ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2684/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IV a civilă sub nr. x/2016, petenții reclamanți A., B. au solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 832/A/11.07.2018 pronunțată de această instanță, cu privire la natura dobânzii legale acordate, în sensul de a se menționa expres în dispozitiv că este vorba de dobânda legală penalizatoare.

În motivare, petenții au arătat că dispozitivul deciziei nu precizează expres natura dobânzii legale, iar aceste aspecte se pun în discuție în cadrul unei contestații la executare, astfel încât se impune lămurirea dispozitivului potrivit celor arătate.

Ori de câte ori este vorba de neîndeplinirea unei obligații la scadență, dobânda legală datorată este penalizatoare, iar nu remuneratorie iar, în condițiile în care în speță instanța a reținut că este vorba de o neexecutare culpabilă a unei obligații la scadență, dobânda legală acordată este dobândă penalizatoare. Curtea de Apel București a reținut, prin decizia nr. 832/A/11.07.2018, definitivă prin decizia nr. 1158/04.06.2019 a Înaltei Curți, că dobânzile legale sunt datorate începând cu data punerii în întârziere, care este considerată data introducerii acțiunii, respectiv 20.01.2010, atât în ceea ce privește suma datorată de pârât cu titlu de contravaloare a sultei în valoare de 6.417.669 euro, cât și pentru celelalte sume datorate de apelantul-pârât reprezentând contravaloarea parcului Bordei care nu se mai poate restitui în natură. Curtea de Apel București a apreciat că simpla expirare a termenului în care trebuia executată obligația nu îl pune pe debitor în întârziere, aceeași concluzie impunându-se în cazul neexecutării imediate sau într-un termen rezonabil; în speță, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că obligația nu a fost executată până la data introducerii acțiunii în rezoluțiune și că aceasta reprezintă data punerii în întârziere. Instanța a reținut că, la sumele datorate de pârât, se adaugă dobânda legală începând cu data de 20.01.2010, data introducerii cererii de chemare în judecată, întrucât la acel moment debitorul a fost pus în întârziere.

Petenții au arătat că, din considerentele deciziei nr. 832/2018, menținută prin decizia nr. 1158/04.06.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă fără putință de tăgadă că este vorba de neîndeplinirea obligației asumate la scadență, respectiv până cel târziu la data de 20.01.2010, dobânda legală fiind acordată începând cu această dată, când s-a apreciat că pârâtul a fost pus în întârziere, ca sancțiune pentru respectiva neexecutare. În aceste condiții, atât dobânda legală aferentă sumei de 69.312.000 euro care reprezintă contravaloarea Parcului Bordei, cât și dobânda aferentă sultei de 6.417.669 euro, este dobândă penalizatoare.

De asemenea, susțin că pârâta-debitoare a formulat contestație la executare invocând faptul că, în dispozitivul deciziei nr. 832/11.07.2018, nu se precizează natura dobânzii și că nu ar fi vorba de o dobândă penalizatoare, ci de o dobândă remuneratorie, precum și că numai din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești s-ar putea pune problema unei dobânzi penalizatoare.

Este, însă, vădit neîntemeiată susținerea pârâtei-debitoare în sensul că în speță ar trebui să se aplice dobânda remuneratorie. Dobânda remuneratorie este cea datorată de debitor înainte de scadență, pentru folosința sumei de bani. Or, în speță, instanța a acordat dobânda legală pentru perioada ulterioară scadenței, respectiv începând cu data de 20.01.2010 - data introducerii acțiunii reprezintă data până la care pârâta trebuia să își îndeplinească obligația și data punerii în întârziere, așa cum a reținut Curtea de Apel București. Câtă vreme nu este vorba de o dobândă datorată de debitor înainte de scadență nu poate fi vorba de dobândă remuneratorie.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, art. 1535 C. civ., art. 281

1

C. proc. civ.

Intimatul pârât Municipiul București, prin primar general, a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă, având în vedere că aceasta excede obiectului firesc al cererii de lămurire dispozitiv, în sensul art. 281

1

din vechiul C. proc. civ., scopul real al reclamanților fiind acela de modificare a cererii de chemare în judecată/modificare a deciziei nr. 832/A/11.07.2018 a Curții de Apel București.

