ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2562/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.03.2018, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2018, reclamantele A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat instanței:

a) să fie obligată pârâta să se abțină de la folosirea în activitatea sa comercială a oricăror semne similare sau identice cu mărcile reclamantelor nr. x și nr. x inclusiv, dar nelimitat la aplicarea împreună sau separat, pe paleți sau pe ambalaje, a următoarelor însemne: particula verbală "D." și, respectiv, elementul figurativ compus dintr-o săgeată îndreptată spre stânga, încadrată de alte două săgeți îndreptate spre dreapta, aceste două săgeți formând litera "C", deținerea, folosirea, oferirea spre vânzare sau închiriere, închirierea, comercializarea, punerea în liberă circulație, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum și acordarea oricărei alte destinații vamale, așa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, a paleților purtând oricare dintre aceste semne, precum și utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate;

b) să fie obligată pârâta să se abțină de la folosirea în activitatea sa comercială a oricăror semne similare sau identice cu marca națională a reclamantelor nr. x, inclusiv orice exploatare comercială a paleților în formă de paralelipiped dreptunghic, cu zonele laterale vopsite în culoarea albastră, inclusiv prin reproducerea sau fabricarea unor paleți identici sau asemănători sau prin deținerea, comercializarea ori oferirea spre vânzare sau închiriere, punerea pe piață, importul, exportul sau folosirea acestora;

c) să fie obligată pârâta să retragă de pe piață toți paleții purtând însemnele sau având aspectul descrise la punctele a) și b) de mai sus, pe care Pârâta i-a transmis către sau i-a pus la dispoziția terților;

d) să fie obligată pârâta să predea către reclamante toți paleții purtând însemnele sau având aspectul descrise la punctele a) și b) de mai sus, precum și cei retrași de pe piață potrivit punctului c) de mai sus;

e) în subsidiar față de punctul d), să fie obligată pârâta să distrugă și să pună la dispoziția reclamantelor dovada distrugerii tuturor paleților purtând însemnele sau având aspectul descrise la punctele a) și b) de mai sus deținuți de pârâtă la data la care hotărârea devine executorie, dar nu mai mult de 1930 paleți;

f) să fie obligată pârâta la restituirea cheltuielilor efectuate cu prezentul litigiu, inclusiv taxa de timbru.

Prin sentința civilă nr. 1918 din 18 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantelor la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 871A din 23 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelantele-reclamante A. S.R.L. și B. împotriva sentinței civile nr. 1918/18.10.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018.

A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea. A obligat pârâta C. S.R.L. să nu folosească în activitatea sa comercială orice semne identice ori similare mărcii naționale nr. x/22.09.2000 și mărcii Uniunii Europene nr. x/19.06.1998, precum și a mărcii naționale nr. x/25.10.2012, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul. Respinge cererea pentru rest, ca neîntemeiată.

A menținut soluția respingerii cererii pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată în primă instanță, ca neîntemeiată.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe.

A respins cererea apelantei-pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs atât reclamantele A. S.R.L. și B., cât și pârâta C. S.R.L.

Totodată, împotriva unor considerente din decizia pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs incident reclamantele A. S.R.L. și B..

În motivarea recursului reclamantele A. S.R.L. și B. au arătat, în esență, următoarele.

Hotărârea instanței de apel de respingere a capătului de cerere privind retragerea de pe piață a paleților purtând E. este nemotivată, fiind pronunțată și cu încălcarea normelor de drept material aplicabile.

Instanța a reținut sub acest aspect doar faptul că paleții sunt proprietatea pârâtei, aspect care ar împiedica automat dispunerea măsurii retragerii de pe piață a acestora; or, această reținere a instanței contravine dispozițiilor art. 9 din Regulamentul UE nr. 1001/2017, art. 3 6 din Legea nr. 84/1998 și art. 1l alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2005; odată ce s-a constatat că bunurile în discuție poartă un semn de natură să încalce o marcă înregistrată, instanța poate ordona măsura retragerii din circuitele comerciale, indiferent cine deține proprietatea asupra bunurilor contrafăcute.

