ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2708/2021

HOTĂRÂRE

08.12.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2708/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 12.04.2021, sub nr. x/2021, contestatorii A. și B. au formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata C., solicitând anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 344/2021 al SCPEJ D., anularea încheierii de încuviințare a executării silite din 03.03.2021 date de Judecătoria Sector 3 București în dosarul nr. x/2021, anularea somației emise în data de 19.03.2021, precum și a tuturor celorlalte acte de executare emise ulterior în dosarul de executare nr. 344/2021, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și a restituirii taxei de timbru în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

În drept, au fost invocate prevederile art. 622, art. 711 și urm. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 6594/12.07.2021, Judecătoria Sector 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

A reținut instanța că în prezenta cauză executarea silită a început la data de 09.02.2021 (dată la care a fost înregistrată cererea de executare silită pe rolul SCPEJ D.), moment la care, potrivit dovezilor de interogare DEPABD, debitorii B. și A. nu au putut fi identificați cu domiciliul în România.

Astfel cum rezultă din cuprinsul adresei nr. x/18.06.2021 emise de Inspectoratul General pentru Imigrări, începând cu data de 24.04.2015, contestatorul A. este înregistrat în evidențe cu adresa din București, Calea x, acesta având un drept de rezidență înregistrat pe teritoriul României (certificat de înregistrare nr. x - 96). De asemenea, și contestatoarea B. are rezidența stabilită la aceeași adresă începând cu data de 06.12.2017 (carte de rezidență pentru membrul de familie al unui cetățean al Uniunii).

Instanța a apreciat că în cauză nu are relevanță faptul că, la data sesizării organului de executare, aceștia aveau rezidența în sectorul 1, de vreme ce art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se referă numai la domiciliu, fără a face trimitere și la reședință.

Astfel, întrucât nu s-a făcut dovada că vreunul dintre debitori ar avea domiciliul în România, competența de soluționare aparține instanței de la domiciliul creditoarei, în speță Judecătoria Iași, conform art. 651 alin. (1) teza a II a C. proc. civ.

Prin sentința nr. 11472/03.11.2021, Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că noțiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general și, implicit, competența de soluționare a prezentei contestații la executare, în concret, nu corespunde elementelor care interesează evidența populației, ci trebuie privită într-un sens mai larg, ca expresie a locuinței efective a debitorului.

În cauză contestatorii-debitori au o reședință în România, o locuință efectivă, astfel încât nu devin aplicabile prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la situația unui debitor fără domiciliu în țară, astfel încât instanța competentă a soluționa pricina este Judecătoria Sector 1 București, ca instanță de la domiciliul debitorilor.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei îl constituie contestația la executare formulată de către contestatorii B. și A. cu privire la actele de executare emise în dosarul de executare nr. 344/2021 al SCPEJ D..

În cadrul dosarului de executare nr. 344/2021 al SCPEJ D. s-a urmărit punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1544/13.03.2018, pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosar nr. x/2016, modificată în parte prin decizia nr. 1886/14.06.2019 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia nr. 341/15.07.2020 a Curții de Apel București.

Deși în cauză instanțele care își declină reciproc competența sunt Judecătoria Sector 1 București și Judecătoria Iași, Înalta Curte constată că instanța care a încuviințat executarea silită împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație la executare nu este nici una din aceste două instanțe, ci este Judecătoria Sector 3 București, așa cum rezultă din actele dosarului.

Față de această împrejurare, se reține că prin decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speță, așa cum s-a arătat, încuviințarea executării silite s-a realizat de către Judecătoria Sector 3 București, aceasta fiind instanța competentă a soluționa contestația la executare, în conformitate cu cele statuate prin decizia în interesul legii menționată, fiind fără relevanță, în această situație, domiciliul sau reședința debitorilor care au promovat contestația la executare, aspecte în raport de care cele două instanțe aflate în conflict și-au declinat reciproc competența.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, ca instanță care a încuviințat executarea silită.