ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3077/2022

Circumstanțele cauzei Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12.12.2019, reclamanții A., B., C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziilor F.G.A. nr. 21612/18.11.2019, nr. 21648/18.11.2019 și nr. 21649/18.11.2019, urmată de obligarea pârâtului la plata creanțelor deținute conform hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele penale.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 323 din 29 mai 2020 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții A., B. și C., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de plată și a apreciat greșit asupra momentului la care a încetat cauza care a împiedicat formularea cererii de plată. De asemenea, în opinia recurenților, cele două accidente rutiere care au condus la decesul a doi membri ai familiei au produs un dezechilibru major, o puternică suferință, ce i-a împiedicat să formuleze cererea de plată, iar această împiedicare nu a încetat nici la acest moment. Față de situația concretă a reclamanților, instanța de fond a expus doar textele de lege relevante în materie, fără a face o analiză în concret a acesteia.

Apărările formulate de intimat Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, arătându-se că deși au indicat în cuprinsul recursului temeiul de nelegalitate ca fiind art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au reluat aspecte menționate în cadrul contestației formulate și nu au criticat aplicarea greșită a normelor de drept material.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanții își întemeiază cererea, susținerile din calea de atac neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate de recurenți, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În prezenta cauză, desi reclamanții au încadrat recursul în cazul de casare anterior menționat, memoriul de recurs nu conține indicarea normelor de drept material încălcate sau aplicate greșit de către prima instanță și nici argumente referitoare la sentința atacată, respectiv critici efective la adresa soluției instanței și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Mai mult decât atât, se observă că susținerile recurenților reprezintă, în mare parte, reluarea conținutului cererii de chemare în judecată și prezentarea motivelor de fapt care, în opinia acestora, trebuiau să determine admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de plată. Înalta Curte reține că legiuitorul a înțeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, iar atât timp cât reclamanții au omis să prezinte critici concrete la adresa sentinței instanței de fond, atunci condiția motivării recursului nu este îndeplinită. Pentru considerentele expuse, constatând că reclamanții nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din același cod, va admite excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților și va constata nul recursul declarat de aceștia.