ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 301/2022

Ședința publică din data de 09 februarie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020, contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) a formulat, în contradictoriu cu intimații A. și B., contestație la executare privind aplicarea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 128A/22.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2010, solicitând anularea titlului executoriu față de efectele încheierilor nr. 1454/07.09.2018 și nr. 85/03.04.2019, pronunțate de Judecătoria Ploiești, respectiv Tribunalul Prahova, în dosarul penal nr. x/2018

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia menționată, instanța a admis apelul declarat de apelanții-contestatori A. și B., a schimbat în tot sentința civilă nr. 791/24.04.2008, a admis contestația, a dispus anularea deciziei AVAS nr. 408/29.11.2007 și a obligat pe AVAS să emită o decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 2049,55 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert C.. Totodată, a obligat AVAS să trimită notificarea formulată de contestatori Primăriei Municipiului București pentru soluționarea cererii de acordare de măsuri reparatorii pentru diferența de teren în suprafață de 682,53 mp și construcția demolată.

Contestatoarea a arătat că, în dosarul penal nr. x/2018, au fost desființate înscrisurile reprezentate de certificatele de moștenitor nr. x/25.09.2001 și nr. y/29.10.2001, cerere formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, astfel că efect al acestor încheieri, în prezent, nu mai este dovedită calitatea de moștenitori a contestatorilor.

Prin urmare, contestatoarea a susținut că titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 128A/22.03.2012 nu mai produce efecte juridice în ceea ce privește dovada calității de moștenitor, respectiv de persoane îndreptățite să beneficieze de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 165/2013.

Prin sentința civilă nr. 3774 din 08 iulie 2020, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 712 alin. (2) și art. 714 alin. (3) din noul C. proc. civ., care stabilesc competența de soluționare a contestației la titlu în favoarea instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă dosarul a fost înregistrat la data de 20 august 2020, sub nr. x/2010.

Intimații au formulat întâmpinare, solicitând suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2020, respingerea cererii, ca tardivă, respingerea solicitării referitoare la întoarcerea executării, ca lipsită de interes, iar, pe fond, respingerea cererii, ca neîntemeiată.

La termenul din data de 03 decembrie 2020, Curtea a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2020 și a luat act că nu se mai susține excepția tardivității formulării cererii.

Prin decizia civilă nr. 1692 A din 03 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă contestația la titlu împotriva deciziei civile nr. 128A/22.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021, formulată de contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu intimații B. și A., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut, în esență, că motivele invocate de contestatoare în susținerea cererii nu se circumscriu prevederilor art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestația la titlu fiind destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce constituie titlu executoriu atunci când acesta nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare, această formă de contestație la executare nefiind un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, o asemenea finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac.

Or, ceea ce pretinde contestatoarea este anularea titlului executoriu pe considerentul că intimații nu mai justifică în cauză calitatea de persoane îndreptățite ca efect al desființării certificatelor de moștenitor în dosarul penal nr. x/2018, valorificarea unor asemenea susțineri neputându-se realiza în procedura contestației la titlu față de specificul acestei reglementări.

Concluzionând, instanța a apreciat că motivele invocate de contestatoare pot face obiectul analizei în cadrul unei cereri de revizuire, aceasta exercitând, de altfel, această cale extraordinară de atac de retractare împotriva deciziei în discuție.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel, întrucât instanța, în mod nelegal, a respins contestația la titlu formulată împotriva deciziei civile nr. 128 A din 22 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2010, fiind încălcate dispozițiile art. 712 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că, în mod greșit, instanța a reținut că motivele invocate de contestatoare în susținerea cererii nu se circumscriu prevederilor art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și că această formă de contestație la executare nu este un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, o asemenea finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor de atac.

În continuare, recurenta a prezentat, pe larg, situația de fapt a litigiului, după care a solicitat instanței să constate că, la data pronunțării deciziei civile nr. 128A din 22 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2010, prin care instanța a stabilit calitatea de persoane îndreptățite a numiților B. și A., iar AAAS a fost obligată să emită decizii, nu erau desființate certificatele de moștenitor sau de calitate de moștenitor nr. 99/25.09.2001 și nr. 111/29.10.2001.

