ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1447/2020

HOTĂRÂRE

09.07.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1447/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul secției a II-a civile și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bacău, contestatoarea A. a solicitat obligarea Primarului municipiului Iași la emiterea unei dispoziții de compensare pentru terenul în suprafață de 282 mp din str. x din Iași pe numele contestatoarei sau al verișoarei acesteia, B., conform Legii nr. 165/2013.

Pronunțând sentința civilă nr. 611/4.06.2018 instanța a admis excepția necompetenței sale funcționale și a trimis cauza spre competentă soluționare secției I civile a Tribunalului Bacău.

Prin sentința civilă nr. 26 din 18 ianuarie 2019, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Iași.

Instanța a reținut, în considerente, că raportat la obiectul cauzei - reclamanta a contestat faptul că Primăria Iași nu eliberează decizie de compensare pentru terenul de 282 m.p. din Iași, str. x, pe numele său ori al verișoarei sale decedate, conform Legii nr. 165/2013, sunt incidente prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013, care stipulează:,,(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

Art. 3 din același act normativ definește noțiunea de "entitate învestită de lege", apreciindu-se că în cazul de față aceasta este Primarul Municipiului Iași. Prin urmare, în aplicarea prevederilor legale evocate anterior care instituie un caz de competență teritorială exclusivă, competența de soluționare a litigiului aparține tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul entitatea învestită de lege, așadar Tribunalului Iași.

Prin sentința civilă nr. 1899/12 decembrie 2019, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivare, instanța a avut în vedere următoarea situație de fapt: prin dispoziția nr. x/21.10.2008 a fost rectificată și completată dispoziția nr. x/5.05.2008, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru construcția demolată în suprafață de 167,74 mp și pentru suprafața de 530 mp teren situat în Iași, str. x, în favoarea numitei B.. La 23.01.2014 a fost emisă decizia de compensare de către pârâtă prin care a fost validată dispoziția Primarului mun. Iași și s-a stabilit acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru reclamantă și numitul C.. Dispoziția a fost contestată de reclamantă, iar prin decizia nr. 343/23.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București a fost schimbată, în parte, sentința civilă nr. 291/3.03.2015 pronunțată de Tribunalul București, în sensul că numărul de puncte recunoscut în favoarea acesteia a fost de 337726.

Așadar, în cauza de față reclamanta solicită emiterea unei dispoziții de completare a celei inițial emise în temeiul unui act descoperit ulterior, acțiunea fiind promovată la 19.04.2018.

Conform art. 16 și 17 din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are competența de emitere a deciziilor privind acordarea măsurilor compensatorii. Ținând cont de faptul că reclamanta solicită emiterea unei dispoziții de compensare în completarea celei emise inițial pentru același imobil, s-a constatat că este incidentă norma de competență teritorială absolută prevăzută de art. 35 alin (1) din Legea nr. 165/2013, care atribuie competența de soluționare a cererii tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Sintagma "sediul entității" are în vedere entitatea învestită de lege care a omis a soluționa cererea în termenul legal, în speță Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, așa cum rezultă din definirea sintagmei "entitate învestită de lege" dată de art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013 prin care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este integrată acestei categorii.

Raportat la sediul entității, care este în București, instanța a reținut competența în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale prin sentința civilă nr. 495/05.06.2020 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți pentru pronunțarea asupra regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, a reținut că, în prezentul dosar, reclamanta cere suplimentarea Dispozitiei nr. 2132/21.10.2008 emisă de Primarul Municipiului Iași, cu privire la suprafata de 282 mp, în urma descoperirii procesului-verbal din 28.10.1953, din care rezultă că suprafața terenului era de 812 mp și nu 530 mp.

Au fost considerante în cauză relevante dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001, potrivit cărora "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.’’

Conform dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 165/2013 "(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1)."

Cu alte cuvinte, legiuitorul a stabilit un termen limită până la care notificările trebuie soluționate, în caz de nerespectare a acestui termen, persoanele interesate având dreptul să se adreseze instanței pentru soluționarea notificărilor, în condițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Totodată, art. 34 alin. (1) din același act normativ prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Alin. 2 stipulează că dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite, potrivit alin. (3).

Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 19.04.2018, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Nu este aplicabil art. 35 alin. (1) astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019 intrată în vigoare la 31.05.2019, întrucât dosarul a fost introdus în anul 2018.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

Având în vedere sintagma "entitatea învestită de lege" și trimiterea la dispozițiile art. 33 sau 34, tribunalul a apreciat că legiuitorul a reglementat prin dispozițiile art. 35, competența de soluționare atât a acțiunilor având ca obiect obligarea la emiterea dispozițiilor de solutionare a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cât și a acțiunilor având ca obiect obligarea CNCI la emiterea deciziei de compensare, nu doar contestatiile împotriva acestora.

Rationamentul pentru care s-au apreciat incidente aceste dispoziții este același ca și cel reținut prin Decizia XX din 19.03.2017 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat cu titlu obligatoriu pentru toate instanțele de judecată următoarele: "Instanța de judecată este competentă sa soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate".

Făcând aplicarea acestor texte de lege, raportat la faptul că reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria Iași a solicitat obligarea acesteia la emiterea unei dispoziții pentru diferenta de teren în suprafață de 282 mp, situat în Iași, str. x, urmare a actului nou găsit la Arhivele Naționale, s-a reținut că entitatea învestită de lege este Primăria Municipiului Iasi, iar competența de soluționare aparține Tribunalului Iași.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă acțiunea prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Iași, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei dispoziții pentru diferența de teren în suprafață de 282 m.p. situat în Iași, str. x.

Din expunerea situației de fapt și în baza actelor de la dosar, a rezultat că prin dispoziția nr. x/21.10.2008 a fost rectificată și completată dispoziția nr. x/05.05.2008 în sensul că s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru construcția demolată în suprafață de 167,74 mp și pentru suprafața de 530 mp teren ce se află în Iași, str. x, în favoarea numitei B..

Comisia Națională de Compensare a Imobilelor a emis decizia de compensare nr. 164/23.01.2014, prin care a validat dispoziția Primarului Municipiul Iași și a stabilit acordarea de puncte, în compensare, în favoarea reclamantei A. - 211.638 puncte, iar în favoarea numitului C. - 90.702 puncte.

A urmat decizia de rectificare nr. 6503/10.12.2015 dată în baza deciziei civile nr. 343A/23.06.2015 prin care s-a modificat în parte decizia de compensare nr. 164/23.01.2014 și s-au acordat 299.926 puncte în favoarea reclamantei.

Prezenta acțiune a fost demarată în urma descoperirii procesului-verbal din 28.10.1953 potrivit căruia suprafața terenului era de 812 m.p. și nu 530 mp, astfel că dosarul vizează suplimentarea dispoziției nr. 2132/21.10.2008 emisă de Primarul Municipiului Iași cu privire la suprafața de 282 mp.

Potrivit art. 33 din Legea nr. 165/2013:,,(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1)."

Prin dispozițiile evocate, legiuitorul a stabilit un termen limită până la care notificările trebuie soluționate, în caz de nerespectare a acestui termen, persoanele interesate având dreptul să se adreseze instanței pentru soluționarea notificărilor în condițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 stipulează că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Alin. 2 al aceleiași norme dispune că în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

Sintagma "entitate învestită de lege" este definită de art. 3 pct. 4 din aceeași lege, fiind menționate următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii:, a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată;

b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; . . . . . . . . . ."

Dând eficiență prevederilor citate, în raport de finalitatea demersului judiciar al reclamantei - care este aceea de a valorifica în procedura judiciară consecințele unui pretins refuz nejustificat al Primăriei Iași de a soluționa o cerere de acordare a măsurilor reparatorii întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001- Înalta Curte constată că entitatea învestită de lege este Primăria Municipiului Iași. Cum această structură are sediul în Iași, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Iași, în temeiul prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, normă care instituie o competență teritorială exclusivă.

În ce o privește pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (introdusă în proces conform cererii precizatoare aflate la dosarul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ), se constată că nu a fost formulată vreo pretenție raportat la această pârâtă, situație în care ea nu poate constitui reper de determinare a instanței competente, categoria juridică de "entitate învestită de lege’’ fiind necesar a fi determinată în directă legătură cu obligațiile a căror nerespectare se invocă prin cererea de chemare în judecată.