ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1000/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1000/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 11 mai 2021
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin la data de 10.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea în parte a dispoziției nr. x/23.07.2020 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor ca fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor din Legea nr. 165/2013, referitoare la evaluarea imobilelor și obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită o nouă dispoziție în condiții de legalitate pe numele său si al fratelui său.
Prin sentința civilă nr. 1233 din 26.11.2020, Tribunalul Caraș Severin a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Caraș Severin și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că obiectul cererii de chemare în judecată îi constituie anularea deciziei de invalidare din anul 2014 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, astfel că entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența (teritorială și materială) a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente. Cum sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în București, respectiv în raza teritorială a Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei, revine acestei instanțe.
Învestit prin declinare, prin sentința civilă nr. 423 din 24 martie 2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Caraș Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului ivit.
În motivare, această instanță a reținut că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, formă în vigoare la data de 10.09.2020, data înregistrării contestației, "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării", iar, în speță, imobilul se află în circumscripția Tribunalului Caraș Severin.
Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caraș-Severin la data de 10.09.2020, prin care reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea în parte a dispoziției nr. x/23.07.2020 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor din Legea nr. 165/2013, referitoare la evaluarea imobilelor și obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită o nouă dispoziție în condiții de legalitate pe numele său și al fratelui său.
Înalta Curte constată că Tribunalul Caraș Severin și Tribunalul București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță făcând aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, fără a avea în vedere modificările aduse prin Legea nr. 111/2019, în timp ce Tribunalul București, secția a IV-a civilă a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la același text de lege, însă în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 24 din C. proc. civ., verificarea competenței se face raportat la cadrul normativ în vigoare la data sesizării instanței.
În cauza dedusă judecății, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș Severin, la data de 10 septembrie 2020, așadar, acestui litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma modificată prin Legea nr. 111/2019, în vigoare la data sesizării instanței.
Dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019, dispun în sensul că:
(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(1
1
) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul preluat abuziv competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de entitățile menționate la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013.
Or, în speță, imobilul vizat în decizia a cărei modificare se solicită este situat în municipiul Caransebeș, județul Caraș Severin.
Întrucât, potrivit alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 111/2019, competența de soluționare a acțiunii prin care se solicită anularea deciziei de compensare emisă de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, iar, în speță, acesta este situat în raza teritorială a Tribunalului Caraș Severin, rezultă că, în cauza dedusă judecății, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată revine Tribunalului Caraș Severin.
Pentru aceste considerente, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect "Legea nr. 165/2013", în favoarea Tribunalului Caraș Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2021.