ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2673/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2018 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună constatarea caracterul defăimător al articolelor scrise de pârât pe site-ul supervizor.ro și să îl oblige pe acesta să înceteze pe viitor defăimarea reclamantului; să oblige pârâtul să înlăture de pe site-ul supervizor.ro informațiile defăimătoare la adresa reclamantului, cu obligarea acestuia la plata de despăgubiri în cuantum de 100.000 euro, precum și obligarea pârâtului să publice pe pagina de internet supervizor.ro hotărârea definitivă a instanței de judecată, cu cheltuieli de judecată. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă: Prin sentința civilă nr. 1412 din data de 2 octombrie 2018, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins cererea formulată de reclamantul A.. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în primul ciclu procesual: Prin decizia nr. 202 din data de 22 aprilie 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1412 din data de 2 octombrie 2018 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă. I.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în primul ciclu procesual: Prin decizia nr. 1269 din data de 25 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 202 din data de 22 aprilie 2019 a Curții de Apel Iași, secția I civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în al doilea ciclu procesual: Prin decizia nr. 604 din data de 10 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1412 din data de 2 octombrie 2018 a Tribunalului Iași, secția I civilă, sentință pe care a schimbat-o în parte. A admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. și a obligat pe pârât la plata în favoarea reclamantului a sumei de 3.000 RON cu titlul de daune morale. A obligat pe pârât să înlăture de pe site-ul supervizor.ro articolele conținând informații defăimătoare la adresa reclamantului, indicate în prezentul litigiu. A obligat pe pârât să publice pe site-ul supervizor.ro decizia după rămânerea definitivă. A păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin acestei decizii. I.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 604 din data de 10 decembrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a declarat recurs pârâtul B.. I.

Procedura de filtru derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 12 martie 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 2 (așa cum reiese din fișa Ecris, dosarul de recurs). Prin rezoluția din 16 martie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reținut că: recursul este formulat în termen legal, cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate. Referitor la obligația de plată a taxei judiciare de timbru, raportorul a reținut că recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță (100 RON), împrejurare în raport de care este incidentă excepția netimbrării recursului. În ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul a constatat că recurentul-pârât, prin cererea de recurs, a precizat că va depune motivarea recursului până la primul termen de judecată, iar intimatul-reclamant, prin întâmpinare a invocat excepția nulității recursului, în raport de prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Completul de filtru nr. C2, prin rezoluția din data de 20 septembrie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs, însă acestea nu au formulat puncte de vedere. Prin rezoluția din data de 1 noiembrie 2021, a fost fixat termen la data de 7 decembrie 2021, în camera de consiliu, fără citare părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, față de cele reținute prin raportul întocmit în cauză. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția netimbrării recursului, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea. În speță, prin rezoluția din data de 16 martie 2021, s-a stabilit în sarcina recurentului-pârât obligația de achita o taxă judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii, raportat la dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Prin adresa emisă la data de 25 martie 2021, aflată la dosarul de recurs, comunicată la data de 29 martie 2021 (potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs), s-a pus în vedere recurentului-pârât să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, în raport de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. Având în vedere că recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, deși i-a fost comunicată această obligație la domiciliul indicat în cererea de recurs, în raport de prevederile legale anterior menționate, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat, împrejurare față de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.