Prin încheierea de ședință din 13.09.2021 pronunțată în dosar nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a admis cererea de lămurire dispozitiv, în sensul că a constatat că dobânda legală la care se face referire în cuprinsul acestuia este dobânda legală penalizatoare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin decizia civilă a cărei lămurire se cere, reclamanții B. și A. au fost obligați să restituie în deplină proprietate și posesie pârâtului imobilul în litigiu; a fost obligat pârâtul Municipiul București, prin primar general, la plata, către reclamanți, a contravalorii imobilului teren situat în București și în B-dul x nr. 110-112, de 69.312.000 euro, în echivalent în RON la data plății, la care se adaugă dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data introducerii acțiunii - 20.01.2010 până la data plății efective a sumei; a fost obligat pârâtul Municipiul București, prin primar general, la plata, către reclamanți, a dobânzii legale aferente sumei de 6.417.669 euro la plata căreia a fost obligat cu titlul de sultă prin sentința nr. 1309/05.07.2011, începând cu data introducerii acțiunii - 20.01.2010 până la data plății efective a sumei.

Petenții au invocat împrejurarea că lipsa mențiunii privind natura dobânzii legale acordate prin dispozitiv a generat dificultăți la executare, întrucât debitorul a contestat, în cadrul procedurii de executare, modul de calcul al dobânzii în raport de natura acesteia.

Curtea de Apel București a constatat că, prin dispozitivul deciziei, a fost acordată dobânda legală aferentă sumelor la plata cărora a fost obligat pârâtul prin hotărâre, începând cu data introducerii acțiunii, 20.01.2010, până la data plății efective a sumei, dobânda fiind acordată, conform considerentelor, pentru neîndeplinirea obligației la scadență, de la data punerii în întârziere.

A mai constatat instanța că indicarea, de către reclamanți, a unui anumit mod de calcul al dobânzii, nu obligă instanța să acorde acest mod de calcul și nu reprezintă o modificare a obiectului cererii. Astfel, reclamanții nu au solicitat, nici prin cererea inițială, nici prin cererea precizatoare, o dobândă pentru perioada anterioară împlinirii scadenței, pe parcursul procesului nu s-a discutat despre o astfel de natură a dobânzii, iar prin hotărârea judecătorească, instanța s-a pronunțat asupra capătului de cerere în discuție fără a depăși limitele învestirii astfel cum au fost acestea fixate prin cererea introductivă, prin cererile și apărările părților.

Împrejurarea că partea a expus un anumit mod de calcul pentru dobânda solicitată nu schimbă natura juridică a acesteia, care rezultă din fundamentul raportului juridic litigios și nu din regulile de calcul arătate de parte. Astfel cum s-a arătat, cererea inițială, cea precizatoare, precum și hotărârea judecătorească au avut în vedere același fundament al cererii de acordare a dobânzii, nefiind făcută nicio modificare sub acest aspect.

Instituirea unor reguli de evaluare prin O.G. nr. 13/2011 în funcție de clasificarea dobânzilor nu poate conduce la concluzia că o astfel de clasificare nu exista anterior acestui act normativ.

Potrivit art. 523 din C. civ. din 1864, fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor. Fructele civile, având un caracter remuneratoriu, nu se confundau cu dobânda datorată pentru neplata unei obligații la scadență.

Astfel, anterior C. civ. nou și a O.G. nr. 13/2011, în dreptul material se făcea diferența de natură juridică între dobânda reprezentând suma de bani stabilită, de exemplu, în contractul de împrumut cu dobândă, pe care debitorul împrumutat o datorează creditorului împrumutător pentru folosința temporară a sumei de bani împrumutate, și dobânda reprezentând suma de bani ce reprezintă daunele-interese moratorii pe care le datorează debitorul pentru repararea prejudiciului cauzat creditorului prin simpla întârziere în executarea obligației sale având ca obiect plata unei sume de bani.

Este adevărat că în cadrul raportului juridic execuțional civil se vor efectua operațiunile de calcul a dobânzii, însă natura juridică acesteia reprezintă o chestiune care a fost stabilită în cadrul considerentelor hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, care a analizat raportul de drept material dintre părți.

