ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2627/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 15 mai 2020, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția a civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2015*, cererea de recurs formulată de pârâta S.C. Piețe Sibiu S.A. împotriva deciziei nr. 1158 din 23 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator B..

Prin încheierea din 8 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a suspendat judecata recursului, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că părțile, deși au fost legal citate, nu s-au prezentat la termenul stabilit pentru soluționarea cauzei și nici nu au solicitat judecata în lipsă.

Împotriva încheierii din 8 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, a declarat recurs pârâta S.C. Piețe Sibiu S.A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel a suspendat judecata recursului prin ignorarea cererii sale de amânare a cauzei, transmisă prin fax la 7 septembrie 2020.

De asemenea, a afirmat că, în mod greșit a reținut curtea că la dosar nu au fost înregistrate alte cereri, întrucât recurenta a transmis cerere de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a reprezentantului său convențional, la data la care era stabilit termen de judecată în cauză, 8 septembrie 2020.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 6 ianuarie 2021, sub nr. x/2015*/a1, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția din 12 ianuarie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator B., nu a formulat întâmpinare.

Raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din 30 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis în principiu recursul.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., căruia au fost subsumate criticile recurentei casarea unor hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității."

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 și art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulității, și ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare.

Obiectul recursului pendinte este reprezentat de încheierea din 8 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a suspendat judecata recursului declarat de pârâta S.C. Piețe Sibiu S.A. împotriva deciziei civile nr. 1158 din 23 decembrie 2019 a Tribunalului Sibiu, reținând incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport de lipsa părților legal citate la termenul stabilit pentru soluționarea cauzei și de faptul că niciuna dintre ele nu a solicitat judecata în lipsă.

Prin criticile formulate în recurs, recurenta a susținut nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva ignorării de către Curtea de Apel Alba Iulia a cererii de amânare a judecării cauzei transmise prin fax la 7 septembrie 2020, pentru imposibilitatea de prezentare a reprezentantului său convențional, la data la care era stabilit termen de judecată, respectiv la 8 septembrie 2020.

Raportând analiza de legalitate a încheierii recurate la dispozițiile legale în baza cărora curtea de apel a dispus suspendarea judecării recursului - art. 414 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - se constată că acestea stipulează că "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut, în scris, judecarea în lipsă".

Din interpretarea normei legale citate anterior rezultă că dispozițiile pe care le reglementează au caracter imperativ, instanța fiind obligată să suspende judecata ori de câte ori constată lipsa părților legal citate și faptul că acestea nu au solicitat soluționarea pricinii și în absența lor.

Rațiunea pentru care legiuitorul a instituit această măsură a fost în considerarea respectării dreptului la apărare al părților și al principiului contradictorialității procesului civil.

Deși în memoriul de recurs recurenta a menționat că a depus la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare la dezbateri a reprezentantului său convențional, această împrejurare nu a fost reținută de instanța de apel și nici nu rezultă prin raportare la înscrisurile existente că o atare cerere ar fi ajuns la dosarul cauzei anterior pronunțării soluției atacate.

Dimpotrivă, în practicaua hotărârii recurate, curtea a menționat expres că la dosar nu au fost înregistrate alte cereri, precum și faptul că părțile lipsesc, iar niciuna dintre ele nu a solicitat judecata în lipsă.

Or, soluționarea cauzei în lipsa părților este condiționată de manifestarea expresă de voință a părților în acest sens, printr-o cerere formulată în scris, în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

Față de aspectele expuse, Înalta Curte apreciază că recurentei nu i s-a produs vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se putea constata nulitatea încheierii atacate și nici dreptul la apărare și principiul contradictorialității care guvernează procesului civil, în sensul că, deși părțile au fost încunoștințate despre existența și data soluționării litigiului, acestea nu au solicitat judecata și în lipsa lor a acestuia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. Piețe Sibiu S.A. împotriva încheierii din 8 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. Piețe Sibiu S.A. împotriva încheierii din 8 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2021.