ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2309/2021

HOTĂRÂRE

03.11.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2309/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 martie 2021, reclamanții A., în calitate de reprezentant legal al minorei B. și C., asistat de A., au solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: în principal, anularea deciziilor nr. 98875X/28.01.2021 și nr. 170856X/28.01.2021 emise de pârâtă și obligarea pârâtei la acordarea în continuare a indemnizațiilor de urmaș în favoarea lor, recalculate astfel cum sunt cuantificate de art. 18 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 168/2020; în subsidiar, modificarea deciziilor nr. 98875X/28.01.2021 și nr. 170856X/28.01.2021 emise de pârâtă, în sensul acordării în continuare a indemnizațiilor de urmaș în favoarea lor, recalculate astfel cum sunt cuantificate de art. 18 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 168/2020; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 30/14.05.2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

În esență, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că nu este competentă material să judece acțiunea formulată în raport de urmatoarele considerente:

În aplicarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. f) din Legea 168/2020 a fost emis Ordinul MAPN 7/2021 - în vigoare la data introducerii acțiunii, conform căruia, Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale asigură din bugetul propriu următoarele drepturi " indemnizația lunară prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 168/2020 cuvenită urmașilor personalului participant militar decedat ca urmare a participării la acțiuni militare, misiuni și operații."

Totodată, arată instanța, Ordinul nr. 88/2016, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevede la art. 76 alin. (1) " Indemnizația lunară prevăzută la art. 8

alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2006 se plătește de către Casa de pensii sectorială."

Instanța reține că sumele acordate cu titlu de indemnizație lunară reprezintă în fapt drepturi de asigurări sociale, fiind generate de producerea unui risc asigurat în sensul art. 4 din Legea 223/2015 care prevede că "sistemul pensiilor militare de stat acoperă riscurile activității specifice sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională, interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți din Constituția României, precum și pierderile de venituri datorate invalidității, bătrâneții sau decesului." Or, indemnizația prevăzută de art. 18 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 168/2020 este achitată de Casa sectorială de pensii în considerarea producerii unui risc, care a avut ca efect diminuarea veniturilor de care beneficiau urmașii asiguratului decedat.

Mai reține Curtea de Apel că natura juridică a indemnizației ce face obiectul cauzei - drept de asigurări sociale în cadrul sistemului de pensii militare de stat, este confirmată de art. 76 alin. (2) din Ordinul 88/2016, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, conform căruia "Plata indemnizației lunare prevăzute la art. 8^5 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2006 se face odată cu plata drepturilor de pensie și/sau a altor drepturi de asigurări sociale."

Curtea de Apel a reținut aplicabile în speță prevederile art. 100 și 101 din Legea 223/2015, conform cu care "jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel" și " Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale."

Totodată, instanța arată că mențiunea legislativă "drepturi de pensii" nu poate fi interpretată restrictiv, în sensul că ar privi doar pensiile militare de stat nu și alte drepturi de asigurări sociale, întrucât o asemenea interpretare ar contraveni dispozițiilor art. 75 și 100 din același act normativ, a căror finalitate este de a institui un sistem unic de jurisdicție pentru toate drepturile aferente sistemului de pensii militare de stat și care se achită prin casele de pensii sectoriale.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Mureș și înregistrată pe rolul acesteia la data de 25 mai 2021.

La termenul de judecată din 8 septembrie 2021, Tribunalul Mureș, secția Civilă a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 1230 din 14 septembrie 2021, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În esență, Tribunalul Mureș, secția Civilă a reținut că în cauza dedusă judecății sunt puse în discuție două probleme de drept, cu efecte decisive asupra determinării instanței competente material să judece cauza de față, și anume: principiul fundamental al legalității stabilirii competenței (inclusiv materiale) a instanțelor de judecată și "inadmisibilitatea confuziei dintre drepturile de asigurări sociale și drepturile de asistență socială."

Cu privire la principiul fundamental al legalității stabilirii competenței instanțelor de judecată, instanța arată că acesta guvernează direct și hotărâtor activitatea concretă de determinare a competenței de soluționare a cauzelor deduse judecății. În conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 126 alin. (2) coroborat cu art. 1 alin. (4)-(5) din Constituție: competența instanțelor judecătorești este prevăzută exclusiv "numai prin lege"; principiul separației puterilor în stat nu permite puterii judecătorești să adauge la lege, reguli pretoriene de competență a instanțelor de judecată.

De asemenea, instanța a reținut dispozițiie art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 5 alin. (4) și art. 22 alin. (1) C. proc. civ., conform cu care orice măsură dispusă de instanță, inclusiv cea de determinare a competenței judecării cauzei cu care a fost sesizată, trebuie să se întemeieze pe prevederile legale incidente, procesul trebuind să se desfășoare potrivit normelor legale care îl reglementează, inclusiv sub aspectul competenței instanței.

În concluzie, Tribunalul arată că determinarea competenței materiale a instanței este reglementată de normele dreptului procesual civil, și anume de normele legale de competență.