Instanța a mai reținut că, chiar dacă nu este în sine o neclaritate a dispozitivului, din motivarea hotărârii rezultând clar natura dobânzii acordate, având însă în vedere împrejurarea că această natură este contestată în procedura de executare și acceptând că denumirea "dobândă" reprezintă o noțiune a cărei accepțiune poate include cele două categorii menționate, atare împrejurare poate conduce la existența unor dificultăți la executare, situație față de care cererea de lămurire a fost admisă în sensul că s-a constatat că dobânda legală la care se face referire în cuprinsul acestuia este dobânda legală penalizatoare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intimatul Municipiul București, prin primar general, formulând următoarele critici:

- Instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., respectiv în cauză nu există o dispută cu privire la tipul dobânzii aplicabile (remuneratorie sau moratorie), pentru a fi necesară o lămurire a dispozitivului, decizia a cărei lămurire se solicită cuprinde toate elementele necesare pentru punerea sa în executare, iar petenții nu au întâmpinat niciun impediment când au solicitat încuviințarea executării silite. Chiar instanța care a analizat cererea de lămurire a apreciat în sensul că soluția este luată "chiar dacă nu este în sine o neclaritate a dispozitivului", astfel încât a fost lămurit un dispozitiv care nu conținea niciun element de ambiguitate. Natura dobânzii, perioada pentru care o dobândă penalizatoare ar curge conform titlului, sunt aspecte ce țin de raportul juridic execuțional și de modalitatea de aplicare a prevederilor art. 628 alin. (2) C. proc. civ., iar pretențiile părților privind stabilirea în concret a naturii și cuantumului dobânzilor legale acordate prin titlu nu pot fi tranșate pe calea lămuririi dispozitivului. Recurentul a formulat, la rândul său, o cerere de lămurire dispozitiv soluționată de aceeași instanță, în aceeași compunere, prin încheierea din 10.12.2018, care a fost respinsă cu motivarea că "pretinsele dificultăți la executare nu sunt generate de modul în care a fost redactat dispozitivul" și că aspectul învederat de petent, respectiv modalitatea în care operează în concret repunerea în situația anterioară din perspectiva executării obligațiilor "...se referă la executarea în concret a hotărârii judecătorești și nu reprezintă o neclaritate a dispozitivului". Din compararea celor două încheieri privind lămurirea aceluiași dispozitiv rezultă inconsistența și părtinirea motivărilor.

Un alt aspect învederat de către recurent este acela al existenței puterii de lucru judecat cu privire la faptul că dispozitivul deciziei nr. 832/A/2018 este suficient de clar pentru a putea fi pus în executare. În acest sens, prin decizia nr. 1158/04.06.2019 pronunțată în prezentul dosar, prin care s-a respins inclusiv recursul declarat de Municipiul București împotriva încheierii din 10.12.2018, Înalta Curte a reținut că "sub aspectul determinării și întinderii obligațiilor fiecărui litigant, nu există nicio neclaritate, iar dispozițiile date instanța de apel sunt precise, clare, nu comportă dificultăți de interpretare și nici nu sunt contradictorii".

- Prin admiterea cererii de lămurire dispozitiv au fost înfrânte dispozițiile art. 132 alin. (1) raportat la art. 281

1

C. proc. civ., principiul disponibilității și principiul rolului activ.

În acest sens, recurentul arată că scopul evident al cererii de lămurire dispozitiv este acela al modificării cererii de chemare în judecată și respectiv de reformare a deciziei nr. 832/A/2018, întrucât prin cererea de lămurire petenții au solicitat instanței să se pronunțe pe un aspect care nu a format obiectul învestirii acesteia (dobânda legală penalizatoare).

- Hotărârea recurată este dată cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile reglementat de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 3,4,5 din Legea nr. 71/2011, deoarece a permis o aplicarea retroactivă a dispozițiilor O.G. nr. 13/2011 și ale art. 1535 C. civ., în condițiile în care raportul juridic dedus judecății a fost și este guvernat de dispozițiile vechiul C. civ.

