Decizia nr. 2697/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată și valoarea litigiului Prin cererea înregistrată la data de 16.04.2019 sub nr. x/2019 pe rolul Judecătoriei Focșani reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea și Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, obligarea acestora la plata sumei de 51446 RON reprezentând contravaloare bunuri materiale confiscate. La data de 25.06.2019 pârâtul Statul Român a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Galați față de dispozițiile art. 36 C. proc. civ. La data de 18.10.2019 reclamantul a depus completare la acțiune (intitulată cerere reconvențională) solicitând obligarea părâților la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat. La data de 14.01.2020 Judecătoria Focșani a pus în discuție excepția necompetenței materiale a instanței (față de temeiul juridic al cererii principale Legea nr. 554/2004) și a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale cu privire la completare. Prin sentința nr. 849/14.02.2020, Judecătoria Focșani a respins, ca neîntemeiate, excepția necompetenței materiale cu privire la primul capăt de cerere (daunele materiale) având în vedere și precizările reclamantului în sensul că eronat și l-a întemeiat pe Legea nr. 554/2004; a dispus disjungerea capătului de cerere referitor la daunele morale cu formarea unui nou dosar la același complet; a admis excepția necompetenței materiale pentru acest ultim capăt de cerere invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. x/2020.

Sentința Tribunalului Vrancea Prin sentința nr. 170/18.06.2020, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor și a DGRFP Vrancea, invocată de pârâtul Statul Român, ca neîntemeiată; a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Decizia Curții de Apel Galați Prin decizia nr. 134/A/10.12.2020, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondată, excepția tardivității apelului incident al pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor; a respins, ca nefondate, apelul principal declarat de reclamantul A. și pe cel incident, declarat de pârât, împotriva sentinței.

Calea de atac a recursului exercitată Împotriva acestei decizii a declarat recurs principal, neîncadrat în drept, reclamantul A., arătând că decizia instanței de apel este nelegală, întrucât a respins acțiunea cu motivarea că acoperirea prejudiciului creat printr-o eroare judiciară săvârșită cu rea-credință sau gravă neglijență a procurorului nu se poate dispune decât pe o cale specială a răspunderii prevăzută de art. 96 din Legea nr. 303/2004. Recurentul arată însă că a solicitat instanței să analizeze cererea din perspectiva dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cu trimitere la art. 541 și 538-539 C. proc. pen., fiind trimis în judecată penală dintr-o gravă neglijență și o culpă ce au determinat încălcarea normelor de drept material și procesual. Recurentul a făcut trimiteri generale la noțiunea de eroare judiciară astfel cum a fost cristalizată în practica Curții Europene a Drepturilor Omului și a precizat că își întemeiază solicitările și pe dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. rap. La art. 276 alin. (6), art. 541 C. proc. pen. A mai arătat recurentul că a dovedit existența unui prejudiciu material și moral prin trimiterea sa în judecată penală în mod eronat, situație față de care se impune repararea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 96 dinLegea nr. 303/2004. Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea. Cu titlu prealabil, recurentul-pârât a arătat că actuala sa denumire este aceea de Ministerul Finanțelor, sens în care solicită modificarea citativului. În susținerea recursului incident, pârâtul a arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, această soluție fiind dată cu încălcarea normelor de drept material. Întrucât cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 C. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală, în cauză nu poate fi figura, în calitate de pârât, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor. În condițiile în care apelul reclamantului a fost respins ca urmare a faptului că acoperirea prejudiciului creat printr-o eroare judiciară săvârșită cu rea-credință sau din gravă neglijențăm a procurorului nu se poate dispune în baza răspunderii civile reglementate de art. 1349 C. civ., iar recurentul nu a uzitat de procedura prevăzută de art. 96 din Legea nr. 303/2004, rezultă că instanța de apel a stabilit în mod greșit cadrul procesual prin raportare la norma juridică specială. Astfel, instanța a înțeles să analizeze excepția în temeiul unei prevederi legal (legea specială) iar fondul, în temeiul dreptului comun, așa cum a fost indicat de către reclamant.

Apărări formulate în cauză Prin întâmpinarea la recursul principal formulată în termen legal, recurentul-pârât a invocat nulitatea căii de atac pentru neîncadrarea criticilor formulate în cazurile expres reglementate de art. 488 C. proc. civ., reclamantul reiterând apărări din cadrul motivelor de apel prin care nu pot fi identificate critici care să poată fi supuse analizei instanței de recurs. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului principal, ca nefondat și a arătat că, raportat la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată astfel cum a fost indicat de către reclamant, respectiv art. 1349 C. civ., în mod corect instanțele anterioare au concluzionat că acoperirea prejudiciului creat printr-o eroare judiciară săvârșită cu rea-credință sau din gravă neglijență a procurorului nu se poate dispune pe acest temei juridic, ci în baza art. 96 din Legea nr. 303/2004, a cărei procedură specială nu a fost urmată de către reclamant. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției de nulitate a recursului principal, înlăturarea apărărilor formulate prin actul procedural și admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat. Recurentul-reclamant a formulat și "răspuns la recursul incident", prin care a solicitat respingerea recursului pârâtului, despre care a arătat că are calitate procesuală pasivă în cauză. A mai arătat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii pârâtului, căruia îi incumbă obligația de a repara prejudiciul moral și material produs reclamantului prin trimiterea eronată și nelegală în judecată penală. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul principal al reclamantului este tardiv, iar recursul incident al pârâtului este neavenit, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Conform art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 468 alin. (2)-(4), precum și cele ale art. 469 se aplică corespunzător". Potrivit dovezii de comunicare aflată la dosar apel, decizia recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 14.01.2021, recursul fiind transmis prin poștă la data de 23.02.2021, în condițiile în care termenul de exercitare a căii de atac s-a împlinit la data de 15.02.2021 (zi lucrătoare de luni). Rezultă că recursul reclamantului se situează în afara termenului de 30 de zile de la comunicare astfel cum este reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., sens în care acesta a fost tardiv declarat și va fi respins ca atare, aspectul tardivității fiin prioritar celorlalte aspecte procedurale vizând timbrajul și încadrarea în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În ce privește recursul incident al pârâtului, art. 491 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător". Art. 472 alin. (2) C. proc. civ. aplicabil și în cazul recursului reține că "Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect". Cum în cauză recursul principal este tardiv, recursul incident va rămâne fără efect, conform dispozițiilor legale anterior menționate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 134/A din 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția I civilă și va respinge, ca neavenit, recursul incident declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea, împotriva aceleiași decizii.