ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2613/2021

HOTĂRÂRE

24.11.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2613/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București sub nr. x/2021 la data 02 august 2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat stabilirea, pe calea ordonanței președințiale, a unui program de legături personale cu minorele C. și D., până la soluționarea, pe fond, a dosarului nr. x/2021, având ca obiect divorț.

Prin sentința civilă nr. 7776 din 30 septembrie 2021, Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în interpretarea dată de Înalta Curte dispozițiilor art. 998 din C. proc. civ., prin decizia civilă nr. 2816 din 22 mai 2013, sunt incidente regulile generale de competență teritorială referitoare la ocrotirea persoanei fizice, independent de faptul că pe rolul instanțelor se află înregistrată și cererea având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorț, încheiate între reclamant și pârât, și stabilirea programului de vizitare a minorelor C. și D. de către tatăl acestora.

Prin urmare, având în vedere că obiectul cererii deduse judecății vizează programul de legături personale cu minorele, care intră în sfera exercitării drepturilor părintești, devin incidente dispozițiile art. 114 din C. proc. civ. care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia se află persoana ocrotită.

Cum din susținerile părților și din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâta locuiește împreună cu minorele în localitatea Caracal, județul Olt, reiese că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea este Judecătoria Caracal.

Învestită prin declinare, Judecătoria Caracal, prin sentința civilă nr. 1917 din 09 noiembrie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București și constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea pricinii Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București se află înregistrat dosarul nr. x/2021, având ca obiect divorț și cereri accesorii divorțului, pricină în care figurează ca părți reclamantul și pârâta din prezenta cauză.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 919 și 920 din C. proc. civ., rezultă că procedura divorțului cuprinde și norme privind cererile accesorii și incidentale introduse pe calea ordonanței președințiale în scopul stabilirii locuinței copiilor minori, a obligației de întreținere, a încasării alocației de stat pentru copii, a folosirii locuinței familiei, a stabilirii unui program de legături personale.

Aceste prevederi au caracter special, care se aplică cu prioritate față de art. 114 (în ceea ce privește competența instanței de tutelă), de art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. (în materia prorogării de competență asupra cererilor accesorii, adiționale și incidentale) și de art. 997-998 din C. proc. civ. (în materia ordonanței președințiale).

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 919 și art. 920 din C. proc. civ., revine Judecătoriei Sectorului 5 București, competența teritorială de soluționare, pe calea ordonanței președințiale, a cererii privind programul de vizitare al minorelor C. și D., formulată de petentul A., ca instanță învestită pe fond, cu soluționarea dosarului nr. x/2021 având ca obiect desfacerea căsătoriei, prin divorț, dintre petentul A. și pârâta B..

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâta B., prin care a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea în favoarea reclamantului a unui program de legături personale cu minorele C. și D., până la soluționarea, pe fond, a dosarului nr. x/2021, având ca obiect divorț.

În speță, se reține că, potrivit susținerilor reclamantului A. pârâta a solicitat, pe calea dreptului comun, desfacerea căsătoriei prin divorț, ce face obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei sectorului 5 București.

Astfel, conform evidențelor Ecris, pe rolul Judecătoriei sectorului 5, anterior înregistrării cererii pendinte, la data de 16 februarie 2021 a fost înregistrat dosarul nr. x/2021 având ca obiect cererea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect divorț și stabilire program de legături personale ale pârâtului, petentul din prezenta cauză, cu minorele C. și D..

Înalta Curte reține că, potrivit art. 998 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială este instanța care este competentă să se pronunțe, în primă instanță, asupra fondului.

Art. 920 C. proc. civ., situat în Cartea a VI-a a C. proc. civ., Titlul I (procedura divorțului), stipulează că:

"Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Prin urmare, competența în soluționarea cererilor cu acest obiect formulate pe calea ordonanței președințiale a fost atribuită instanțelor competente, material și teritorial, să soluționeze, pe fond, cererea de divorț.

Așadar, textul art. 920 C. proc. civ., care reprezintă o normă specială în raport cu dispozițiile cuprinse în art. 114 C. proc. civ. (potrivit cu care cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită), permite instanței învestite cu soluționarea cererii de divorț să se pronunțe, pe calea ordonanței președințiale, asupra unor cereri ce pot fi formulate odată cu cererea de divorț, cum este și cazul cererii formulate de reclamant care are ca fundament juridic una din ipotezele reglementate de art. 496 din C. civ., normă de drept substanțial care definește noțiunea de domiciliu al minorului și care reglementează dreptul părintelui cu care acesta nu locuiește în mod statornic, de a avea legături personale cu minorul.

Această prevedere are caracter special, motiv pentru care va fi aplicată cu prioritate față de art. 114 C. proc. civ. (în ce privește competența instanței de tutelă), de art. 123 alin. (1) C. proc. civ. (în materia prorogării de competență asupra cererilor accesorii, adiționale și incidentale) și de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, cum Judecătoria sectorului 5, București, secția II a civilă, prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2021, sub nr. x/2021, a fost învestită cu soluționarea, pe fond, a cererii principale formulate reclamanta B., pârâta din prezenta cerere, având ca obiect desfacerea căsătoriei, reiese că, în aplicarea prevederilor art. 998, coroborate cu art. 920 din C. proc. civ., aceeași instanță este competentă să soluționeze și cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, prin care reclamantul A. a solicitat instanței stabilirea unui program de legături personale cu minorele C. și D..

În consecință, pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială formulată de petentul A., în contradictoriu cu pârâta B., care vizează stabilirea programului de legături personale cu minorele C. și D., în favoarea Judecătoriei sector 5 București, secția a II-a civilă.