ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2717/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, la data de 26.02. 2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Instituția Prefectului Județului Constanța, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanța, comuna Peștera - Comisia locală de fond funciar Peștera prin primar, comuna Deleni - Comisia locală de fond funciar Deleni prin primar și comuna Corbu - Comisia locală de fond funciar Corbu prin primar și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea, în solidar, a tuturor pârâților la repararea prejudiciului material, evaluat la suma de 258.580 RON, sumă ce va fi actualizată în faza de executare silită cu rata indicelui de inflație, conform dispozițiilor art. 628 alin. (3) C. proc. civ., precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 3033/03.12.2019, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanța, Instituția Prefectului Județului Constanța, comuna Peștera - Comisia locală de fond funciar Peștera și cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 182/C/05.11.2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3033/03.12.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă și cererea intimatei comuna Peștera - Comisia locală de fond funciar, de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Calea de atac formulată în cauză Reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 182/C/05.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. Prin motivele de recurs, reclamantul a formulat următoarele critici: a. Instanța de apel a aplicat greșit normele speciale în materia reconstituirii dreptului de proprietate, atunci când a stabilit că nu există o faptă ilicită imputabilă Instituției Prefectului, comunei Corbu și comunei Peștera. Recurentul susține că emiterea de către Comisia județeană de fond funciar Constanța a Hotărârii nr. 529/05.12.2007 și, respectiv, a Hotărârii nr. 118/21.07.2012, s-a făcut cu încălcarea normelor speciale în materia reconstituirii dreptului de proprietate, reprezentând astfel o faptă ilicită, în sensul dispozițiilor art. 1349 alin. (1) C. civ. În aceste condiții, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 3 alin. (3) din Legea nr. 1/2000, art. 18 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 41 alin. (2), art. 10 alin. (2) și art. 21 alin. (2) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuție și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate, privată asupra terenurilor, a modelului și modulul de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor din 04.08.2005, aprobat prin H.G.. nr. 890/2005. Recurenta arată că, în ceea ce privește Hotărârea Comisiei județene de fond funciar Constanța nr. 118/21.07.2012, din toate actele de procedură aflate la dosarul cauzei, rezultă că cedenții transferați în anexa nr. 22 a comunei Corbu s-au prevalat de dreptul câștigat și confirmat prin adeverințele emise de către Primăria comunei Deleni. Tocmai de aceea, cu ocazia validării acestei propuneri, Comisia județeană de fond funciar Constanța a dispus: cu privire la persoana îndreptățită B. radierea poziției 77 din anexa nr. 23 Deleni și suplimentarea anexei nr. 22 Corbu, iar cu privire la persoanele îndreptățite C. și D. radierea poziției 161 din anexa nr. 23 Deleni și suplimentarea anexei nr. 22 Corbu. Este inacceptabil să se rețină că, deși dispozițiile acestei hotărâri prevăd obligativitatea radierii unor poziții din anexa nr. 23 Deleni, iar atribuția radierii revine exclusiv unității administrativ-teritoriale emitente (respectiv comuna Deleni), acest act administrativ nu se impunea a fi comunicat și comunei Deleni, pentru singurul argument că inițiatorul procedurii de modificare a anexei nr. 22 a comunei Corbu este aceasta din urmă. Rațiunea pentru care legiuitorul a implicat în procedura transferului între anexe atât comisia comunală inițial învestită, cât și a comisiile comunale limitrofe, dar, mal ales comisia județeană, căreia i-a acordat prerogativa validării acestui transfer, este aceea ca, prin norma legală edictată, să nu se creeze premisa eludării legii, în sensul că aceeași persoană îndreptățită să primească, simultan, măsuri reparatorii prin echivalent și măsuri reparatorii în natură, pentru același drept, validat ca urmare a aceleași procedurii de reconstituire. Pe de altă parte, chiar și în ceea ce privește Hotărârea Comisiei județene de fond funciar Constanța nr. 529/05.12.2007, prin care a fost completată anexa nr. 30 a comunei Peștera, sunt lipsite de orice relevanță juridică aprecierile instanței de apel în sensul că "nu rezultă că s-a dispus suplimentarea anexei 30 ca urmare a transferului din anexa 23 a comunei Deleni", din moment ce verificarea existenței și întinderii dreptului de proprietate a fost realizată de Comisia comunală