ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 758/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. S.R.L., a dispus ca expertul să procedeze la convocarea părților la depozitul pârâtei-reclamante de la Suceava în vederea efectuării lucrării la fața locului conform art. 335 alin. (1) C. proc. civ. și asigurarea accesului reprezentanților ambelor părți în depozit pentru a da lămuririle necesare expertului în vederea efectuării expertizei; în acest sens a dispus emiterea unei adrese către expert și a pus în vedere pârâtei-reclamante dispozițiile art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. e) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 85A din data de 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de pârâta-reclamantă B. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din data de 16 octombrie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâta-reclamantă B. S.R.L. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 2 iulie 2020 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la fila. 1 din dosarul de recurs).

Prin rezoluția din data de 8 iulie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reținut că, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., completul de filtru va aprecia asupra admisibilității recursului.

Raportorul și-a exprima opinia în sensul că decizia nr. 85A din data de 20 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă nu este supusă căii de atac a recursului, nefiind susceptibilă de reformare pe această cale.

Completul de filtru nr. C2, prin rezoluția din data de 18 ianuarie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Intimata-reclamantă-pârâtă A. S.A., prin punctul de vedere la raport, și-a exprimat acordul cu privire la cele reținute în cuprinsul acestuia și a solicitat constatarea nulității recursului, amendarea recurentei-pârâte-reclamante în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. nu a depus punct de vedere cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluția din 15 martie 2021, în cauză a fost fixat termen la data de 6 aprilie 2021, în camera de consiliu, fără citare părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, față de cele reținute prin raportul întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În speță, prin decizia nr. 85A din data de 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 16 octombrie 2019 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, încheiere premergătoare, prin care instanța a dispus luarea unor măsuri în vederea efectuării expertizei încuviințate în cauză.

Dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, iar potrivit art. 494 din același act normativ, dispozițiile din apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

Consecința practică a unei astfel de reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală, fiind supuse căii de atac numai odată cu aceasta.

Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că decizia nr. 85 A din data de 20 ianuarie 2020, prin care Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă nu este supusă căii de atac a recursului, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Ca atare, având în vedere cele anterior reținute și dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L.

Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, reținând soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, precum și solicitarea intimatei-reclamante-pârâte A. S.A. formulată în acest sens, va dispune obligarea recurentei-pârâte-reclamante B. S.R.L. la plata către aceasta a cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora va fi obligată recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reținând că, deși intimata-reclamantă-pârâtă a făcut dovada achitării unui onorariu de avocat în valoare de 3.744,05 RON, acesta este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de către avocatul ales al intimatei-reclamante-pârâte.

Astfel, pe de o parte, prezentul recurs a fost soluționat în complet de filtru, fără citarea părților, la primul termen de judecată, activitatea desfășurată de către avocat fiind reprezentată doar de actele de procedură ce au trebuit îndeplinite în etapa scrisă a procesului, iar, pe de altă parte, complexitatea cauzei este una redusă, problema de drept supusă analizei fiind cea a admisibilității prezentei căi de atac.

Prin urmare, Înalta Curte va obliga pe recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă-pârâtă A. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., cuantum pe care îl apreciază echitabil și proporțional, raportat la circumstanțele cauzei, astfel cum acestea au fost reținute anterior.

În ceea ce privește solicitarea de aplicare a dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. formulată de către intimata-reclamantă-pârâtă A. S.A., Înalta Curte apreciază că nu se impune aplicarea unei amenzi recurentei-pârâte-reclamante, în cauză nefăcându-se dovada existenței vreuneia dintre ipotezele la care se referă dispozițiile legale invocate de către intimata-reclamantă-pârâtă, respectiv a exercitării unei căi de atac vădit netemeinice.

Totodată, având în vedere cele constatate în sensul inadmisibilității căii de atac, Înalta Curte reține că nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate de către părți prin cererea de recurs sau prin celelalte acte de procedură depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta-reclamanta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 85A din data de 20 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă-pârâtă A. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2021.