Cererea de lămurire tinde la aplicarea retroactivă a dispozițiilor O.G. nr. 13/2011 și art. 1535 C. civ. nou, care nu sunt aplicabile prezentului litigiu, în condițiile în care reclamanții au învestit instanța cu o cerere de chemare în judecată în care s-a făcut trimitere expresă la prevederile O.G. nr. 9/2000, raportul juridic fiind născut și guvernat de vechiul C. civ., iar O.G. nr. 13/2011 fiind adoptată în urma calificărilor făcute de noul C. civ.

- În cauză au fost aplicate greșit dispozițiile art. 1088 C. civ. vechi și O.G. nr. 13/2011. Chiar dacă s-ar aprecia că dobânzile acordate prin titlu ar avea caracter penalizator, acesta nu intervine automat și nu poate interveni de la data cererii de chemare în judecată (20.01.2010), întrucât chiar și sub imperiul O.G. nr. 13/2011 dobânda penalizatoare se datorează doar de la data la care suma devine exigibilă, iar nu de la data nașterii dreptului la reparație.

Prin titlu dobânda nu a fost acordată pentru neîndeplinirea unei obligații la scadență și nici nu a existat o punere în întârziere pentru neplata unei sume de bani. Aceste aspecte nu au format obiectul judecății, părțile nu au pus concluzii asupra lor iar instanța nu s-a pronunțat în sensul că dobânda este datorată de la scadență. Astfel, obligația avută în vedere de instanță pentru a tranșa litigiul nu a fost aceea de plată a unei sume de bani, ci o obligație cuprinsă în clauza 6.8 din contractul de schimb cu sultă care prevedea emiterea unui PUZ cu anume caracteristici pentru Satul Francez. Așadar, punerea în întârziere nu a avut ca obiect plata unor despăgubiri bănești, ci neexecutarea unei obligații contractuale asumate prin clauza menționată. Dreptul la dobânzi și dreptul de a primi contravaloarea sultei și a Parcului Bordei s-a născut la data promovării acțiunii, până la pronunțarea deciziei nr. 832/A/2018 aceste drepturi au fost disputate, creanța nefiind certă nici sub aspectul întinderii și nici al temeiniciei, fiind afectată de condiția/posibilitatea de rezolvire (sau nu) a contractului de către instanță. Atât vreme cât debitul principal (contravloarea sultei și a Parcului Bordei) nu a fost cuantificat de către instanță iar dobânzile nu au fost acordate printr-o hotărâre judecătorească susceptibilă de executare silită, sumele aferente nu au un caracter cert, lichid și exigibil. Abia la data la care hotărârea judecătorească devine executorie, creanța pretinsă în justiție dobândește caracter cert și exigibil, putând fi calculate dobânzi penalizatoare în înțelesul art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011.

Caracterul remuneratoriu sau penalizator al dobânzii depinde și de înțelegerea părților, intervenită după data pronunțării titlului executoriu. În speță, Municipiul București a încheiat un contract de tranzacție cu soții B. la data de 10.03.2020, completat cu două acte adiționale, prin care Municipiul București s-a obligat a plăti voluntar și integral obligațiile cuprinse în mai mult tilturi executorii (printre care și decizia a cărei lămurire se solicită), în mai multe tranșe. Astfel, dobând penalizatoare nu se datorează de la data cererii de chemare în judecată, ci de la data scadenței contractuale agreate de părți. Ca atare, aprceierea instanței că dispozitivul deciziei nr. 832/A/2018 necesită lămuriri în sensul că dobânda datorată este penalizatoare încalcă și principiul libertății de voință la încheierea actelor juridice, prin aceea că invalidează acordul de voință al părților cu privire la scadența obligațiilor de plată din titlu.

Intimații (petenți) nu au formulat întâmpinare, aceștia depunând la dosar concluzii scrise.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând criticile de recurs formulate, Înalta Curte reține caracterul întemeiat al acestora, în limitele celor ce vor fi arătate.

Sunt îndreptățite criticile recurentului prin care a pretins o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ. în legătură cu decizia civilă nr. 832/A/11.07.2018 a Curții de Apel București, dată fiind lipsa oricăror neclarități sau impedimente la executare a căror sorginte să se regăsească în dispozitivul acesteia.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Procedura lămuririi înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, ca alternativă la contestația la executare având același obiect (art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.), a fost reglementată drept procedură pusă la dispoziția părții interesate pentru cazurile când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar ori este contradictoriu, ceea ce poate genera dificultăți la executare.