Deleni. Așadar, în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale legale, reglementate de art. 6 alin. c) și e) din Regulament, Comisia județeană de fond funciar Constanța trebuia să efectueze o verificare temeinică a propunerilor ce i-au fost adresate, ocazie cu care ar fi constatat că se află în situația reglementată de dispozițiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 și ar fi dispus radierea pozițiilor din anexa nr. 23 Deleni, cu consecința comunicării acestui act administrativ și către unitatea administrativ-teritorială obligată la radiere. Prin urmare, încălcările săvârșite de către Comisia județeană de fond funciar Constanța se înscriu în sfera noțiunii de faptă ilicită, pentru care recurentul are dreptul de a cere și obține despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 1349 alin. (1) C. civ. Din argumentele menționate, care relevă modalitatea de interpretare și aplicare a normelor legale în materia reconstituirii dreptului de proprietate, se desprinde și conduita ilicită a intimatelor-pârâte Comisia locală comuna Peștera și Comisia locală comuna Corbu, care constă în inițierea procedurii de transfer între anexe fără implicarea simultană în acest demers și a comunei Deleni, cea care a procedat la verificarea existenței și întinderii dreptului de proprietate. b) Instanța de apel a aplicat greșit normele legale care reglementează instituția răspunderii civile delictuale în raport de fapta ilicită reținută în sarcina Comisiei locale a comunei Deleni, respectiv prevederile art. 1357 alin. (1), art. 1381 alin. (1) C. civ. și art. 1385 alin. (3) C. civ. Prejudiciul solicitat nu are caracter incert, iar întinderea sa poate fi determinată prin raportate de la dispozițiile art. 1385 alin. (3) C. civ., cu luarea în considerare a contravalorii contractelor de cesiune. Existând deja un transfer subsecvent al dreptului de proprietate, iar cumpărătorul fiind un dobânditor de bună credință, recurentul nu mai poate obține, în nicio ipoteză, îndeplinirea exactă a obligației asumate de către cedenți, întrucât bunurile imobile asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate nu mai exista în patrimoniul acestora, iar măsuri reparatorii prin echivalent nu au fost acordate; Totodată, deși nu îi revenea aptitudinea să interpreteze contractele de cesiune, instanța de apel a apreciat în mod cu totul greșit, cu nesocotirea normelor legale care statuează cu privire la interpretarea actelor juridice, dar și a normelor în materia fondului funciar, că aceste contracte reprezintă cesiuni de creanță, iar nu cesiuni de drepturi litigioase. Termenul de "creanță" este folosit în cuprinsul acestor acte juridice întrucât la încheierea lor s-a avut în vedere situația juridică confirmată prin adeverințele nelegale/incomplete emise de Primăria Deleni, (aceea că cedenții sunt înscriși în anexa nr. 23 a comunei Deleni), fiind stabilită vocația acestora de a primi măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. Însă, folosirea acestui termen nu schimbă nici sensul, nici obiectul contractelor de cesiune, și nici intenția urmărită de recurent, de a obține măsuri reparatorii, în principal, în natură și, doar în subsidiar, prin echivalent. Nu în ultimul, rând, dacă comuna Deleni nu ar fi săvârșit faptele ilicite reținute în sarcina sa, în mod evident și contractele de cesiune ar fi avut un conținut diferit (în măsura în care recurentul ar fi dorit în continuare să intre într-un raport juridic cu cedenții), iar obligațiile pe care părțile contractante și le-ar fi asumat, dar și răspunderea contractuală, ar fi fost stabilită raportat la situația juridica reală și corectă. Recurentul nu a criticat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate din perspectiva finalizării acesteia cu ignorarea efectelor cesiunii, și, în consecință, nu are nicio relevanță juridică împrejurarea că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost soluționate definitiv anterior încheierii contractelor de cesiune. Ceea ce interesează din perspectiva stabilirii legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este faptul că intimata-pârâtă comuna Deleni a atestat, printr-un act administrativ cu caracter individual, situații juridice non-veridice/incomplete, care au creat convingerea recurentului că acestea concordă cu realitatea și, pe cale de consecință, l-au determinat să intre într-un raport contractual cu cedenții.

