ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 295/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 85/15.04.2019 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă în dosarul nr. x/2018, instanța a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiate și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. având ca obiect obligarea la plata de daune morale, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 655A din 16.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă s-a constatat perimat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 85/15.04.2019, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă.

Împotriva deciziei nr. 655A din 16.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat la ÎCCJ la 11 mai 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 27 septembrie 2021 s-a luat act de raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea.

În cuprinsul raportului s-a reținut că se supune căii extraordinare de atac a recursului o hotărâre susceptibilă de această cale de atac, însă urmează a se verifica măsura în care recurentul A. se conformează dispozițiilor instanței de a semna cererea de recurs, sub sancțiunea nulității recursului prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat, iar părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 8 februarie 2022, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cererea de recurs în raport de excepția nulității pentru nesemnarea recursului, a cărei analiză este prioritară celorlalte excepții invocate în cauză, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În cauza de față, se constată cererea de recurs a fost transmisă prin e-mail, la data de 21 aprilie 2021 de către av. C., nefiind semnată, iar prin rezoluția de primire a dosarului s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea de a depune un exemplar original al recursului, cu semnătura părții, sub sancțiunea anulării căii de atac, însă partea nu s-a conformat obligației dispuse de instanță (adresa de la fila x și dovada îndeplinirii de comunicare a acesteia aflată la fila x).

După cum se poate observa din verificarea dosarului, în cauză documentul atașat corespondenței electronice nu cuprinde nici semnătura electronică a părții sau a reprezentantului legal, dar nici măcar semnătura scanată.

Prin urmare, în absența unei semnături olografe, nu sunt îndeplinite nici dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001, act normativ care stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.

În asemenea cazuri precum cel din speța dedusă judecății, în care cererile sunt adresate instanțelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparține persoanei semnatare, iar autorul documentului nu își poate declina răspunderea pentru conținutul documentului cu semnătură electronică valida).

Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Așadar, pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, recurentul-contestator avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă atașat o semnătură electronică validă, în condițiile legii speciale anterior menționate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poștă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.

În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanței, constatând lipsa semnăturii părții, cum recurentul A. nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată de a semna recursul formulat, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de recurs.

Totodată, se observă că aspectele evidențiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., astfel încât, prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 655 A din 16 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2022.