Dificultățile la executare a căror depășire/înlăturare se urmărește pe calea acestei proceduri trebuie să existe în mod obiectiv, să fie reale, neputând fi identificate cu simplele contestări formulate de părți, inerente oricărei proceduri contradictorii, care își pot găsi rezolvare/răspuns în dispozițiile legii, în chiar hotărârea ce constituie titlu executoriu (în dispozitiv sau considerentele acesteia) ori în celelalte acte de procedură îndeplinite în cauza părților.

Adresându-se instanței ce a pronunțat hotărârea a cărei punere în executare se urmărește, decizia civilă nr. 832A/11.07.2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, petenții A. și B. au solicitat lămurirea dispozitivului acesteia cu privire la natura dobânzii legale acordate, în sensul de a se menționa expres în dispozitiv că este vorba de dobânda legală penalizatoare.

Cererea lor a fost întemeiată, între altele, pe dispozițiile O.G. nr. 13/2011 și a fost justificată prin aceea că intimatul Municipiul București a formulat contestație la executare prin care, întrucât dispozitivul hotărârii nu preciza natura dobânzii legale acordate, a susținut că ar fi vorba despre dobânda legală remuneratorie, iar nu despre cea penalizatoare.

Așadar, cererea de lămurire a dispozitivului dedusă judecății, nu identifica neclarități ori dispoziții potrivnice în hotărâre care să genereze dificultăți/impedimente reale în executare (petenții înșiși afirmând în cuprinsul acesteia că, din considerentele deciziei nr. 832/2018, menținută prin decizia nr. 1158/4.06.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă netăgăduit că este vorba despre neîndeplinirea obligației asumate la scadență, respectiv, cel mai târziu la 20.01.2010), contestările venite din partea debitorului nefiind apte să justifice în sine necesitatea lămuririi hotărârii întrucât dispoziția, oricât de clară ori completă a unei hotărâri, nu constituie o garanție absolută împotriva contestărilor.

Esențial de stabilit în primirea unei atare cereri, din punct de vedere al existenței unui interes legitim de a recurge la această procedură, era pentru instanță de a observa dacă aspectele contestate își găseau lămurire în hotărârea instanței ori dacă, dimpotrivă, era vorba despre neclarități/contradicții ce impuneau intervenția sa clarificatoare.

Or, sub acest aspect, instanța învestită cu soluționarea cererii a stabilit că este, neîndoielnic, vorba despre dobânzi pentru întârzierea în executare, aspect dedus din considerentele hotărârii (fundamentul acordării fiind neîndeplinirea obligației asumate la scadență, respectiv la data punerii în întârziere a debitorului) și din dispozitivul acesteia (data acordării care este data introducerii acțiunii, 20.01.2010). De altfel, primind cererea, chiar aceasta admite că nu este vorba în sine despre o neclaritate a dispozitivului, din motivarea hotărârii rezultând clar natura dobânzii acordate.

Înalta Curte mai reține că, primind cererea de lămurire a dispozitivului, instanța si-a justificat soluția prin aceea că s-ar impune clarificarea naturii dobânzii acordate - chestiune care, potrivit acesteia, rezidă din considerentele hotărârii și nu ține de dreptul execuțional, spre deosebire de calculul acestei dobânzi - motivat de faptul că această natura a fost contestată în procedura de executare.

Însă, instanța ar fi trebuit să observe că, ceea ce face în mod real obiectul disputei între părțile raportului juridic execuțional, este nu natura în sine a dobânzii acordate prin hotărârea a cărei lămurire s-a solicitat, natură care ar fi fost, de altfel, nerelevantă cât timp dispozitivul preciza explicit și fără dubiu intervalul de timp pentru care aceasta avea a fi calculată (indiciu lămuritor inclusiv asupra naturii dobânzii). În realitate, diferențele de opinii între părți există în ceea ce privește calculul dobânzilor datorate, calcul care poate fi diferit și influențat funcție de natura dobânzii și de regimul juridic aplicabil acesteia (în particular, în măsura în care s-ar reține incidența O.G. nr. 13/2011 asupra regimului juridic al acesteia).