A mai susținut recurenta că, în speță, la acest moment, nu mai este dovedită calitatea de persoane îndreptățite în ceea ce privește dovedirea calității de moștenitor față de efectele juridice ale încheierilor penale nr. 1454/07.09.2018 și nr. 85/03.04.2019. Intimații au fost și sunt în continuare de rea-credință și au indus în eroare autoritățile statului în ceea ce privește dovedirea calității de peroane îndreptățite în condițiile Legii nr. 10/2001 republicată, deoarece din noile înscrisuri depuse se constată că nu mai fac doveda calității de moștenitori după defunctul D., ci este necesar ca aceștia să dovedească calitatea de persoane îndreptățite și să solicite notarului public emiterea unor noi certificate de moștenitori prin care să își dovedească această calitate.

Recurenta a mai arătat că, prin notificarea nr. x/2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, intimații au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul ce a aparținut autorului lor, E., situat în Ploiești, iar prin decizia AAAS nr. 408/29.11.2007, Autoritatea a respins notificarea formulată întrucât intimații nu au depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate și ale calității de moștenitor, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 și nici acte privind preluarea abuzivă a imobilului de către stat, conform art. 2 din lege.

Concluzionând, recurenta a solicitat să se constate că, față de efectele juridice ale încheierilor penale nr. 1454/07.09.2018 și nr. 85/03.04.2019, prin care au fost anulate certificatele de moștenitor ale intimaților, titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 128A/22.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, nu mai produce niciun efect juridic în ceea ce privește dovada calității de moștenitori, respectiv de persoane îndreptățite să beneficieze de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013.

La data de 4 noiembrie 2021, intimatul A. și numiții F. și G. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu titlu prealabil, intimații au arătat că, în speță, sunt incidente dispozițiile vechiul C. proc. civ., iar nu cele ale noului Cod de procedură, invocate de recurentă.

Referitor la motivul de recurs invocat de recurentă, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., corespondentul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, intimații au susținut că sunt corecte considerentele instanței de apel în sensul că prin contestația la titlu trebuie să se clarifice înțelesul/întinderea sau aplicarea titlului executoriu, iar nu desființarea sau anularea sa. Însă, recurenta a urmărit exact contrariul normelor legale și să desființeze titlul executoriu prin promovarea contestației la titlu, astfel că dispozițiile art. 399 C. proc. civ. nu sunt incidențe în cauză.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu preliminar, se impune a se preciza că, deși recurenta-contestatoare și-a fundamentat criticile pe dispozițiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, litigiul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ. din 1865.

Concluzia se impune în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestație la titlu, cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din noul C. proc. civ. și cu cele ale art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., întrucât contestația la titlu prin care s-a declanșat procesul vizează decizia nr. 128A/22.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, într-un litigiu pornit sub imperiul C. proc. civ. de la 1865.

Conform prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, rezultând astfel că, în cauză, relativ la normele de drept procesual, în acord cu cele reținute de către curtea de apel prin decizia atacată, sunt incidente prevederile vechiul C. proc. civ., care era în vigoare la data la care a fost pornit litigiul în care a fost pronunțat titlul executoriu a cărui lămurire s-a solicitat prin contestația la titlu ce face obiectul prezentului dosar.

Asupra recursului dedus judecății, principala critică invocată de recurentă vizează interpretarea greșită dată de curtea de apel dispozițiilor art. 399 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 (echivalentul art. 712 din noul C. proc. civ. invocat de recurentă).

Critica este nefondată.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., cei interesați sau vătămați prin executare pot face contestație împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare și pot face, de asemenea, contestație la titlul executoriu, dacă sunt necesare lămuriri privind înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia.

Prin contestația la executarea propriu-zisă sau prin contestația la titlu executoriu nu se poate urmări modificarea sau desființarea hotărârii puse în executare, în caz contrar, aducându-se atingere autorității de lucru judecat a acestei hotărâri. În oricare situație, pe calea contestației nu se poate ajunge la schimbarea fondului soluției cuprinse în titlul executoriu, deoarece este o cale de atac împotriva urmărilor derivate din valorificarea titlului executoriu.