Totodată, Tribunalul arată că în cauză cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea unor acte administrative, constând în decizii emise în aplicarea art. 18 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 168/2020 și obligarea autorității emitente a actelor administrative pârâte la acordarea în continuare a dreptului vătămat, constând în indemnizația specială de urmaș reglementată de art. 18 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 168/2020. Or legea nr. 168/2020, reține instanța, nu cuprinde absolut deloc norme procesuale, de competență materială a instanțelor judecătorești privind cauzele care au ca obiect drepturile speciale de asistență socială reglementate de această lege, în virtutea meritelor extraordinare constând în jertfirea vieții sau sănătății exclusiv a personalului participant la anumite activități speciale.

Ca atare, instanța a reținut că devin aplicabile regulile de drept comun cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

De asemenea, instanța susține că în speță, sub aspectul determinării competenței materiale, sunt absolut irelevante diversele norme de drept substanțial referitoare la operațiunile administrative de stabilire sau plată a drepturilor speciale de protecție socială recunoscute de Legea nr. 168/2020.

Prin urmare, nu prezintă interes prevederile de drept substanțial cuprinse în art. 75 din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora:

"Prevederile prezentei legi referitoare la stabilirea și modificarea drepturilor, la încetarea, suspendarea și reluarea plății acestora se aplică și indemnizațiilor acordate prin legi speciale, ale căror stabilire și plată se află, potrivit legii, în competența materială a caselor de pensii sectoriale, cu excepția situațiilor în care legea specială de reglementare dispune altfel."

Tribunalul arată că dreptul de "asigurări" sociale constând în pensia militară de stat de urmaș constituie un drept de asigurări sociale, condiționat de elemente specifice acestei naturi juridice, are caracter general aplicabil riscului obișnuit al pierderii veniturilor în caz de deces din cauze naturale, al tuturor beneficiarilor asigurați ai legii (art. 4 din Legea nr. 223/2015); este recunoscut pentru activitatea obișnuită din timpul carierei profesionale; are la bază mecanismul obișnuit al raporturilor juridice de asigurări sociale, fiind inclus prin lege în sistemul pensiilor militare de stat și a celorlalte drepturi de asigurări sociale; plata se face de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în calitate de "asigurător"; fiind un drept de asigurări sociale, se impozitează, conform art. 99 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Referitor la dreptul la indemnizația specială de "protecție socială" a urmașilor personalului "participant", reglementată de art. 18 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 168/2020, instanța reține că acesta constituie un ajutor necondiționat și prompt acordat de stat, din categoria mai largă a asistenței sociale; are caracter special, aplicabil numai în caz de deces din cauze speciale și extraordinare, doar al personalului participant la anumite activități speciale; este recunoscut numai pentru merite extraordinare; are la bază mecanismul raporturilor juridice de asistență socială, pentru evenimente cu potențial de risc ridicat, fiind parte a unui complex de drepturi de asistență socială pentru familia personalului participant decedat, fiind inclus în legea specială în materie de protecție socială a personalului participant (Legea nr. 168/2020); plata se face de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale exclusiv doar din rațiuni de operativitate și bună funcționalitate, ca intermediar al instituției de care a aparținut cel decedat în misiune (art. 21 și art. 23 din Legea nr. 168/2020); fiind un drept de asistență socială, nu se impozitează, nu se cuprinde în baza lunară de calcul al contribuțiilor sociale obligatorii și nu afectează acordarea altor drepturi (art. 25 din Legea nr. 168/2020).

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Mureș, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Mureș, secția Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere material să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect anularea deciziilor nr. 98875X/28.01.2021 și nr. 170856X/28.01.2021 emise de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și obligarea acesteia la acordarea în continuare a indemnizațiilor de urmaș solicitate de reclamanții A., în calitate de reprezentant legal al minorei B. și C., asistat de A..

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 18 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 168/2020:"Urmașii personalului decedat ca urmare a participării la acțiuni militare, misiuni și operații beneficiază, la cerere, de o indemnizație lunară egală cu câștigul salarial mediu brut, pentru urmașii personalului participant decedat în urma participării la acțiuni militare, misiuni și operații care realizează venituri lunare mai mici de 50% din câștigul salarial mediu brut, indiferent de numărul acestora;"

Potrivit Ordinului nr. 88/2016, cât și Ordinului MAPN nr. 7/2021, aceste drepturi se achită de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, situație în care devin incidente dispozițiile art. 75 din Legea 223/2015, conform cărora " Prevederile prezentei legi referitoare la stabilirea și modificarea drepturilor, la încetarea, suspendarea și reluarea plății acestora se aplică și indemnizațiilor acordate prin legi speciale, ale căror stabilire și plată se află, potrivit legii, în competența materială a caselor de pensii sectoriale, cu excepția situațiilor în care legea specială de reglementare dispune altfel."

Pentru a determina competența materială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 100 din Legea 223/2015 conform cărora: "Jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel" și art. 101 din același act normativ, potrivit cu care: "Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale."

Având în vedere cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că indemnizația prevăzută de legea specială, Legea nr. 168/2020, are natura juridică a unui drept de asigurări sociale în sistemul de pensii militare de stat și este supusă dispozițiilor Legii 223/2015, act normativ care are reglementări speciale în ceea ce privește jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat.

În temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Mureș.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.