ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2586/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 07 martie 2017 sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, reprezentat de către Primarul General, să se constate că, în temeiul uzucapiunii cu joncțiunea posesiilor, a dobândit proprietatea imobilului din București, str. x compus din teren în suprafață de 1300 m.p. și construcția compusă din 3 camere, hol, bucătărie, baie.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București.

Prin sentința civilă nr. 1874/26.09.2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București, prin Primar General; a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București reprezentat de către Primarul General; a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune, prin joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, str. x, în suprafață de 1.264 m.p., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert ing. B., raport ce a fost omologat de tribunal; a constatat că reclamantul a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul anterior menționat, compuse din: C1, cu o suprafață construită de 191 m.p., C 2 cu o suprafață construită de 45 m.p. și C 3, cu o suprafață construită de 27 m.p., astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză construcții întocmit de expert C..

Prin decizia nr. 1799 A din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul formulat de apelantul - pârât Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1874/26.09.2018, pronunțată de către Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A.. A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. S-a menținut sentința civilă apelată cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 22 aprilie 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris .

Prin rezoluția de primire din data de 27 aprilie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute la art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că, în opinia raportorului, decizia nr. 1799 A din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2017 este formulată împotriva unei hotărâri supuse acestei căi de atac și recursul este formulat tardiv.

Totodată, s-a reținut că, în măsura în care completul de filtru va aprecia că recursul a fost formulat în termenul legal, fiind și posibilă încadrarea criticilor în unul dintre cazurile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de judecată urmează a se pronunța asupra admisibilității în principiu, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Completul de filtru C9, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună punct de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 30 septembrie 2021.

La data de 5 octombrie 2021, recurentul A. a depus punct de vedere prin care a arătat că nu este de acord cu opinia privind tardivitatea recursului, menționând că recursul este formulat în termenul legal.

Prin rezoluția din 1 noiembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la 23 noiembrie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

Analizând recursul în raport de excepția tardivității, reținută și prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit dispozițiilor art. 485 din C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 468 alin. (2) - (4), precum și cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător.(2) Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen."

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol, se prevede expres că, atunci, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Reiese, așadar, că atunci când legea impune o conduită procesuală care trebuie îndeplinită într-un anumit termen sub sancțiunea nulității sau a decăderii, actul de procedură prin care se realizează trebuie să îmbrace forma prescrisă de lege, altfel intervine sancțiunea prevăzută pentru încălcarea perioadei determinate de timp în care actul poate fi întocmit.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București la data de 18 decembrie 2020 și comunicată intimatului reclamant A. la domiciliul procesual ales din București, str. x, la data 11 martie 2021, dată de la care curge termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

În temeiul dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului s-a împlinit la data de 12 aprilie 2021.

Pentru comunicarea către instanță a cererii de recurs, recurentul-reclamant A. a ales transmiterea prin poștă electronică, așa cum reiese din extrasul de e-mail, aflat la dosar.

În considerarea prevederilor art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., așa cum s-a reținut anterior, în situația transmiterii actului procedural prin serviciul specializat de comunicare, mențiunea datei și orei primirii e-mailului, astfel cum aceasta este atestată de calculatorul instanței, servește ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată, motiv pentru care aceasta trebuie atașată la dosar, pentru ca instanța să aibă posibilitatea să aprecieze asupra respectării termenului procedural.

De altfel, una dintre condițiile pentru îndeplinirea actului de procedură impune ca acesta să relateze, în chiar conținutul său, faptul că cerințele legii au fost îndeplinite și, numai în raport de aceste mențiuni, se poate considera dovedită îndeplinirea lor.

În cauza pendinte, Înalta Curte reține că dovada datei depunerii actului de către partea interesată o reprezintă extrasul de e-mail de la dosarului de recurs. Din cuprinsul acestuia, se observă că data expedierii cererii de recurs este 14 aprilie 2021, dată în raport de care recursul pedinte este formulat cu depășirea termenului legal, prevăzut de dispozițiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

Susținerea recurentului A., în sensul că decizia recurată i-ar fi fost comunicată la data de 16 martie 2021 nu poate fi primită, având în vedere existența la dosarul Curții de Apel București, fila x verso, a dovezii de comunicare a respectivei decizii, la data 11 martie 2021, necontestată de parte, conform dispozițiilor art. 164 alin. (4) din C. proc. civ.. Plicul depus în copie, în dovedire, la dosarul cauzei, având data de 16 martie 2021, nu conține nicio mențiune din care să se poată deduce că a fost atașat hotărârii comunicate și nu se coroborează cu data menționată pe dovada de comunicare existentă la dosarul cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu și va respinge recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei nr. 1799 din 18 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei nr. 1799 din 18 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2021.