Decizia nr. 2814/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 791/2018 a Tribunalului Satu Mare

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 5 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Comuna Târșolț a solicitat instanței obligarea pârâtei Școala Gimnazială Târșolț la plata sumei de 213.225,3 RON, la care se adaugă penalități de întârziere. Prin întâmpinarea depusă la 22 ianuarie 2018, pârâta Școala Gimnazială Târșolț a solicitat instanței să admită cererea de chemare în garanție a Inspectoratului Școlar Județean Satu Mare și Ministerului Educației Naționale, ordonatori principali de credite care trebuiau să alimenteze contul școlii pentru plata facturilor emise conform contractului nr. x/25.10.2007, dar nu au procedat în această manieră și s-a ajuns la situația demarării procedurii de executare silită. La 5 martie 2018, reclamanta a depus precizare de acțiune, în cuprinsul căreia a arătat că temeiul juridic al acțiunii este art. 1341 din C. civ., fiind în discuție o plată nedatorată rezidând din demersurile efectuate de către UAT Comuna Târșolț pentru acoperirea datoriilor altei persoane juridice, prin solicitarea unor sume defalcate din TVA, pe baza unor acorduri de stingere a obligațiilor încheiate cu S.C. A. S.R.L.. Prin sentința civilă nr. 791/CA din 4 decembrie 2018, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, atât acțiunea formulată de reclamantă, cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă. Prin decizia nr. 405/CA/2019-R din 8 mai 2019, Curtea de Apel Oradea a casat în totalitate hotărârea, a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Satu Mare și a trimis cauza spre rejudecare secției I civilă din cadrul Tribunalului Satu Mare, dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței competente la 20 mai 2019.

Sentința Tribunalului Satu Mare, secția civilă Prin sentința civilă nr. 233/D din 24 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Comuna Târșolț, împotriva pârâtei Școala Gimnazială Târșolț. A fost respinsă, ca fiind rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta Școala Gimnazială Târșolț, împotriva chemaților în garanție Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare și Ministerul Educației Naționale.

Decizia Curții de Apel Oradea, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 600/A din 30 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 233/D din 24 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția civilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, reclamanta Comuna Târșolț a declarat recurs, criticând decizia pentru nelegalitate. În cuprinsul memoriului de recurs, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Târșolț prin Primar a formulat următoarele critici, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: Instanța de apel a respins proba cu expertiză financiar contabilă, deși aceasta este utilă cauzei, urmând a lămuri pe deplin întreaga problematică a plății sumei solicitate a fi restituită prin acțiunea principală. În acest sens arată că, prin administrarea probei, se determina dacă plata efectuată a fost inclusă într-un buget multianual, dacă Consiliul Local al comunei Târșolț a alocat prin hotărâre sume strict cu privire la plata de penalități sau pentru a se identifica ce destinație au avut alocările bugetare, dacă sumele defalcate din cote de TVA pentru acoperirea unor arierate bugetare puteau fi efectuare de pârâtă sau doar de către reclamantă și dacă suma solicitată prin acțiune reprezintă o datorie a reclamantei către pârâtă. Instanțele de fond au aplicat greșit prevederile art. 1341 C. civ. reținând că plățile transferate s-au făcut cu intenție și nu din eroare. Susține că reclamanta a demonstrat existența celor trei condiții de admisibilitate ale plății nedatorate, respectiv a existat o plată constând în transferurile din bugetul de venituri și cheltuieli al reclamantei (din cote TVA anterioare) fără a exista convingerea fermă că aceste plăți reprezintă o datorie; nu a existat o datorie din partea reclamantei către pârâtă, deoarece întreg ciclul financiar pentru investiție a fost derulat strict din fonduri provenite din bugetul de stat prin bugetul chematului în garanție Ministerul Educației Naționale; plata s-a făcut din eroare sau cel puțin nu exista convingerea fermă că din sumele transferate se va achita de către pârâtă doar datoria către executantul lucrării. Ulterior expunerii situației de fapt cu privire la rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli al UAT comuna Târșolț, recurenta arată că rectificarea bugetului pe anul 2012 nu s-a făcut strict cu privire la sumele necesare pentru acoperirea datoriei intimatei către executantul S.C. A. S.R.L., cuprinzând și alte venituri și cheltuieli, astfel încât nu se poate reține că reclamanta ar fi datorat vreo sumă de bani