ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2577/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2577/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021
asupra conflictului de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin la data de 24.09.2018, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, au formulat contestație împotriva deciziei de compensare nr. x/04.12.2020, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând admiterea contestației formulate și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de completare a deciziei de compensare, raportată la valoarea reală a suprafeței de 0,24 ha, calculată în raport cu valorile indicate de Grila Notarilor Publici, conform dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 621 din 15 aprilie 2021, Tribunalul Severin, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.
Tribunalul a reținut că, în cauză, devin incidente dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cu care deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 zile de la data comunicării, reținând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
2.2. Prin sentința civilă nr. 1436 din 5 octombrie 2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
A reținut instanța aplicabilitatea art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, care arată că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
A mai reținut că prevederile art. 35 alin. (1) din aceeași lege stabilesc instanța competentă atât din punct de vedere material (secția civilă a tribunalului), cât și din punct de vedere teritorial (tribunalul în a cărui circumscripție se află imobilul).
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență
Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă contestația împotriva deciziei de compensare nr. x/04.12.2020, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de completare a deciziei de compensare, raportată la valoarea reală a terenului, calculată conform grilelor notariale.
Înalta Curte constată că Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă și Tribunalul București, secția a V-a civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță făcând aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, fără a avea în vedere modificările aduse prin Legea nr. 111/2019, în timp ce Tribunalul București, secția a V-a civilă a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la același text de lege, însă în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 24 din C. proc. civ., verificarea competenței se face raportat la cadrul normativ în vigoare la data sesizării instanței.
În cauza dedusă judecății, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, la data de 15 ianuarie 2021, așadar, acestui litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma modificată prin Legea nr. 111/2019, în vigoare la data sesizării instanței.
Dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019, dispun în sensul că:
(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(1
1
) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul preluat abuziv competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de entitățile menționate la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013.
Or, în speță, imobilul vizat în decizia a cărei modificare se solicită este situat în municipiul Caransebeș, județul Caraș-Severin.
Întrucât, potrivit alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 111/2019, competența de soluționare a acțiunii prin care se solicită anularea deciziei de compensare emisă de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, iar, în speță, acesta este situat în raza teritorială a Tribunalului Caraș-Severin, rezultă că, în cauza dedusă judecății, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată revine Tribunalului Caraș-Severin.
Pentru aceste considerente, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2021.