AFFAIRE CILIZ CONTRE LES PAYS-BAS

Rezoluția CM/ResDH(2007)129 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Ciliz împotriva Țărilor de Jos (Recherche n 29192/95, Hotărârea definitivă din 11/07/2000) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea"), având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte odată definitivă Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește neîndeplinirea obligațiilor autorităților olandeze de a proteja în mod adecvat dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie din cauza deciziei lor de a-l expulza, în timp ce procedurile privind dreptul său de vizită erau încă în curs, privându-l astfel de orice șansă de a reîncepe contactul cu fiul său (violarea articolului 8) (a se vedea detaliile din anexă) ; Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația Țărilor de Jos de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție S-a asigurat că, în termenul stabilit, statul pârât a vărsat reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare, DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa) și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 764-a reuniuni a delegaților miniștrilor (15/10/2001), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a închide examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)129 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Ciliz împotriva Țărilor de Jos Rezumatul introductiv al cauzei Cazul se referă la nerespectarea de către autoritățile olandeze a obligației de a proteja în mod corespunzător dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie din cauza deciziei lor din 1995 de a nu prelungi permisul de reședință al reclamantului și de a-l expulza în Turcia, țara sa de origine, în timp ce procedurile privind dreptul său de acces la fiul său, născut în 1990, erau încă în curs de desfășurare. Curtea a remarcat, în special, că, prin expulzarea reclamantului înainte ca instanțele competente să fi determinat realitatea legăturilor sale familiale cu fiul său, autoritățile au prejudecat rezultatul acestor proceduri și, ceea ce este mai important, l-au privat pe reclamant de orice posibilitate ulterioară de a participa în mod util la procedură. Atunci când, în 1999, reclamantul a obținut în sfârșit o viză de întoarcere în Olanda, simpla trecere a timpului a determinat de facto rezultatul procedurilor privind dreptul său de vizită la fiul său (încălcarea articolului 8). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii ale satisfacției echitabile Prejudiciul moral Prejudiciul moral și cheltuielile de interpretare 000 NLG 200 NLG + TVA (minus sumele primite în cadrul asistenței judiciare a Consiliului Europei) 352,50 NLG plătit în termenul stabilit de hotărârea (b) Măsuri individuale În 1999, reclamantul s-a întors în Țările de Jos cu o viză temporară, a obținut un loc de muncă și a prezentat o nouă cerere de instituire a unui sistem de vizite la fiul său, cerere care a fost respinsă în decembrie 1999. Reclamantul a făcut apel la această decizie și, în urma hotărârii Curții Europene, a obținut un permis de ședere, care poate fi reînnoit automat, indiferent dacă a avut sau nu un permis de muncă, ceea ce i-a permis, prin urmare, să continue acțiunile fără să se teamă de expulzare în cursul procedurii. II. Măsuri generale Hotărârea Curții Europene a fost publicată în Nederlands Juristen Blad, 6/10/2000, p. 1752, în Newsletter NJCM 2002, p. 253, în AB 2001, p. 117 și în JV 2000, p. 187. Hotărârea a fost difuzată, de asemenea, autorităților administrative și judiciare competente printr-o circulară specială privind dreptul străinilor denumită În plus, autoritățile olandeze au reamintit că, în plus față de publicare, orice hotărâre a Curții Europene privind Țările de Jos este publicată de Ministerul Afacerilor Externe prin intermediul raportului său anual către Parlament, precum și de Ministerul Justiției, prin intermediul unei publicări adresate tuturor organelor judiciare. Întrucât Convenția are un efect direct în dreptul olandez și că legile naționale trebuie interpretate în conformitate cu hotărârile Curții Europene (a se vedea cauzele Lala și Pelladoah, Rezoluțiile DH(95)240 și DH(99)241), guvernul consideră că autoritățile în cauză vor face tot posibilul pentru a evita noi încălcări similare celei constatate de Curtea Europeană în prezenta cauză. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare în viitor și, prin urmare, Țările de Jos și-au îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 31 octombrie 2007 cu ocazia celei de-a 1007-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2007)129

