ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4177/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.04.2018 sub nr. Dosar x/2018 reclamanții A., B., C. și D., au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel București, Ministerul Public și Serviciul Român de Informații, solicitând:

- obligarea pârâtei Curtea de Apel București, secția I penală, sa comunice, cu referire la Dosarul nr. x/2011- constituirea completului de divergență din 14.12.2016, 18.01.2017 și 15.02.2017 și cererile reclamanților din 14.03.2018, precum și modalitatea constituirii completului de divergență, precizarea daca s-a întocmit un document expres în acest sens, data întocmirii și data înregistrării, daca vreo situație de incompatibilitate a fost anunțată conducerii secției în data de 14.12.2016, modalitatea în care a fost soluționată, cu indicarea temeiului legal regulamentar;

- obligarea pârâților să comunice informațiile solicitate prin cererea nr. x/14.02.2018 (cu referire la convorbirile telefonice interceptate și Nota x/2010, cu anonimizarea datelor de interes operativ) și în special protocoalele interinstituționale de cooperare în domeniul administrării justiției (dacă aceste protocoale conțin date din domeniul siguranței naționale, anonimizarea acestora).

În drept, reclamanții au invocat Legea 554/2004 și art. 20 din Legea 182/2002.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 4393 din data de 30 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.

A fost declinată soluționarea cauzei privind pe reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel București, Ministerul Public și Serviciul Român de Informații către Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanții se consideră vătămați în drepturile lor, prin modul în care pârâții le-au soluționat cererile de comunicare a informațiilor menționate în cererea de chemare în judecată.

A apreciat curtea de apel că trebuie acordată relevanță dreptului afirmat de reclamanți, respectiv măsurii în care dreptul respectiv se încadrează formal în dispozițiile Legii nr. 544/2001, iar nu temeiniciei sale ori realității naturii juridice atribuite informațiilor solicitate, aspecte ce țin de fondul cauzei și devin chestiuni subsecvente procedural stabilirii instanței competente.

Instanța a concluzionat că, prin obiectul cauzei, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți se încadrează în tiparul juridic reglementat de art. 22 alin. (1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 3734 din data de 23 mai 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea la Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 22 din C. proc. civ. judecătorul nu poate schimba temeiul juridic al unei cereri de chemare în judecată, iar în ceea ce privește solicitarea de informații nepublice, aceasta poate fi întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ.

Având în vedere că două dintre autoritățile pârâte sunt autorități centrale, tribunalul a considerat că este competentă material curtea de apel, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În cererea de chemare în judecată, având obiectul expus la pct. I.1 din prezenta decizie, a fost indicat temeiul de drept al acesteia (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 20 din Legea nr. 182/2002, referitor la contestarea procedurii de clasificare a informațiilor), astfel că, în virtutea art. 20 și art. 22 alin. (1),(2),(4) și (6) din C. proc. civ., privind obligațiile judecătorului de a soluționa litigiul conform regulilor de drept aplicabile, în limitele învestirii sale, instanța va da eficiență principiului disponibilității părților, constatând că prezenta acțiune este întemeiată pe de dispozițiile Legii nr. 554/2004 contenciosului administrativ și nu ale Legii nr. 544/2001 privind accesul la informații de interes public.

Un alt argument în susținerea acestei soluții, îl reprezintă împrejurarea că la dosarul tribunalului au fost depuse solicitările reclamanților, adresate pârâților, în cuprinsul cărora s-a indicat expres că reprezintă procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ, precum și răspunsurile pârâților în care au precizat că datele solicitate sunt exceptate de la liberul acces al cetățenilor potrivit Legii nr. 544/20012.

Reclamanții au avut calitatea de părți în dosarul penal în legătură cu care au formulat cererile a căror nerezolvare o deduc judecății, acționând în acest context, iar nu în considerarea dreptului de acces la informații de interes public.

Stabilind temeiul de drept al acțiunii, respectiv Legea contenciosului administrativ, instanța urmează a face aplicarea art. 10 din Legea nr. 554/2004, privind stabilirea competenței materiale în funcție de locul ocupat de autoritatea pârâtă, cu trimitere, în raport cu dispozițiile art. 28 din aceeași lege, la prevederile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Înalta Curte constată că reclamanții, care se consideră vătămați prin conduita administrativă a pârâților Curtea de Apel București, Ministerul Public și Serviciul Român de Informații în legătură cu soluționarea unei cauze penale în care aceștia au avut calitatea de inculpați (Dosarul nr. x/2011), au formulat capete de cerere principale aflate într-o strânsă legătură, dintre care unul privește autorități publice centrale, atrăgând astfel competența de soluționare în primă instanță a secției de contencios administrativ a curții de apel.

Din această perspectivă, văzând că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești anterior modificării art. 127 din C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, precum și că Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate nu conține dispoziții derogatorii, Înalta Curte apreciază că, în raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține instanței inițial învestită, respectiv Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel București, Ministerul Public și Serviciul Român de Informații în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2019.

GGC - OB