ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2025/2022

HOTĂRÂRE

13.10.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2025/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la 16 iunie 2020, reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorilor B. și C., în contradictoriu cu pârâții CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE și COMISIA DE CONTESTAȚII DIN CADRUL MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE a solicitat anularea hotărârii nr. 44701 din 23 ianuarie 2020 emisă de pârâta de rând 2 și a deciziilor nr. 170856/1LS/4.12.2019, nr. 98875/1LS/4.12.2019 și nr. 98875/2LS/4.12.2019 emise de pârâta de rând 1; obligarea pârâtei de rând 1 la emiterea, începând cu data de 1.01.2018 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, în favoarea fiecărui minor urmaș, a unor noi decizii de stabilire a indemnizației prevăzută de art. 8

alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 82/2006, nediminuate prin înmulțirea cu coeficientul 0,50, precum și egală cu solda funcției de bază brute (potrivit gradului militar și funcției avute de susținătorul cpt. cdor. D.) actualizată cu majorarea acestei solde prin aplicarea nivelului maxim de salarizare legal aferent respectivului grad și respectivei funcții ale cpt. cdor. D.; cu cheltuieli de judecată.

La data de 20 iulie 2020, pârâtul Ministerul Apărării Naționale, reprezentant legal al Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale și al Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale au invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu Mureș, solicitând admiterea acesteia și declinarea cauzei, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Prin sentința nr. 67 din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâți și, în consecință a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorilor B. și C., în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, reținând că în speță este incidentă legea cadru în materia pensiilor - Legea nr. 263/2010 care instituie competența de soluționare a cauzelor în favoarea tribunalelor, secția civilă - art. 153.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la 13 octombrie 2020 sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 546/2021 din 8 aprilie 2021, Tribunalul Mureș, secția Civilă admite excepția necompetenței materiale a instanței și declină, în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș competența soluționării acțiunii formulate de reclamanți, reținând că revine curții de apel inițial sesizate, competența materială de soluționare a cauzei raportat la dispozițiile cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Târgu Mureș și Tribunalul Mureș s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 8 august 2022, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorilor B. și C., în contradictoriu cu pârâții CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE și COMISIA DE CONTESTAȚII DIN CADRUL MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE se constată că obiectul acesteia îl constituie anularea (modificarea) unor acte administrative, constând în decizii (deciziile nr. 170856/1LS/4.12.2019, nr. 98875/1LS/4.12.2019 și nr. 98875/2LS/4.12.2019) emise în aplicarea art. 8

alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 82/2006, precum și a actului emis (hotărârea nr. 44701/23.01.2020) în soluționarea plângerii prealabile de către organul competent în aceste sens, precum și obligarea autorității publice la emiterea unor noi acte administrative (decizii) prin recunoașterea dreptului vătămat, constând în indemnizația specială de urmaș reglementată de art. 8

alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 82/2006 (nediminuată prin înmulțirea cu coeficientul 0,50, precum și egală cu solda funcției de bază brute, actualizată cu majorarea acestei solde prin aplicarea nivelului maxim de salarizare legal aferent respectivului grad și respectivei funcții ale cpt. cdor. D.).

Din analiza actului normativ evocat în cauză, se constată că O.U.G. nr. 82/2006 nu cuprinde norme procesuale, de competență materială a instanțelor judecătorești privind cauzele care au ca obiect drepturile speciale de asistență (protecție) socială reglementate de acest act normativ, în virtutea meritelor extraordinare constând în jertfirea vieții sau sănătății personalului armatei decedat ca urmare a participării la acțiuni militare.

În acest context, devin aplicabile regulile de drept comun cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - art. 10 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și f-g), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1)-(2) din această lege, incidente în materia acțiunilor având ca obiect anularea unor acte administrative și obligarea autorității publice competente să emită alte acte administrative prin recunoașterea dreptului vătămat.

Așadar, aceste prevederi legale instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia controlul exercitat de instanța de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecății. În cazul în care conduita nelegală a autorității produce o vătămare reclamantului, instanța poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau interesului legitim vătămat și, în acest scop, poate chiar să oblige autoritatea pârâtă să emită un act cu conținutul solicitat de reclamant, poate chiar să dispună reformarea unui act administrativ, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea ce i-a fost adresată.