pârâtei Școala Gimnaziala Târșolț, chiar și prin încheierea unor acorduri cu executantul, deoarece sumele nu proveneau din venituri proprii, ci din cote TVA, cote care se cuprind în bugetul de stat, nu în bugetul local. Susține că sumele care au fost transferate pârâtei din cote de TVA nu erau datorate acesteia de reclamantă, iar rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli al reclamantei nu s-a făcut strict cu intenția de a plăti datoria pârâtei, ci pentru a asigura finanțarea de bază a acestei unități de învățământ. Prin urmare, nu a existat convingerea fermă a reclamantei că pârâta va stinge datoria din sumele transferate, ci sumele necesare au fost transferate în vederea desfășurării activității pârâtei, reclamanta fiind astfel în eroare. Referitor la condiția inexistenței datoriei, precizează că pentru suma de 223.225,33 RON reclamanta nu avea vreo obligație de plată către pârâtă, neexistând un raport juridic obligațional din care să rezulte această sumă. Arată că toate argumentele instanței de apel se rezumă doar la condiția erorii în stabilirea condițiilor de admisibilitate a plății nedatorate, condiția datoriei fiind aproape neanalizată și apreciază că cele două condiții sunt cumulative și nu alternative. Din considerentele instanței de apel nu poate fi reținută ideea că reclamanta era datoare sau nu față de pârâta Școala Gimnazială Târșolț, raportat la prevederile bugetare din care a fost realizată investiția. Susține că încheierea unor acorduri de stingere a unor arierate cu executantul lucrărilor nu echivalează cu datoria reclamantei de a plăti acestuia debitele care, în esență, reveneau pârâtei Școala Gimnazială Târșolț. Susține că reclamanta Comuna Târșolț nu era datoare față de pârâta Școala Gimnazială Târșolț, în acoperirea debitelor acesteia în raport cu executantul lucrării, având în vedere sursa de finanțare totală de la bugetul de stat pentru realizarea obiectivului de investiții, însă, potrivit raționamentului instanței de apel, care a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile plății nedatorate, reclamanta este datoare față de pârâta Școală Gimnazială Târșolț, în raportul obligațional rezultat din contractul de achiziție publică, care a avut ca scop realizarea obiectului de investiții, ceea ce ar duce la concluzia că reclamanta putea fi obligată la plata tuturor datoriilor pe care pârâta le avea față de terți.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimatul Ministerul Educației și Cercetării, prin întâmpinare, a invocat excepția nulității recursului susținând că reclamanta nu a indicat în concret care sunt motivele de nelegalitate care pot fi imputate hotărârii recurate și nu a formulat critici care să se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind reluate apărările din cadrul apelului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Prin întâmpinare, intimata Școala Gimnazială Târșolț a susținut că recursul este nemotivat, nefiind arătate motivele de nelegalitate ale deciziei atacate. Recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

Procedura de filtru La 27 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a înregistrat dosarul ca recurs și a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a acestuia. Completul de filtru nr. 8, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 28 iunie 2021, comunicarea raportului către părți pentru ca acestea să depună puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurenta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Târșolț, prin Primar a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 21 octombrie 2021, pronunțată în camera de consiliu, a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen în ședința publică din 16 decembrie 2021 pentru soluționarea acestuia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată în cadrul întâmpinării de intimatul Ministerul Educației și Cercetării, Înalta Curte constată că aceasta a fost analizată în cadrul procedurii de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., considerându-se că există motive de recurs care pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., așa cum va rezulta din analiza ce urmează. Recursul recurentei-reclamante Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Târșolț, prin Primar a fost întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținându-se, în esență, aplicarea greșită a prevederilor art. 1341 C. civ. de către instanța de apel care a reținut că plățile transferate s-au făcut cu intenție și nu din eroare. Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. casarea hotărârii se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Textul are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluționarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată. Verificând decizia prin prisma modalității de aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, prevăzute de art. 1341 C. civ., Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut că plata sumei solicitate prin cererea de chemare în judecată nu s-a realizat din eroare, ci cu intenție, în temeiul unei convenții încheiate cu executantul lucrării S.C. A. S.R.L. pentru stingerea unei obligații de plată care exista, fiind asumată de reclamantă prin acordul de stingere a obligațiilor de plată încheiate cu executantul. Potrivit art. 1341 C. civ. "(1) Cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire; (2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri; (3) Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie." În lumina normei juridice enunțate, în situația acțiunilor în restituire plată nedatorată se cer întrunite următoarele condiții: să existe o plată, adică prestația efectuată de solvens să aibă semnificația unei plăți, fie că aceasta constă în remiterea unei sume de bani, fie în remiterea unui bun material, fiind necesar ca plata să fie efectuată cu voința fermă de a stinge o datorie; datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens; plata să fi fost făcută din eroare, credința existenței datoriei putând fi rezultatul erorii, de fapt sau de drept, ori a dolului. Plata lucrului nedatorat este un fapt juridic întrucât presupune executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută, aceasta crezând, în mod eronat, că este debitoare, respectiv, un fapt juridic licit, deoarece obligația restituirii nu are ca temei o faptă ilicită, ci o manifestare de voință care este doar eronată, caz în care culpa părților nu este relevantă. În consecință, dreptul la acțiunea în restituire plată nedatorată (acțiunea în repetițiune) este recunoscut doar persoanei care plătește din eroare, în lipsa oricărei înțelegeri, având credința că este debitoare și că datorează plata. Când însă plata se face în baza unei înțelegeri prealabile intervenite între părți, cel care plătește știind că nu este debitor, condiția referitoare la eroare nu este îndeplinită. În acest caz, acțiunea în repetițiune nu poate fi primită, părțile având a se desocoti conform acordului lor de voință. Pentru a verifica în ce măsură aplicarea dispozițiilor art. 1341 C. civ. a fost realizată în mod judicios de către instanța de apel, Înalta Curte apreciază necesar a expune situația de fapt, astfel cum aceasta a fost reținută de instanțele de fond, ce nu mai poate fi repusă în discuție în calea de atac a recursului care vizează aspecte de nelegalitate și nu de netemeinicie. Astfel, prin HCL Târșolț nr. 13/2006 s-a aprobat finanțarea studiului de fezabilitate și a proiectelor tehnice pentru construirea unei școli noi în loc. Târșolț. Ulterior, prin H.G. nr. 300/28.03.2007 s-a aprobat repartizarea unor sume de bani din transferuri din bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Educației și Cercetării pe anul 2007 pentru finanțarea unor cheltuieli de capital ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. În acest sens, pentru finanțarea obiectivului de investiții Școala cu clasele I-VIII Târșolț a fost repartizată suma de 105 mii RON (anexa 1, poz. 1632). Conform art. 3 din H.G. nr. 300/2007, sumele se transferă către bugetele locale, prin intermediul inspectoratelor școlare județene. Această sumă a fost transferată integral de chematul în garanție Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare către Consiliul Local Târșolț, așa cum reiese din OP nr. x/15.05.2007 În vederea realizării obiectivului de investiții Școala cu clasele I-VIII Târșolț, între Școala de Arte și Meserii Târșolț, în calitate de achizitor, și S.C. A. S.R.L., în calitate de executant, s-a încheiat contractul de lucrări nr. x/25.10.2007, prețul stipulat al lucrării fiind de 1.091.899,23 RON, iar durata contractului de 7 luni, începând cu 25 octombrie 2007. Conform clauzelor contractului (art. 19.1) plățile pentru lucrările efectuate vor fi onorate în funcție de ritmul de alimentare a contului de către ISJ Satu Mare. Totodată, potrivit art. 13.2 din contract, în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acesta datorează penalități de 0,1% pe zi. Contractul a fost completat prin patru acte adiționale, prin care au fost prevăzute lucrări suplimentare, fiind suplimentată și valoarea contractului, iar termenul de execuție a lucrărilor a fost prelungit până la 15 februarie 2010. Pentru finanțarea acestui obiectiv de investiții au mai fost alocate prin H.G. nr. 1285/2007, suma de 150 mii RON, prin H.G. nr. 94/2008, H.G. nr. 370/2008 și H.G. nr. 962/2008, suma totală de 620 mii RON, prin H.G. nr. 377/2011 și H.G. nr. 1250/2011 suma totală de 450 mii RON. Aceste sume au fost transferate integral de către chematul în garanție Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare, beneficiar fiind Școala de Arte