ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.11.2021

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2637/2021

HOTĂRÂRE
25.11.2021
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2637/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 21 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, astfel cum a fost precizată prin cererea depusă la 28 februarie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E., dezbaterea succesiunii defuncților F. și G. și ieșirea din starea de indiviziune a părților asupra imobilului situat în Otopeni, Intrarea Bradului nr. 7, jud. Ilfov, compus din teren în suprafață de 766,22 mp și casă în suprafață de 43 mp.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1143 C. civ. și art. 983 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 514 din 27 ianuarie 2021, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Buftea a reținut că, potrivit art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele referitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

De asemenea, a constatat că, potrivit art. 954 alin. (2) C. civ., moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, dovada făcându-se cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

Conform verificărilor instanței efectuate la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, Judecătoria Buftea a reținut că defunctul F. a decedat la 1 februarie 2018, iar ultimul domiciliu al acestuia a fost în Slatina, Aleea x, jud. Olt, localitate aflată în raza de competență a Judecătoriei Slatina.

De asemenea, a constatat că defunctul G. a decedat la 12 decembrie 2011, iar ultimul domiciliu al acestuia a fost în Vaslui, str. x ce Mare, jud. Vaslui, localitate aflată în raza de competență a Judecătoriei Vaslui.

Observând că, prin cererea formulată se solicită dezbaterea succesiunilor ambilor defuncți, instanța a concluzionat că oricare dintre Judecătoriile Slatina sau Vaslui este competentă exclusiv în soluționarea acesteia, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Vaslui, pe motiv că în circumscripția acesteia a avut ultimul domiciliu defunctul care a decedat mai întâi.

Prin sentința civilă nr. 1976 din 20 septembrie 2021, Judecătoria Vaslui a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. A dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că părțile dețin în proprietate, în indiviziune, imobilul situat în Otopeni, Intr. Bradului nr. 7, jud. Ilfov, reclamantul fiind moștenitorul numitei H., pârâtele B. și C., fiind succesoarele defunctului F., iar D. și E., fiind descendentele defunctului G..

Instanța a apreciat că obiectul acțiunii constă în ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 766,22 mp, situat în Otopeni, iar nu un partaj succesoral, pentru care, în ceea ce privește cererea modificatoare, în fapt completatoare, reclamantul nu a depus încheierea privind verificarea evidențelor succesorale, procedură prealabilă obligatorie conform art. 193 alin. (3) C. proc. civ.

A reținut că reclamantul a invocat dispozițiile art. 983 C. proc. civ., privind rolul activ al instanței în cursul judecării cererii de partaj, în sensul încheierii unei tranzacții, pârâta B. exprimându-și disponibilitatea în acest sens prin întâmpinare.

A constatat că instanța inițial învestită cu soluționarea cererii a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, apreciind că este incidentă ipoteza prevăzută de art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deși pârâta B. a depus dovada existenței pe rolul Judecătoriei Slatina a dosarului nr. x/2019 prin care s-a solicitat partajul succesoral între moștenitorii defunctului F..

Judecătoria Buftea a arătat că, în cazul cererilor având ca obiect dezbaterea unei succesiuni - ce presupune stabilirea moștenitorilor, a masei succesorale și a cotelor ce se cuvin moștenitorilor - calitate procesuală activă are doar persoana care întrunește condițiile pentru a fi moștenitoare a defunctului, titulară a unei cote din bunurile moștenite.

Pentru ca o persoană să poată succeda la moștenirea alteia, este necesar să îndeplinească, pe lângă condițiile de a avea capacitate succesorală și de a nu fi nedemnă de a moșteni, pe aceea de a fi chemată la moștenire, adică de a avea vocație succesorală, legală sau testamentară.

Instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 117 C. proc. civ., și, apreciind că, în cauză este vorba despre o competență teritorială exclusivă pe care părțile nu o pot înlătura, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, considerând că aceasta este instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E., ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 766,22 mp, situat în Otopeni, Intrarea Bradului nr. 7, jud. Ilfov și a locuinței aferente în suprafață de 43 mp.