[1]

Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

Ciliz contre les Pays-Bas

(Requête n

o

29192/95, arrêt définitif du 11/07/2000)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après « la Convention » et «

la Cour

»),

Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le manquement des autorités néerlandaises à leur devoir de protéger de manière adéquate le droit du requérant au respect de sa vie familiale en raison de leur décision de l'expulser alors que des procédures concernant son droit de visite étaient encore en cours, le privant ainsi de toute chance de renouer contact avec son fils (violation de l'article 8) (voir détails dans l'Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'ont les Pays-Bas de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S'étant assuré que, dans le délai imparti, l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables,

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur

(voir Annexe) et vu la décision prise lors de la 764e réunion des Délégués des Ministres (15/10/2001), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)129

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire

Ciliz contre les Pays-Bas

Résumé introductif de l'affaire

L'affaire concerne le manquement des autorités néerlandaises à leur devoir de protéger de manière adéquate le droit du requérant au respect de sa vie familiale en raison de leur décision, en 1995, de ne pas prolonger le permis de résidence du requérant et de l'expulser vers la Turquie, son pays d'origine, alors que des procédures concernant son droit d'accès à son fils, né en 1990, étaient encore en cours. La Cour a noté, en particulier, qu'en expulsant le requérant avant que les juridictions compétentes n'aient déterminé la réalité de ses liens familiaux avec son fils, les autorités avaient préjugé de l'issue de ces procédures et, ce qui est plus important, avaient privé le requérant de toute possibilité ultérieure de participer utilement à la procédure. Lorsqu'en 1999, le requérant obtint enfin un visa de retour aux Pays-Bas, le simple passage du temps avait désormais

de facto

déterminé l'issue des procédures concernant son droit de visite à son fils (violation de l'article 8).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Préjudice moral

Frais et dépens

Frais d'interprétation

25

000 NLG

18

200 NLG + TVA (moins les montants reçus au titre de l'aide juridictionnelle du Conseil de l'Europe)

4

352,50 NLG

Payé dans le délai imparti par l'arrêt

b) Mesures individuelles

En 1999, le requérant est revenu aux Pays-Bas avec un visa temporaire, il a obtenu un emploi et il a présenté une nouvelle demande tendant à l'établissement d'un régime de visites à l'égard de son fils, demande qui a été rejetée en décembre 1999. Le requérant a fait appel de cette décision et, suite à l'arrêt de la Cour européenne, il a obtenu un permis de séjour, automatiquement renouvelable, indépendamment du fait d'avoir ou non un permis de travail, ce qui lui a donc permis de poursuivre ses démarches sans avoir à craindre d'être expulsé en cours de procédure.

II.

Mesures générales

L'arrêt de la Cour européenne a été publié dans

Nederlands Juristen Blad

, 6/10/2000, p. 1752, dans le Bulletin NJCM 2002, p. 253, dans AB 2001, p. 117 et dans JV 2000, p. 187. L'arrêt a également été diffusé aux autorités administratives et judiciaires compétentes par une circulaire spéciale sur le droit des étrangers appelée «

Tussentijds Bericht Vreemdelingencirculaire

» (TBV, no. 5081206/00/IND). En outre, les autorités néerlandaises ont rappelé qu'en plus de la publication, tout arrêt de la Cour européenne concernant les Pays-Bas est publié par le Ministère des Affaires Etrangères au moyen de son rapport annuel au Parlement ainsi que par le Ministère de la Justice au moyen d'une publication adressée à l'ensemble des organes judiciaires.

Considérant que la Convention a un effet direct en droit néerlandais et que les lois nationales doivent être interprétées conformément aux arrêts de la Cour européenne (voir affaires Lala et Pelladoah, Résolutions DH(95)240 et DH(99)241), le gouvernement estime que, les autorités concernées feront tout leur possible pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée par la Cour européenne dans la présente affaire.

III.

Conclusions de l'Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations similaires à l'avenir et que les Pays-Bas ont par conséquent rempli leurs obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 31 octobre 2007 lors de la 1007e réunion des Délégués des Ministres