și Meserii Târșolț, conform dispozițiilor bugetare depuse la dosar . Prin sentința civilă nr. 358/03.03.2011, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2011, debitoarea Școala de Arte și Meserii Târșolț a fost obligată să plătească creditoarei S.C. A. S.R.L. suma de 563.866 RON, cu titlu de capital și suma de 207.025,33 RON, penalități contractuale de întârziere calculate până la 20 ianuarie 2011, precum și în continuare până la achitarea integrală a debitului. În baza acestui titlu executoriu, creditoarea S.C. A. S.R.L. a inițiat executarea silită împotriva debitoarei Școala de Arte și Meserii Târșolț, în dosarul execuțional nr. x/2011 al BEJ B., executorul procedând la indisponibilizarea conturilor debitoarei. Conform facturii fiscale nr. x/30.12.2011, onorariul executorului judecătoresc în sumă de 6.200 RON a fost achitat prin virament bancar. Prin adresa nr. x/27.08.2012, pârâta Școala cu clasele I-VIII Tîrșolț a adus la cunoștința Primăriei Târșolț că mai are debite față de executantul lucrării S.C. A. S.R.L., astfel: 134.893,07 RON plăți restante și 207.025,33 RON penalități la facturi achitate cu întârziere (total 341.918,4 RON), solicitând sprijin financiar pentru achitarea debitelor. La 10 septembrie 2012, între Comuna Târșolț reprezentată prin Primar și S.C. A. S.R.L. s-a încheiat Acordul nr. 195 privind stingerea obligației de plată în sumă totală de 341.918,4 RON, în condițiile art. 7 din O.G. nr. 13/2012 (respectiv din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012). Prin cererea nr. x/10.09.2012, Primarul Comunei Târșolț a solicitat DGFP Satu Mare, alocarea sumei de 341.918,4 RON, conform art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 13/2012, în vederea stingerii obligației de plată a comunei către S.C. A. S.R.L., anexând la cerere Acordul nr. 195/10.09.2012 încheiat cu S.C. A. S.R.L. și situația obligației de plată către acest operator economic nr. 194/10.09.2012, din care rezultă datoria menționată. Prin dispoziția bugetară nr. 200/12.09.2012, Comuna Târșolț a pus la dispoziția pârâtei această sumă, iar cu OP nr. x/13.09.2012, suma de 341.918 RON a fost achitată de Școala cu clasele I-VIII Târșolț către executantul S.C. A. S.R.L. . Instanța de apel mai constată că, pentru penalitățile datorate după data de 20.01.2011 la facturi achitate cu întârziere, S.C. A. S.R.L. a emis factura nr. x/04.09.2012, în valoare de 170.376,10 RON. Pentru stingerea acestei obligații de plată în sumă de 170.376,10 RON, între Comuna Târșolț reprezentată prin Primar și S.C. A. S.R.L. s-a încheiat Acordul nr. 315/15.11.2012, în condițiile art. 35 alin. (12) lit. a) din O.U.G. nr. 61/2012 (respectiv din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012). Prin cererea nr. x/15.11.2012, Primarul Comunei Târșolț a solicitat alocarea de sume din taxa pe valoarea adăugată în vederea stingerii acestei obligații de plată. Prin dispoziția bugetară nr. 340/21.11.2012, Comuna Târșolț a pus la dispoziția pârâtei această sumă, iar cu OP nr. x/21.11.2012, suma de 170.376 RON a fost achitată de Școala cu clasele I-VIII Târșolț către executantul S.C. A. S.R.L. . În urma unei misiuni de audit la care a fost supusă unitatea apelantă, prin Decizia nr. 1/2013 dată de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Satu Mare, la punctul 7 se reține că entitatea auditată a încălcat prevederile Legii nr. 500/2002, Legii nr. 273/2006 și ale Ordinului nr. 1792/2002, prin plata penalităților de întârziere pentru lucrări de construcție care la data demarării procedurii de achiziție nu au avut asigurată și aprobată sursa de finanțare, precum și prin plata onorariului executorului judecătoresc. Valoarea estimată a prejudiciului a fost stabilită la suma de 213.225,33 RON, ce cuprinde penalitățile de întârziere de 207.025,33 RON (stabilite prin sentința civilă nr. 358/03.03.2011, pronunțată de Tribunalul Satu Mare până la data de 20.01.2011) și 6.200 RON onorariul executorului judecătoresc. Nu s-a observat, așadar, că au mai fost achitate penalități în sumă de 170.376,10 RON, calculate de executantul lucrării după data de 20 ianuarie 2011. Contestația formulată de U.A.T. Comuna Târșolț împotriva deciziei nr. 1/2013 a fost respinsă prin încheierea nr. 404 din 25 februarie 2013 dată de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Satu Mare, iar contestația împotriva acestei încheieri a fost respinsă de Tribunalul Satu Mare prin sentința nr. 9/CA din 13 ianuarie 2015, definitivă prin decizia nr. 2337/CA/2015-R, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013 Instanța de contencios administrativ a reținut că lucrarea de investiții ce a făcut obiectul contractului de lucrări nr. x/25.10.2007, încheiat între S.C. A. S.R.L. și Școala de Arte și Meserii Târșolț, a fost finanțată din bugetul ordonatorului principal Ministerul Educației și