Hotărârea instanței de apel de respingere a capătului de cerere privind predarea către acestea ori, în subsidiar, distrugerea paleților purtând E. este nemotivată, fiind pronunțată și cu încălcarea normelor de drept material aplicabile; și sub acest aspect decizia instanței de apel este insuficient motivată și dată cu încălcarea prevederilor art. 1l alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2005, ale art. 9 din Regulamentul UE nr. 1001/2017 și art. 36 din Legea nr. 84/1998.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

In motivarea recursului, pârâta C. S.R.L. a arătat în esență următoarele.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamante reprezintă o veritabilă acțiune în contrafacere, care a fost definită în doctrina de specialitate ca fiind acel mijloc de protecție aflat la dispoziția titularului dreptului asupra mărcii de a solicita terților interzicerea utilizării unui semn identic sau similar cu marca, de natură a cauza prejudicii titularului mărcii prin aceea că terții încearcă să profite de distinctivitatea mărcii înregistrate, de clientela și vadul comercial formate ca urmare a utilizării mărcii de către titular în scopul obținerii unor beneficii nelegitime; or, prima instanță a reținut în mod corect că aceasta nu folosește un semn identic mărcii reclamantelor, ci produse care încorporează aceste semne, puse în comerț chiar de către reclamante.

Soluția de interzicere a folosirii în activitatea sa comercială a oricăror semne identice sau similare mărcilor reclamantei, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul, în condițiile în care instanța de apel a reținut că acesta folosește paleții pentru transport în baza unei obligații legale, este dată cu încălcarea art. 36 din Legea nr. 84/1998; în speță nu sunt îndeplinite toate condițiile cerințele instituite de lege pentru admiterea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 36 din legea mărcilor, în condițiile în care cele două societăți nu acționează pe aceeași piață iar paleții de culoare albastră inscripționați CHEP nu sunt folosiți în desfășurarea aceluiași tip de activitate.

Instanța realizează o distincție artificială și fără relevanță juridică între proprietatea bunurilor corporale (europaleții înșiși) și proprietatea asupra bunului incorporal (marca înregistrată).

Prin interzicerea folosirii în activitatea comercială a oricăror semne identice sau similare mărcilor reclamantelor, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul, este îngrădit dreptul de proprietate al acesteia asupra celor 1930 de paleți de culoare albastră inscripționați CHEP, dobândit în temeiul legii și confirmat prin hotărâri judecătorești care se bucură de autoritate de lucru judecat - astfel se încalcă dispozițiile art. 555 alin. (1) C. civ.

Decizia recurată este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor Legii nr. 21/1991; nu poate fi reținut raționamentului instanței de apel potrivit căruia faptele acesteia ar constitui fapte de concurență neloială, în condițiile în care aceasta și reclamantele nu acționează pe aceeași piață, nefiind societăți concurente; aceasta nu furnizează servicii de închiriere paleți, ei fiind folosiți exclusiv în activitatea de manipulare și transport a materialelor de construcții produse de societate.

Decizia recurată este nelegală și sub aspectul modului de soluționare al apelului exercitat de această parte sub aspectul cheltuielilor de judecată; cât timp reclamantele au învestit instanța cu 5 capete principale de cerere, toate cu finalitate diferită, dintre acestea fiind admise doar 2 petite, soluția de respingere a apelului acesteia este consecința încălcării prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

În mod nelegal a fost respinsă cererea acesteia de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată în apel, în condițiile în care hotărârea instanței de fond a fost schimbată doar în parte.

În motivarea recursului incident, reclamantele A. S.R.L. și B. au arătat în esență următoarele.

În mod nelegal a apreciat instanța de apel că se impunea analiza dispozițiilor art. 3 8 din Legea nr. 84/1998 și art. 15 din Regulamentul UE 2017/1001 privitoare la epuizarea dreptului de marcă, atât timp cât pârâta nu a învestit instanțele cu o astfel de apărare; formularea unei apărări privind deținerea unui drept de proprietate asupra produselor contrafăcute nu poate fi echivalată cu o apărare privind epuizarea dreptului la marcă.

Apreciază că se impune înlocuirea considerentului instanței de apel în sensul că "paleții folosiți de intimate poartă culoarea albastră aplicată pe lateralul respectivilor paleți într-o manieră identică ori în tot cazul foarte similară celei regăsite în cuprinsul celor 3 mărci înregistrate" cu un alt considerent din care să rezulte că paleții pârâtei poartă culoarea albastru aplicată pe lateralul respectivilor paleți într-o manieră identică ori în tot cazul foarte similară celei regăsite în cuprinsul mărcii naționale figurative nr. x/25.10.2012; în condițiile în care doar una dintre cele trei mărci figurative ale acestora conține culoarea albastru, acest considerent poate fi interpretat în sensul că analiza contrafacerii s-ar face comparând o variantă cumulată a celor trei mărci opuse de CHEP cu semnele aplicate pe produsele comercializate de pârâtă.