Incidența în cauză a competenței instanței de contencios administrativ se impune motivat de faptul că nu poate fi operată confuzia dintre, pe de o parte, drepturile de "asigurări" sociale, care revin competenței de soluționare a instanței specializate în litigii de asigurări sociale - indiferent dacă sunt drepturi contributive - Legea nr. 263/2010 sau necontributive, precum pensiile militare de stat - Legea nr. 223/2015 și drepturile de "asistență" (protecție) socială, pentru care se aplică normele legale ale contenciosului administrativ.

În acest context, trebuie făcută distincția între dreptul la pensia militară de stat de urmaș și dreptul la indemnizația specială de protecție socială a urmașilor personalului armatei decedat ca urmare a participării la acțiuni militare.

Astfel, dreptul de "asigurări" sociale constând în pensia militară de stat de urmaș (art. 47-58 din Legea nr. 223/2015) constituie un drept de asigurări sociale, condiționat de elemente specifice acestei naturi juridice (stagiu, vârstă etc.); are caracter general aplicabil riscului obișnuit al pierderii veniturilor în caz de deces din cauze naturale, al tuturor beneficiarilor asigurați ai legii (art. 4 din Legea nr. 223/2015); este recunoscut pentru activitatea obișnuită din timpul carierei profesionale; are la bază mecanismul obișnuit al raporturilor juridice de asigurări sociale, fiind inclus prin lege în sistemul pensiilor militare de stat și a celorlalte drepturi de asigurări sociale; plata se face de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în calitate de "asigurător".

Fiind un drept de asigurări sociale, se impozitează, conform art. 99 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și se suportă din bugetul de stat (art. 5 alin. (2) din Legea nr. 223/2015).

În ceea ce privește dreptul la indemnizația specială de "protecție socială" a urmașilor personalului armatei decedat ca urmare a participării la acțiuni militare, reglementat de art. 8

alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 82/2006, acesta constituie un ajutor necondiționat și prompt acordat de stat, din categoria mai largă a asistenței sociale destinată familiei care necesită protecție (independent de condiționări specifice cum sunt cele ale asigurărilor sociale, precum: stagiul minim, vârsta etc.) și apare ca o formă de despăgubire care se acordă independent de dreptul la pensie, cu care, de altfel, se poate cumula; are caracter special, aplicabil numai în caz de deces din cauze speciale și extraordinare (prin jertfirea vieții în acțiuni militare), doar al personalului armatei decedat ca urmare a participării la acțiuni militare; este recunoscut numai pentru merite extraordinare (jertfirea vieții); are la bază mecanismul raporturilor juridice de asistență socială, pentru evenimente cu potențial de risc ridicat, fiind parte a unui complex de drepturi de asistență socială pentru familia personalului armatei decedat ca urmare a participării la acțiuni militare (prestații în bani, servicii sociale, înlesniri, scutiri etc. - detaliate de prevederile art. 70 - 80 din Normele aprobate prin Ordinul MAN nr. M88/2016), fiind inclus în legea specială în materie de protecție socială a personalului armatei participant la acțiuni militare (O.U.G. nr. 82/2006); plata se face de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale exclusiv din rațiuni de operativitate și bună funcționalitate, ca intermediar al instituției de care a aparținut cel decedat în misiune (art. 76 din Normele aprobate prin Ordinul MAN nr. M88/2016).

Fiind un drept de asistență socială, nu se impozitează și se suportă din bugetul Ministerului Apărării Naționale (art. 13 din O.U.G. nr. 82/2006).

Pentru stabilirea naturii juridice și efectuarea deosebirii dintre cele două categorii de drepturi evocate, nu prezintă importanță autoritatea publică plătitoare, deoarece, în baza art. 88 lit. j) din Legea nr. 223/2015, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin dispoziții legale (precum plata de drepturi speciale de protecție socială), nu doar plata drepturilor de asigurări sociale.

Totodată, se reține că distincția dintre natura juridică a celor drepturi este dată și de faptul că ele se pot cumula, reclamanții fiind chiar în această situație, ei beneficiind și de pensia de urmaș și de indemnizația specială aflată în discuție, astfel că, instituirea unor reglementări atât de diferite pentru cele două tipuri de drepturi constituie încă o dovadă a naturii lor juridice diferite.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.