ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4179/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4179/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 24 septembrie 2019
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. x/2018, la data de 8.11.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Sectorului 6 București, Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 6 și Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6, a solicitat obligarea instituțiilor publice pârâte să răspundă la cererile sale de informații publice și să-i plătească suma de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere în comunicarea răspunsurilor, precum și suma totală de 20.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
In drept, cererea a fost intemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 și ale Legii nr. 554/2004.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 83/13.02.2019, pronunțată de Tribunalului Bacău, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Bacău a reținut că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, act normativ care reglementează, prin art. 22 alin. (1), o competență teritorială exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori a instituției publice, nefiind aplicabile normele de competență prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
2.2. Prin sentința civilă nr. 3287/08.05.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale alternative și s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bacău.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație si Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competenta.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 derogă de la normele generale de competență și stabilesc o competență teritorială alternativă, în favoarea instanței de la domiciliul/sediul reclamantului sau a celei de la sediul autorității pârâte.
Văzând că reclamantul A. are domiciliul în jud. Bacău, conform art. 22 din Legea 544/2001 coroborat cu art. 116 din C. proc. civ., a constatat tribunalul că reclamantul a înțeles la data introducerii acțiunii sa aleagă instanța competență teritorial, respectiv Tribunalul Bacău, instanța de la domiciliul său.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Prin cererea adresată instanței, reclamantul A. a solicitat constatarea refuzului nejustificat al pârâtelor Primăria Sectorului 6 București, Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 6 si Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6 de a comunica anumite informații de interes public, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 544/2001, precum și obligarea autorităților publice pârâte la comunicarea informațiilor solicitate și la plata unor despăgubiri.
Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
În acord cu soluția pronunțată de Tribunalul București, instanța învestită cu soluționarea regulatorului de competență reține că prevederea legală evocată mai sus conține o normă specială de competență teritorială alternativă, care derogă de la regulile de competență reglementate prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018.
Cum reclamantul și-a exercitat dreptul de opțiune, alegând instanța de la domiciliul său (comuna Sascut, județul Bacău), Înalta Curte va stabili, în raport cu dispozițiile mai sus enunțate, competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimații Primăria Sectorului 6 București, Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 6 și Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6, în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2019.