Deși reține că cele două tipuri de dobânzi - compensatorii și moratorii - erau cunoscute și sub reglementarea vechiul C. civ., curtea de apel afirmă incomplet că dispozițiile O.G. nr. 13/2011 au adus doar o clarificare sub aspect terminologic acestora (dobânzi legale remuneratorii, dobânzi legale penalizatoare), când, în realitate, dispozițiile actului normativ menționat au stabilit și un nivel diferit al acestora, cele penalizatoare având un nivel mai ridicat, cum rezultă din conținutul dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) ale ordonanței. Or, interesul major al clarificării naturii dobânzii legale acordate prin decizia nr. 832 A/11.07.2018 - cât timp dispozitivul precizează intervalul de timp pentru care acestea sunt datorate - rezidă în mod incontestabil în calculul diferit urmărit/prefigurat de părți, căci altfel ar fi nerelevantă pentru aceștia denumirea dobânzii care se calculează la sumele de plată cu titlu de principal.

Însă, precum o spune corect de această dată curtea de apel, operațiunile de calcul al dobânzii (care pot fi influențate de elemente proprii litigiului ce a generat titlul executoriu, cum sunt regimul legal incident asupra acestora ori natura lor) intră în conținutul raportului juridic execuțional și în puterea de dispoziție și apreciere a instanței de executare, iar nu a instanței care a pronunțat hotărârea ce constituie titlu executoriu.

De aceea, nu se poate reține nelegalitatea încheierii recurate sub motivul că instanța s-ar fi pronunțat asupra unor elemente - natura dobânzii legale acordate prin decizia nr. 832A/11.07.2018 - care ar fi proprii raportului juridic execuțional civil, după cum nefondat a criticat recurentul.

Deși este adevărat că stabilirea naturii dobânzii legale acordate prin hotărâre intră în căderea instanței ce a pronunțat-o, aceasta fiind strâns legată de natura raportului juridic litigios dezlegat, este la fel de adevărat că interesul lămuririi deciziei nr. 832A/11.07.2018 a vizat în mod real, chiar dacă indirect sau îndepărtat, modul de calcul al dobânzii stabilite, adică al unui element care ține de atribuțiile și competențele instanței de executare. Acestui interes instanța i-a dat curs prin consimțirea recurgerii la procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ., în afara rațiunilor pentru care ea a fost concepută și dincolo de premisa legală care dă fundamentul unui atare demers - dificultățile/impedimentele în executare, ale căror origini să stea în modul de scriere sau de înțelegere a dispoziției instanței -, și în considerarea acestui aspect se dovedește a fi nelegală încheierea recurată.

Astfel fiind, nu doar pentru că instanța ce a pronunțat hotărârea o recunoaște, ci pentru că în mod real nu era vorba despre o neclaritate sau o dispoziție potrivnică a hotărârii nr. 832A/11.07.2018, care să genereze impedimente la executare (iar nu simple contestări venite din partea debitorului a căror clarificare era oferită de chiar hotărârea ce constituie titlu executoriu) și care să justifice intervenția instanței, primirea cererii pretenților în acest conținut (justificare și temei legal) nu putea fi realizată într-o corectă aplicare a normei criticate, respectiv art. 281

1

C. proc. civ.

În considerarea acestor argumente, care fac inutilă cercetarea celorlalte critici ale recursului formulat, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (a căror incidență în cauză este reținută în puterea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și în considerarea faptului că s-a criticat și reținut, potrivit celor de mai sus, greșita aplicare a unor dispoziții de ordin procedural, art. 281

1

C. proc. civ.) și a art. 312 alin. (3) din același cod, Înalta Curte va admite calea de atac și va casa încheierea recurată, urmând să respingă cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 832/A din 11 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, pe de o parte, întrucât aceasta nu comportă lămuriri asupra înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului, pe aspectul indicat (natura dobânzii legale acordate), iar pe de altă parte întrucât regimul legal aplicabil acestor dobânzi nu poate fi altul decât cel determinat de elementele litigiului ce a generat titlul executoriu, regăsite în cuprinsul acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Municipiul București prin primar general împotriva încheierii de ședință din 13 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează încheierea recurată și, în consecință, respinge cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 832/A din 11 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.