La 21 februarie 2021, reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând să se constate deschisă succesiunea defunctului F. și că au calitatea de moștenitori ai acestuia numitele B. și C.. A solicitat, de asemenea, să se constate deschisă succesiunea defunctului G. și că numitele D. și E. au calitatea de moștenitoare ale acestuia.

Înalta Curte reține că această precizare a acțiunii civile nu este de natură să atragă stabilirea competenței în raport de dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în favoarea instanței de la ultimul domiciliu al unuia dintre defuncții anterior menționați.

Norma evocată nu se aplică în cauză, întrucât, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și situației de fapt relevate de acestea, starea de indiviziune a părților nu rezultă din succesiune, ci din starea de coproprietate obișnuită, reclamantul fiind terț față de moștenirile defuncților F., G. și H..

În sprijinul acestui argument este Ordinul Prefectului Județului Ilfov nr. 1285 din 15 septembrie 2008, emis în condițiile Legii nr. 18/1991, prin care s-a constatat dreptul de proprietate privată asupra terenului în suprafață de 766,22 mp, situat în Otopeni, Intrarea Bradului nr. 7, jud. Ilfov, în favoarea numiților F., G. și H..

La 20 martie 2015, numita H. a decedat, fiind emis certificatul de moștenitor nr. x din 20 decembrie 2015, eliberat de Biroul Individual Notarial I. în dosarul succesoral nr. x/2015, în favoarea unicei sale moștenitoare, J..

Prin contractul autentificat sub nr. x din 27 aprilie 2017 de același birou notarial, numita J. a donat reclamantului A. cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului din Otopeni, Intrarea Bradului nr. 7, jud. Ilfov, în suprafață de 766,22 mp și locuința C1 situată pe acesta, dobândită prin moștenire de la mătușa sa, defuncta H., în cuprinsul actului juridic specificându-se că restul cotei de 1/2 din teren era deținut de defuncții F. și G..

Potrivit informațiilor furnizate de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, defunctul G. a decedat la 12 decembrie 2011, având ultimul domiciliu în municipiul Vaslui, jud. Vaslui, iar defunctul F. a decedat la 1 februarie 2018, figurând cu ultimul domiciliu în municipiul Slatina, jud. Olt.

Prin întâmpinarea depusă la Judecătoria Buftea, pârâta B. a arătat că, împreună cu fiica sa, C., sunt unicele moștenitoare al defunctului F..

Potrivit certificatului de moștenitor nr. x din 12 august 2020, emis de K., calitatea de succesoare ale defunctului G. o au pârâtele D. și E..

Față de această situație de fapt relevată, având în vedere că starea de indiviziune dintre reclamant și pârâți nu derivă din succesiune, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 117 C. proc. civ. procedură civilă, potrivit cărora (1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Textul redat determină un caz de competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei rază teritorială este situat imobilul asupra căruia părțile dețin dreptul de proprietate în indiviziune, în cazul în care starea de coproprietate nu izvorăște din succesiune, astfel cum este cazul în speță.

Constatând că bunurile asupra cărora poartă litigiul sunt situate în Otopeni, Intrarea Bradului nr. 7, jud. Ilfov, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea, reiese că acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 117 C. proc. civ., în baza art. 135 alin. (4) din același act normativ, Înalta Curte va stabili competența în favoarea Judecătoriei Buftea.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-11-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2443/2021
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021 I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 28 ianuarie 2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B.
ÎCCJ 2022-02-10
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 334/2022
Ședința publică din data de 10 februarie 2022 Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la 19 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții
ÎCCJ 2022-10-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2055/2022
în esență, că în speță nu este vorba despre mai multe moșteniri prin retransmitere, întrucât defuncta K. a decedat anterior defunctului L., iar aceasta nu avea vocație la moștenirea rămasă de pe urma defunctului L.. S-a mai reținut că defun
ÎCCJ 2022-09-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1521/2022
secția I civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două judecătorii cu privire la normele de procedură în temeiul cărora se st
ÎCCJ 2021-09-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1844/2021
Ședința publică din data de 28 septembrie 2021 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 13 august 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu
Sursă