Prin contestația la titlu, se contestă însuși titlul executoriu, dar nu în ceea ce privește validitatea sa în fond, ci numai în ceea ce privește înțelesul, întinderea și aplicarea sa, neputând fi modificată, pe această cale, situația reținută definitiv și irevocabil, deoarece în acest cadru procesual nu se pot pune în discuție și administra probe pentru a se combate situații de fapt care au primit o dezlegare în procesul de fond, deci, dreptul supus deja judecății nu poate fi reanalizat, întrucât s-ar aduce atingere principiului autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Altfel spus, pe calea acestei contestații se pot urmări doar clarificări, dacă într-adevăr este cazul, asupra înțelesului, întinderii sau a modului de aplicare a titlului executoriu, legiuitorul român creând în acest fel posibilitatea ca instanța emitentă a titlului să facă lămuriri de natură a permite executarea fără dificultăți a hotărârii pronunțate și nicidecum modificarea acesteia, contestația la titlu nefiind un mijloc procedural creat pentru a anula sau modifica însuși titlul executoriu, o atare finalitate putându-se obține doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare.

În cauză, prin contestația la titlu, recurenta-contestatoare a solicitat anularea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 128A/22.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, față de efectele încheierilor penale nr. 1454/07.09.2018 și nr. 85/03.04.2019, pronunțate de Judecătoria Ploiești, respectiv de Tribunalul Prahova, în dosarul penal nr. x/2018, prin care au fost desființate certificatele de moștenitor nr. x/25.09.2001 și nr. y/29.10.2001. Astfel, recurenta a susținut că, efect al acestor încheieri, în prezent nu mai este dovedită calitatea de moștenitori a intimaților, iar titlul executoriu nu mai produce efecte juridice în ceea ce privește dovada calității de moștenitor, respectiv de persoane îndreptățite să beneficieze de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013.

În acest context factual, în acord cu soluția pronunțată de Curtea de Apel București, se constată că recurenta, în cuprinsul contestației formulate, a invocat susțineri prin care tinde la modificarea soluției pronunțate, care însă nu pot fi invocate pe calea contestației la titlu, în raport cu prevederile art. 399 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin criticile astfel formulate, deși recurenta-contestatoare a invocat temeiul de drept al unei contestații la titlu, în realitate, aceasta urmărește modificarea titlului executoriu în sensul ca intimații să nu mai aibă calitatea de persoane îndreptățițe să beneficieze de despăgubiri pentru imobilele preluate în mod abuziv, ceea ce presupune repunerea în discuție a fondului litigiului, un astfel de demers fiind incompatibil cu natura procedurii alese, depășindu-se limitele judecății unei contestații la titlu, care presupune doar lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, potrivit celor enunțate mai sus.

Prin urmare, în mod corect, curtea de apel a reținut că motivele invocate de contestatoare pot face obiectul unei analize în cadrul unei cereri de revizuire, contestatoarea exercitând această cale de atac împotriva deciziei în discuție, respinsă prin decizia nr. 1754A/10.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a reținut, în esență, că înscrisurile pe care s-a întemeiat cererea de revizuire au anulat certificatele de calitate de moștenitor, fără a produce efecte asupra calității de moștenitor în sine, iar calitatea de persoane îndreptățite a intimaților nu se justifică numai prin certificatele de calitate de moștenitor desființate, ci și pe baza actelor de stare civilă admise ca instrumentum probationes de lege.

Așadar, contrar criticilor recurentei, prin cele două încheieri penale invocate în cauză nu s-a adus atingere calității de moștenitor a intimaților A. și B., după defunctul D., tatăl acestora, ci aceștia își pot dovedi calitatea de moștenitori, respectiv de persoane îndreptățite prin actele de stare civilă, în considerarea art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Față ce cele ce preced, constatând că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, iar decizia atacată este legală și temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 1692 A din 03 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2010.

Cu privire la cererea formulată de intimații G. și F. și de intimatul A. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 4000 RON, respectiv 3000 RON, potrivit chitanțelor nr. 11 din 05 ianuarie 2022 și din 10 ianuarie 2022, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4000 RON, către intimații G. și F. și în sumă de 3000 RON, către intimatul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 1692 A din 03 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2010.

Obligă pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4000 RON către intimații G. și F. și în sumă de 3000 RON către intimatul A..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 februarie 2022.