Apărările formulate în cauză Comisia locala de fond funciar a comunei Peștera a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: a. Prin primul motiv de recurs, reclamantul susține că decizia recurată nesocotește dispozițiile art. 1349 alin. (1) C. civ., ceea ce atrage nelegalitatea hotărârii, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În opinia sa, Hotărârea nr. 529/05.12.2007 și Hotărârea nr. 118/21.07.2012 au fost emise de Comisia județeană de fond funciar Constanța cu încălcarea art. 3 alin. (3) din Legea nr. 1/2000, art. 18 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 41 alin. (2), art. 10 alin. (2) și art. 21 alin. (2) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuție și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate, privată asupra terenurilor, a modelului și modulul de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor din 04.08.2005, aprobat prin H.G. nr. 890/2005. Recurentul consideră că fapta ilicită săvârșită de Comisia județeană de fond funciar Constanța - Instituția Prefectului este necomunicarea celor două hotărâri menționate către comuna Deleni, deși aceste hotărâri prevăd radierea unor poziții din anexa nr. 23 Deleni, iar atribuția radierii revine exclusiv unității administrativ-teritoriale emitente (comuna Deleni). Conduita ilicită pe care recurentul o impută intimatelor-pârâte Comisiei comunei Peștera și Comisiei comunei Corbu constă în inițierea procedurii de transfer între anexe fără implicarea comunei Deleni, deși aceasta din urmă a procedat la verificarea existenței și întinderii dreptului de proprietate. Instanța de apel a reținut că, prin Hotărârea Comisiei județene de fond funciar nr. 118/12.07.2012 s-a validat propunerea Comisiei locale Corbu conform anexei nr. 1 (în care se menționează că se admite cererea numitului B. în sensul radierii din anexa 23 a comunei Deleni a poziției 77 și suplimentarea anexei 22 a comunei Corbu cu suprafața 6,5 ha, precum și cererea numiților C. și D. în sensul radierii din anexa 23 a comunei Deleni a poziției 161 și suplimentarea anexei 22 a comunei Corbu cu suprafața 18,5468 ha.). Curtea de apel a concluzionat că, în mod legal, Hotărârea Comisiei județene de fond funciar Constanța - Instituția Prefectului nr. 118/12.07.2012 a fost comunicată doar Comisiei locale Corbu întrucât propunerea de validare era întocmită de această comisie, după cum, în mod legal, și Hotărârea Comisiei județene de fond funciar nr. 529/05.12.2007, a fost comunicată doar Comisiei locale Peștera, întrucât a fost emisă la propunerea acestei comisii și viza suplimentarea anexei nr. 30 care îi aparținea. În acord cu instanța de apel, Înalta Curte consideră că nu se poate reține o faptă ilicită în sarcina Comisiei județene de fond funciar Constanța - Instituția Prefectului constând în încălcarea normelor legale indicate de recurent și care ar fi atras obligația comunicării celor două hotărâri către Comisia locală Deleni. Niciunul din textele legale menționate de recurent nu susține existența unei obligații cu conținutul indicat, în sarcina comisiilor județene de fond funciar, după cum o astfel de obligație nu poate fi dedusă doar din împrejurarea că unitatea administrativ-teritorială ar avea obligația radierii unor poziții din anexa 23. Potrivit art. 6 lit. c) și e) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, comisiile județene de fond funciar au atribuția de a verifica "legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora" (lit. c), "de a valida sau invalida propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare" (lit. e). Hotărârile nr. 529/05.12.2007 și nr. 118/12.07.2012 ale Comisiei județene de fond funciar Constanța au fost comunicate comisiilor locale care au făcut propunerile supuse aprobării în vederea aducerii la îndeplinire de către acestea a măsurilor dispuse prin hotărârile comisiei județene de fond funciar, fiind astfel respectare obligațiile stabilite prin regulament în sarcina comisiei județene. Câtă vreme prin respectivele hotărârii nu s-a verificat legalitatea vreunei propuneri a Comisiei comunei Deleni, nu s-a validat/invalidat o propunere a acestei comisii, nu exista obligația comunicării respectivelor hotărâri și către Comisia comunei Deleni, așa cum susține recurentul. Neexistând o dispoziție legală care să impună în sarcina Comisiei județene de fond funciar Constanța - Instituția Prefectului obligația de a comunica Hotărârile nr. 529/05.12.2007 și nr. 118/21.07.2012 către Comisia comunei Deleni, necomunicarea acestor hotărâri nu poate reprezenta o faptă ilicita în sensul art. 1357 alin. (1) C. civ. În mod similar, nu poate fi atrasă răspunderea delictuală a intimatelor-pârâte Comisiei comunei Peștera și Comisiei comunei Corbu. Recurentul susține că există o culpă a acestor pârâte care constă în inițierea procedurii de transfer între anexe fără implicarea comunei Deleni, deși aceasta din urmă a procedat la verificarea existenței și întinderii dreptului de proprietate. Însă, dispozițiile legale aplicabile în materia fondului funciar nu impun în sarcina comisiilor locale ale comunelor limitrofe comunicarea unor evidențe ori a unor acte din cadrul procedurii de transfer către comuna care a făcut propunerea de acordare a suprafețelor de