Cercetării prin I.S.J. Satu Mare, astfel că ordonatorul principal U.A.T. Comuna Târșolț nu a avut temei legal pentru a achita penalitățile de întârziere aferente unor lucrări de investiții finanțate din bugetul altui ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Educației și Cercetării. În atare condiții de fapt, instanța de apel a statuat că suma de 213.225,33 RON a fost plătită de reclamantă către pârâta Școala Gimnazială Târșolț, în baza Acordului de stingere a obligațiilor, încheiat de reclamantă cu executantul S.C. A. S.R.L. la 10 septembrie 2012, în considerarea faptului că, în lipsa asigurării sumei necesare stingerii obligațiilor de plată executate silit în dosarul execuțional nr. x/2011 al BEJ B., activitatea școlii ar fi fost blocată. Contrar susținerilor din recurs, se reține că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a acțiunii în repetițiune, respectiv ca datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic întrucât suma solicitată prin cererea de chemare în judecată a fost plătită de reclamantă în baza unei convenții încheiate cu executantul lucrării, cu privire la obligațiile pârâtei față de acesta din urmă. Deși este real că obligația achitării debitelor constând în penalități de întârziere aferente unor lucrări de investiții revenea pârâtei Școala Gimnazială Târșolt, semnatară a contractului de lucrări nr. x din 25 octombrie 2007 încheiat cu executantul lucrării S.C. A. S.R.L., se constată că, prin Acordului de stingere a obligațiilor, încheiat la 10 septembrie 2012, reclamanta și-a asumat stingerea prin plată a acestor obligații. Or, din moment ce suma a fost achitată în baza unui raport juridic contractual, singura soluție posibilă este aceea a respingerii acțiunii în restituire a plății nedatorate deoarece existența raporturilor contractuale înlătură incidența dispozițiilor art. 1341 C. proc. civ. Argumentele invocate prin recurs vizând utilitatea probei cu expertiză financiar contabilă, care ar fi tranșat aspectul cu privire la existența datoriei, nu pot fi primite. Proba cu expertiză este necesară, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 330 alin. (1) C. proc. civ., atunci când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră că trebuie să cunoască părerea unor specialiști. Prin obiectivele propuse la termenul din 11 septembrie 2020, consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, recurenta-reclamantă a arătat că dorește să dovedească dacă plata efectuată a fost inclusă într-un buget multianual, dacă Consiliul Local al comunei Târșolț a alocat prin hotărâre sume strict cu privire la plata de penalități sau pentru a se identifica ce destinație au avut alocările bugetare, dacă sumele defalcate din cote de TVA pentru acoperirea unor arierate bugetare puteau fi efectuare de pârâtă sau doar de către reclamantă și dacă suma de 213.225,13 RON reprezintă o datorie a Comunei Târșolț. În raport de dispozițiile art. 255 și art. 258 C. proc. civ., instanța de apel a stabilit că proba cu expertiză apare ca nefiind utilă și concludentă, în raport de obiectul cererii și teza probatorie, în cauză fiind administrată proba cu înscrisuri, elocventă sub aspectul neîndeplinirii condițiilor plății nedatorate. Înalta Curte reține că aprecierea asupra utilității și concludenței probei cu expertiză era apanajul instanței de apel în aplicarea dispozițiilor legale în materia probelor, iar orice critică formulată sub acest aspect excedează atribuțiilor instanței de control judiciar în recurs, unde analiza se limitează la cercetarea legalității soluției în condițiile expres și limitativ reglementate prin prevederile art. 488 C. proc. civ. O altă critică formulată vizează îndeplinirea condiției ca plata să fie făcută din eroare, sens în care recurenta arată că nu a existat convingerea fermă a acesteia că pârâta va stinge datoria din sumele transferate, scopul transferului fiind de a asigura desfășurarea activității pârâtei. Similar instanței de apel, se reține că plata a fost efectuată cu intenție, cu scopul de a stinge obligația pe care pârâta o avea de față de executantul lucrării, în considerarea faptului că, dacă nu ar fi efectuat aceste demers, nu s-ar fi putut asigura finanțarea de bază a unității de învățământ întrucât sumele ce ar fi fost virate din bugetul local în contul pârâtei ar fi fost consemnate la dispoziția executorului judecătoresc, în condițiile popririi conturilor unității de învățământ. Ca atare, cu respectarea prevederilor legale incidente speței, examinate în cele ce preced, curtea de apel a confirmat soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile art. 1341 C. civ., astfel încât criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Târșolț, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 600 A din 30 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE: