ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 30/2022

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă la data de 07.05.2018 sub nr. de dosar x/2018, astfel cum a fost precizată la data de 30.05.2018, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei nr. 19056/09.03.2018 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de compensare prin 602.175 puncte, pentru terenul în suprafață de 1,865 ha, situat în orașul Nădlac, județul Arad, precum și la plata unor despăgubiri și penalități în valoare de 10.000 RON.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Prin sentința nr. 1809/18.10.2018, Tribunalul București, secția a III a civilă a respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1513/20.11.2019, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apelantele-reclamante A. și B. împotriva sentinței nr. 1809/18.10.2018, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, la data de 23.12.2019 reclamantele A. și B. au formulat cerere de revizuire care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2019, solicitând anularea hotărârii atacate, modificarea în tot a deciziei pronunțate de Curtea de Apel în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1529/13.11.2020, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Legea nr. 165/2013 și Legea nr. 18/1991, reclamantele A., B..

Recurentele au arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv decizia nr. 1513/20.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2018 încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 354/16.03.2017 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr. x/2016.

Contrar celor reținute de către instanța de judecată în sensul că revizuentele ar fi solicitat acesteia să analizeze argumentele referitoare la amplasarea terenului, în cauză s-a invocat autoritatea de lucru judecat și s-a solicitat anularea deciziei de compensare care nu a respectat hotărârea definitivă nr. 354/2017.

În litigiul de fond instanța nu s-a pronunțat asupra autorității de lucru judecat, ci a invocat clasificări ale terenului fără legătură cu evaluarea reglementată de Legea nr. 165/2013. Instanța de revizuire a preluat considerentele instanței de apel pe aspectele încălcării autorității de lucru judecat, fără a analiza dacă s-a respectat sau nu autoritatea de lucru judecat, situație față de care recurentele apreciază că procesul este inechitabil, ilegal și părtinitor.

Hotărârea nr. 354/2017 a fost dată în conformitate cu art. 124 din Constituția României și trebuie respectată ca atare.

Recurentele solicită admiterea recursului, anularea hotărârii potrivnice și, în conformitate cu art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, să se dispună ca prin decizia de compensare CNCI să evalueze terenul conform grilei notariale atașate la dosar și a calculului făcut.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 06.10.2021 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea acestuia la data de 19.01.2022.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

La data de 21.04.2021 (data înregistrării), în termen legal, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și a arătat că instanța nu a analizat sau nu a stabilit destinația ori categoria de folosință a terenului, ci doar s-a pronunțat cu privire la preluarea abuzivă a acestuia și la calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Intimata-pârâtă a încadrat în mod corect terenul în categoria extravilan, potrivit declarației nr. 12289/29.09.2015 emisă de Comisia Locală de Fond Funciar Nădlac, din care rezultă că terenul este extravilan, arabil, situat în tarlaua x, A 385, orașul Nădlac, județul Arad. Prin apelul formulat împotriva sentinței, reclamantele au invocat faptul că se încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 354/16.03.2016 (definitivă prin decizia nr. 1098/A/15.12.2017), iar pe cale de consecință, Curtea de Apel a analizat acest motiv și a reținut faptul că prin sentința sus-menționată nu a fost stabilit caracterul intravilan al terenului.

La data de 10.05.2021 (data poștei), în termen legal, recurentele au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat înlăturarea apărărilor din actul procedural. Au precizat că terenul în litigiu face parte din categoria de folosință intravilan, iar o interpretare contrară este de natură să adauge la lege.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin cererea de revizuire obiect al hotărârii atacate în prezentul recurs, recurentele au supus cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. decizia nr. 1513/A/20.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă în dosar nr. x/2018, despre care au arătat că încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 354/16.03.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă în dosar nr. x/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborate cu dispozițiile art. 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu (adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză) sau în litigii diferite, dar între care există o anumită legătură (când identitatea celor trei elemente se regăsește doar parțial); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Or, prin decizia nr. 1513/A/20.11.2019 a cărei revizuire s-a solicitat, soluționând apelul recurentelor-revizuente împotriva hotărârii de fond, instanța a reținut, în justificarea soluției, că "...nici în considerentele, nici în dispozitivul sentinței civile nr. 354/16.03.2017 sau al deciziei civile nr. 1098A/15.12.2017 nu se analizează și nu se stabilește categoria de utilizare, destinația sau categoria de folosință a terenului în litigiu (intravilan/extravilan), ci doar aspectele privind preluarea abuzivă a terenului de către Stat și calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, cu consecința admiterii în parte a contestației, anulării deciziei de invalidare nr. 8097/31.03.2016 și obligării pârâtei C.. să emită în favoarea reclamantelor decizie de validare a hotărârii Comisiei Județene Arad nr. 64/2001 și de stabilire a măsurilor compensatorii prin puncte pentru terenul în suprafață de 1,85 ha, situat în orașul Nădlac."

A mai reținut instanța că "Faptul că în dispozitivul sentinței civile nr. 354/16.03.2017 se menționează că terenul este situat în orașul Nădlac nu înseamnă că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat categoria de utilizare, destinația sau categoria de folosință, în sensul că terenul ar fi intravilan, astfel cum greșit susțin apelantele-reclamante. Aceasta, întrucât, în raport cu obiectul și cauza contestației ce a constituit dosarul nr. x/2016, precum și față de considerentele sentinței civile nr. 354/16.03.2017, rezultă că mențiunea din dispozitivul acesteia are rolul doar de a identifica locația terenului, în sensul că acesta este situat în Nădlac, iar nu categoria de utilizare, destinația sau categoria de folosință."

Aceste statuări au răspuns motivelor de apel deduse judecății, în cadrul cărora apelantele respective (recurentele-revizuente din prezenta cauză) au susținut încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței nr. 354/16.03.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă în dosar nr. x/2016, adică exact hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată și în cererea de revizuire a cărei soluționare face obiectul prezentului recurs.

Împrejurarea că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită (decizia nr. 1513/A/20.11.2019 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie) s-a analizat dacă s-a încălcat sau nu autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 354/16.03.2017 a Tribunalului București, secția a IV a civilă, ajungându-se la concluzia că o astfel de nesocotire a lucrului judecat nu s-a realizat, împiedică reluarea unei astfel de analize prin intermediul revizuirii, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, una dintre condițiile de admisibilitate ale acesteia este ca în al doilea proces să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să nu se fi pronunțat asupra ei.

În cauză însă, această condiție nu este respectată, întrucât în al doilea proces, în care s-a pronunțat hotărârea despre care se pretinde că a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței date în litigiul anterior și care se tinde a fi revizuită, a existat o astfel de dezbatere, determinată de înseși motivele de apel deduse judecății, iar o astfel de situație închide calea revizuirii din perspectiva condiției de admisibilitate menționate.

Susținerile recurentelor din cadrul prezentului recurs în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra autorității de lucru judecat, ci a invocat clasificări ale terenului fără legătură cu evaluarea reglementată de Legea nr. 165/2013 și că instanța de revizuire a preluat considerentele instanței de apel pe aspectele încălcării autorității de lucru judecat, fără a analiza dacă s-a respectat sau nu autoritatea de lucru judecat, nu pot fi primite, întrucât sunt contrazise de propriile lor demersuri judiciare (motivele de apel în cadrul cărora au invocat autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 354/16.03.2017 a Tribunalului București, secția a IV a civilă) și de considerentele deciziei nr. 1513/A/20.11.2019 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie (supusă revizuirii).

Pe cale de consecință, hotărârea recurată nu comportă aspecte de nelegalitate, iar argumentele învederate nu susțin motivul de recurs invocat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentele B. și A. împotriva deciziei nr. 1529 din 13 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentele B. și A. împotriva deciziei nr. 1529 din 13 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2022.