teren din comunele învecinate, chiar dacă această propunere a fost precedată de verificări legate de existența și întinderea dreptului de proprietate. Pe cale de consecință, Înalta Curte confirmă dezlegarea dată de instanța de apel în ceea ce privește inexistența fapte ilicite constând în încălcarea unor obligații ce le-ar fi revenit acestor intimate în procedura aplicabilă în materia fondului funciar. b) Nu sunt fondate nici criticile formulate sub aspectul încălcării de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 1357 alin. (1), art. 1381 alin. (1) C. civ. și art. 1385 alin. (3) C. civ., cu referire la răspunderea civilă delictuală a Comisie locale a comunei Deleni. Instanța de apel a reținut săvârșirea unei fapte ilicite în sarcina Comisiei locale a comunei Deleni, dar a considerat că răspunderea sa delictuală nu poate fi angajată deoarece prejudiciul pretins de reclamant nu are caracter cert și nici nu este probată legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită săvârșită. Reclamantul a evaluat prejudicial pretins la suma de 258. 580 RON, în raport de valoarea obligației de plată menționată în șase contracte de cesiune pe care le-a încheiat. Instanța de apel a considerat că acest prejudiciu nu este cert deoarece nu se poate stabili dacă aceste contracte au încetat, s-au anulat ori dacă cedenții nu își vor îndeplini obligațiile stabilite în conținutul lor, iar recurentul a criticat această dezlegare, arătând că prejudiciul este cert deoarece nu mai poate obține îndeplinirea exactă a obligației asumate de cedenți, întrucât bunurile imobile asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate nu mai există în patrimoniul acestora, iar măsuri reparatorii prin echivalent nu au fost acordate. Toate susținerile recurentului exced însă sfera răspunderii civile delictuale, deși litigiul de față s-a desfășurat pe planul acestui tip de răspundere, iar nu pe cel al răspunderii civile contractuale. Or, problema executării contractelor încheiate, a îndeplinirii sau neîndeplinirii exacte a obligațiilor asumate prin aceste contracte, se circumscrie raporturilor contractuale dintre părți și depășește, în acest fel, regimul juridic al răspunderii civile delictuale. Din perspectiva răspunderii civile delictuale, prejudiciul invocat de reclamant este, într-adevăr, incert, neputându-se analiza în prezentul litigiu efectele ori conținutul obligațiilor stabilite pe plan contractual. Prejudiciul pretins pe plan delictual trebuie raportat la fapta civilă delictuală dovedită și trebuie generat de aceasta, iar toate condițiile pe care el trebuie să le îndeplinească trebuie să rămână în planul răspunderii civile delictuale. În plus, trebuie stabilită legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, iar sub acest aspect, curtea de apel a considerat că lipsește cauzalitatea ca element al răspunderii civile delictuale. Instanța de apel a argumentat că neîndeplinirea creanțelor stabilite prin contractele de cesiune nu poate fi determinată de neactualizarea anexei 23 sau de emiterea unor adeverințe eronate de către Comisia locală a comunei Deleni. În acord cu instanța de apel, Înalta Curte consideră că respectivele erori comise de Comisia locală a comunei Deleni (săvârșite anterior încheierii contractelor de cesiune) ar fi putut fi analizate din perspectiva efectelor juridice pe care le produc pe plan contractual, în formarea voinței juridice a părților ce au consimțit să intre în raporturi contractuale. Însă, chiar dacă aceste erori pot fi circumscrise unor fapte ilicite pe plan delictual, produse în afara raporturilor contractuale și înainte de nașterea acestor raporturi, ele trebuie să genereze un prejudiciu cert, situat, de asemenea pe plan delictual, pentru a angaja răspunderea civilă delictuală a autorului. Or, cât timp faptele reținute în sarcina Comisia locală a comunei Deleni sunt situate în afara unui raport contractual pe care îl preced, iar prejudiciul pretins își are izvorul în acest raport contractual, în mod corect instanța de apel a concluzionat că nu există o legătură de cauzalitate directă, dovedită, necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei Comisia locală Deleni. Efectele pe care respectivele fapte ilicite le-au avut în formarea voinței juridice ce a dus la stabilirea raporturilor contractuale în care recurentul este parte nu pot fi analizate în prezenta cauză și nu pot atrage, chiar dacă ar fi dovedite, simultan, atât o răspundere contractuală, cât și una delictuală, care să atragă repararea aceluiași prejudiciu. Prin urmare, în temeiul art. 498 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat, iar în temeiul art. 453 C. proc. civ. va obliga pe recurentul A. la plata sumei de 4.165 RON către intimata Comisia locală de fond funciar Corbu, prin primar, cu titlu de cheltuieli de judecată.