021, orele 9:53. Astfel, la data de 14.07.2021, recurentul nu cunoștea numărul dosarului, termenul sau obligația de a timbra. De altfel, imediat cum a luat cunoștință de dosar, la 24 de ore de la data suspendării judecății, a achitat taxa de timbru cu ajutorul familiei și a depus-o la dosar.

În aceste condiții, arată recurentul, au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității iar instanța, în virtutea rolului activ reglementat de art. 22 C. proc. civ., nu trebuia să suspende judecata.

În susținerea recursului, solicită încuviințarea probe cu înscrisuri, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru și dovezile privind îndeplinirea procedurii de citare.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și reluarea judecății în cauza respectivă.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Dispozițiile art. 411 alin. (1) C. proc. civ. reglementează două cazuri de suspendare voluntară a judecății procesului, respectiv atunci când părțile solicită acest lucru sau când, deși legal citate, niciuna din părți nu se prezintă la termenul de judecată. În acest din urmă caz, suspendarea nu va opera, doar dacă la dosar există o cerere de judecată în lipsă formulată de oricare dintre părți.

Prin încheierea recurată s-a dat eficiență dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța de judecată constatând lipsa părților la termenul de judecată și faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă. De asemenea, instanța a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită, motiv pentru care a făcut aplicarea textului legal și a dispus suspendarea.

Recurentul apreciază însă că suspendarea judecății s-a realizat în condițiile unui pretins viciu de procedură privind citarea sa la termenul de judecată, în condițiile în care cererea de strămutare a fost formulată la un moment când acesta era încarcerat la Penitenciarul Craiova, apoi a fost transferat la Penitenciarul Arad, unitate de deținere care i-a comunicat citația ulterior termenului la care s-a dispus suspendarea judecății. Recurentul circumscrie această situație unei încălcări a dispozițiilor art. 153 C. proc. civ., de natură să determine încadrarea apărărilor formulate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Art. 153 C. proc. civ. a cărui încălcare se pretinde de către recurent prevede în alin. (1) că "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel". Alin. 2 al aceluiași articol prevede că "Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege".

Contrar susținerilor recurentului, textul legal menționat nu a fost încălcat, iar la termenul de judecată la care s-a dispus măsura suspendării procedura de citare nu a fost viciată.

Astfel, corelativ obligației instanței de a hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori au fost reprezentate, așa cum prevăd dispozițiile art. 153 C. proc. civ., există obligația părții care învestește instanța cu pretențiile sale să indice locul unde poate fi citată.

În cererea de strămutare formulată, a cărei judecată a fost suspendată prin încheierea atacată, recurentul a arătat că este deținut în Penitenciarul Craiova, iar instanța a întocmit procedura de citare conform celor indicate prin cererea cu care a fost învestită, la dosar existând dovada de îndeplinire a procedurii de citare la respectiva unitate de deținere, în condițiile legii.

Împrejurarea că la un interval scurt de timp recurentul a fost transferat într-un alt penitenciar, iar datorită acestui transfer citația i-a parvenit la un moment ulterior termenului de judecată la care s-a dispus suspendarea nu determină existența unui viciu de procedură care să contureze un aspect de nelegalitate în ceea ce privește măsura suspendării dispusă de către instanță, câtă vreme condițiile obligatorii în care poate opera suspendarea reglementată de art. 411 C. proc. civ. (lipsa părților, lipsa cererii de judecată în lipsă, legalitatea procedurii de citare) sunt îndeplinite în cauza de față.

Întrucât la momentul suspendării judecății la dosar nu exista indicată o altă adresă la care să fie efectuată procedura de citare cu recurentul, decât cea menționată inițial în cererea de strămutare, iar citarea s-a făcut la locul indicat de către recurent, în speță Penitenciarul Craiova, nu se poate imputa instanței că nu a cunoscut faptul că recurentul a fost transferat la un alt penitenciar, câtă vreme nu a fost informată cu privire la această schimbare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.