ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2744/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București la data de 23 martie 2021, reclamanta Agenția pentru Protecția Copiilor și a familiei Tusla a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., recunoașterea pe teritoriul României a Hotărârii pronunțată de Tribunalul Districtual Metropolitan Dublin, Irlanda în data de 23.03.2015, în ceea ce privește încredințarea minorei B. în plasament reclamantei.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1095 din 2 iulie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului Mureș, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a reținut, în esență, că a avut în vedere dispozițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., considerând că în cauză competența se stabilește în funcție de domiciliul pârâtei, care, în urma verificărilor efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date s-a dovedit a fi pe raza jud. Mureș.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Mureș, secția civilă a pronunțat sentința civilă nr. 1345 din 3 noiembrie 2021, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivare, s-a reținut, în esență, că în condițiile în care nu există nici o dovadă a refuzului de recunoaștere a hotărârii, din partea pârâtei sau a altei entități de pe raza jud. Mureș, în raport de dispozițiile art. 1099 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de soluționare a acestei cereri revine Tribunalului București.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului care a generat ivirea prezentului conflict de competență îl constituie acțiunea prin care reclamanta Agenția pentru Protecția Copiilor și a familiei Tusla a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri judecătorești pronunțate la data de 23.03.2015 de Tribunalul Districtual Metropolitan Dublin, Irlanda, ce a avut ca obiect extinderea Ordinului de Îngrijire a minorei C. din data de 23.03.2014 și prin care s-a dispus plasarea acesteia în grija responsabilului numit de Serviciile de Sănătate pentru perioada 24.03.2014 până la 23.03.2015, extinderea fiind dispusă din data de 23.03.2015 până la data de 19.02.2031, cu reexaminarea cauzei în data de 21.03.2016.

Ambele instanțe aflate în conflict au reținut în motivarea soluției de declinare dispozițiile art. 1099 C. proc. civ., care prevede:

"(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București".

Aceste dispoziții sunt cuprinse în Titlul III din C. proc. civ., intitulat "Eficacitatea hotărârilor străine", în care, la art. 1094 se prevede:

"În sensul prezentului titlu, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție contencioasă sau necontencioasă ale instanțelor judecătorești, cele notariale sau ale oricăror autorități competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene."

Rezultă astfel, că aceste dispoziții se referă la statele nemembre ale Uniunii Europene.

Pentru statele membre ale Uniunii Europene, cum este cazul în speța dedusă judecății, sunt incidente dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, care, la art. 21 prevede:

"(1) Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură. (2) În special și fără a aduce atingere alin. (3), nu este necesară nici o procedură pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă nici unei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru. (3) Fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii. Competența teritorială a instanței judecătorești indicată în lista comunicată Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu art. 68 este stabilită prin dreptul intern al statului membru în care se depune cererea de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii."

Potrivit acestor dispoziții legale, competența teritorială a instanței care soluționează cererea de recunoaștere a hotărârii străine se determină potrivit listei comunicate Comisiei de fiecare stat membru, în temeiul art. 68 din Regulament.

Având în vedere că România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, nu a furnizat aceste informații, în lipsa unei reglementări exprese relativ la determinarea competenței teritoriale a instanței care soluționează cererea de recunoaștere a unei hotărâri străine de către un stat membru al Uniunii Europene și în fața unei lacune legislative, se impune a se stabili pe cale de interpretare norma procedurală incidentă.

Ținând seama de dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității", Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor din dreptul intern.

Cu referire la dreptul intern, instituția juridică ce reglementează recunoașterea hotărârilor judecătorești străine în România este reglementată în C. proc. civ., Titlul III - "Eficacitatea hotărârilor străine", Capitolul I - "Recunoașterea hotărârilor străine".

În acest sens, cererea de recunoaștere a hotărârii străine se rezolvă, potrivit art. 1099 C. proc. civ., pe cale principală, de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine, iar în cazul imposibilității de determinare a tribunalului, competența aparține Tribunalului București.

În cauza dedusă judecății, calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii judecătorești pronunțate la data de 23.03.2015 de Tribunalul Districtual Metropolitan Dublin, Irlanda, ce a avut ca obiect extinderea Ordinului de Îngrijire a minorei C. din data de 23.03.2014, astfel că, în raport de prevederile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., aceasta este partea care "refuză" recunoașterea.

Conform verificărilor efectuate în sistemul Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date de Tribunalul București, domiciliul pârâtei înregistrat în acest sistem este în sat Hădăreni, comuna Chețani, nr. 227A, jud. Mureș, aflat în cirumscripția teritorială a Tribunalului Mureș.

Față de această împrejurare, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., care atribuie în competența tribunalului în circumscripția căruia domiciliază partea care refuză, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii străine cererea ce are acest obiect.

Astfel, dispozițiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ. atribuie în competența Tribunalului București soluționarea cererii de exequatur numai în cazul imposibilității determinării tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază partea care refuză recunoașterea hotărârii străine, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Având în vedere că, în cauză, pârâta domiciliază în jud. Mureș, localitate aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Mureș, în aplicarea dispozițiilor art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2021.