În ipoteza admiterii recursului pârâtei, solicită a se dispune ca analiza comparativă să aibă în vedere fiecare dintre cele trei mărci ale reclamantelor, în mod separat; analiza contrafacerii prin raportare la o variantă cumulată a mărcilor acesteia încalcă prevederile art. 36 din Legea nr. 84/1998 și art. 9 din Regulamentul UE 2017/1001.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentele-intimate-reclamante au formulat întâmpinare la recursul C. S.R.L., prin care invocă excepția nulității motivelor de recurs nr. 3,4 și 5.

Totodată, împotriva recursului reclamantelor a formulat întâmpinare recurenta-intimată-pârâtă C. S.R.L., prin care solicită respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenta-intimată-pârâtă C. S.R.L. a formulat întâmpinare și la recursul incident declarat de A. S.R.L. și B., prin care a invocat excepția inadmisibilității acestuia, excepția tardivității motivelor de recurs invocate prin recursul incident, nulității recursului incident pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare, precum și excepția lipsei de interes cu privire la motivul referitor la înlocuirea considerentelor instanței de apel.

Prin încheierea din 28 septembrie 2021, ținând cont de conținutul raportului, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamanții A. S.R.L. și B. și de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 871 A din 23 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Astfel, în ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului incident în raport de calitatea de recurent principal a părții care a exercitat această cale de atac invocată de pârâta C. S.R.L. prin întâmpinare, aceasta nu este întemeiată având în vedere că reclamantele au calitate de intimate în raport de recursul C. S.R.L., așa încât recursul incident este admisibil, legea nefăcând vreo distincție în privința admisibilității în cazul în care există și un recurs principal al părții ce promovează un recurs incident.

În ceea ce privește excepția nulității motivelor 3, 4 și 5 din recursul pârâtei, invocată prin întâmpinare de recurentele-reclamante A. S.R.L. și B., aceasta nu este întemeiată, întrucât recursul formulat de pârâtă, poate fi analizat din perspectiva motivului de nelegalitate invocat prin cererea de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția nulității recursului incident formulat de reclamanți, invocată de pârâta C. S.R.L. prin întâmpinare, aceasta nu este întemeiată, întrucât recurenții-reclamanți au invocat faptul că instanța de apel a analizat, cu încălcarea principiului disponibilității, cererea și din perspectiva art. 38 din Legea nr. 84/1998, precum și faptul că instanța ar fi încălcat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 84/1998 atunci când a analizat condițiile contrafacerii prin raportare la o variantă cumulată a celor trei mărci ale reclamantelor, critici care pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția tardivității motivelor de recurs invocate pe cale incidentală, invocată de pârâta C. S.R.L. prin întâmpinare, aceasta nu este întemeiată, având în vedere că recursul incident poate fi declarat, în conformitate cu prevederile art. 491 coroborat cu art. 474 C. proc. civ., odată cu întâmpinarea la recursul principal, iar aceste două acte de procedură au fost formulate în același timp, la 2 aprilie 2021.

Cu privire la excepția lipsei de interes legat de solicitarea făcută prin recursul incident în sensul înlocuirii unor considerente ale instanței de apel, s-a apreciat că aceasta privește verificarea unor chestiuni ce urmează a fi analizate odată cu fondul cauzei.

Înalta Curte a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce privește recursul declarat de către reclamantele A. S.R.L. și B. sunt de reținut următoarele.

Sunt nefondate motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În cadrul acestor motive s-a susținut că nu ar fi motivată soluția de respingere a capetelor de cerere privind retragerea de pe piață a paleților purtând E., predarea către recurente și, în subsidiar, distrugerea paleților purtând aceste mărci.

Din considerentele deciziei atacate reiese că aceste capete de cerere au fost respinse pe motivul că paleții în discuție sunt proprietatea pârâtei și îi poate deține și utiliza intern, atâta timp cât nu o face în activitatea comercială, conform celor dispuse prin admiterea capătului principal al cererii.

Aceste considerente finale se coroborează cu cele reținute anterior în cuprinsul deciziei în sensul că:

- urmare a obligării pârâtei să nu folosească în activitatea sa comercială semne identice ori similare mărcilor în cauză, "intimata poate folosi în continuare bunurile despre care s-a judecat că îi aparțin în mod legitim și, în plus, prin simpla folosire a unui europalet standard revopsit nu se poate considera că se aduce atingere mărcilor pe care se întemeiază acțiunea, chiar dacă marca x/25.10.2012 reproduce figurativ un palet, nefiind desigur nici scopul înregistrării și în tot cazul nici prerogativa conferită de marca înregistrată să permită titularului său să interzică terților folosirea unui obiect standard precum europaletul."

- "nu este fondat motivul de apel care pretinde că proprietatea dobândită prin efectul posesiei de bună-credință nu ar avea nicio consecință asupra acțiunii de față - dimpotrivă, în măsura în care intimata este proprietar, evident nu poate fi obligată să predea paleții înseși reclamantelor, căci s-ar nesocoti dreptul de proprietate stabilit în mod definitiv, însă această proprietate privește doar bunurile corporale, respectiv paleții)."

- "se impune o distincție netă între proprietatea asupra unor bunuri corporale (europaleții înșiși), care în virtutea unor hotărâri judecătorești anterioare aparțin intimatei-pârâte, și proprietatea asupra bunului incorporal - marca înregistrată, pe de altă parte. Aceste drepturi coexistă și pe cale de consecință se limitează într-o anumită măsură reciproc în circumstanțele particulare ale prezentei cauze."

Astfel, aceste considerente relevă preocuparea instanței de apel de a găsi o soluție proporțională de restrângere a dreptului de proprietate al reclamantei asupra paleților în limite rezonabile, astfel încât să fie respectat în același timp dreptul exclusiv al reclamantelor asupra mărcilor în cauză, ținând cont de circumstanțele specifice litigiului.

Sunt nefondate motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestor motive s-a criticat pe fond soluția de respingere a capetelor de cerere privind retragerea de pe piață a paleților purtând E., predarea către recurente și, în subsidiar, distrugerea paleților purtând aceste mărci.

Referitor la capătul de cerere privind retragerea de pe piață a paleților purtând E., recurentele reclamante au arătat faptul că instanța de apel pare să considere, cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 100/2005, precum și ale art. 9 din Regulamentul UE 1001/2017 și, respectiv, ale art. 36 din Legea nr. 84/1998, că deținerea proprietății asupra bunurilor contrafăcute împiedică automat dispunerea măsurii retragerii de pe piață a acestora.

Or, așa cum s-a reținut anterior, nu rezultă din motivarea deciziei atacate că instanța de apel a considerat că, în general, dreptul de proprietate asupra produselor pe care este aplicată marca reclamantelor constituie un impediment pentru dispunerea măsurii retragerii de pe piață a paleților purtând semne identice sau similare mărcilor reclamantelor.

Instanța de apel a avut în vedere faptul că paleții în cauză au o formă obișnuită raportat la paleții care se găsesc în general pe piață, că în procesul dintre părți judecat anterior, pârâtei i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra paleților, instanța considerând că este posesor de bună credință, față de culpa reclamantelor care nu au luat măsuri pentru împiedicarea introducerii paleților pe piață, cu consecința înstrăinării lor unor terți, și că, raportat la modul de alcătuire a mărcii reclamantelor, care înglobează paleții, element lipsit de distinctivitate, aceste produse ar putea fi folosite de către pârâtă, fără să încalce dreptul reclamantelor asupra mărcilor în cauză, dacă ar fi înlăturate anumite elemente componente ale mărcii, anume culoarea și elementul figurativ compus dintr-o săgeată îndreptată spre stânga, încadrată de alte două săgeți îndreptate spre dreapta, care formează litera "C".

Or, chiar potrivit normelor juridice invocate de către recurentele reclamante instanța are posibilitatea să aprecieze, în funcție de circumstanțele specifice ale fiecărei cauze, care dintre măsurile prevăzute exemplificativ de lege este de natură să asigure în mod eficient respectarea dreptului exclusiv asupra mărcii, să înlăture consecințele încălcării și să prevină încălcările ulterioare, astfel încât aceste măsuri să fie proporționale cu celelalte posibile drepturi în conflict, de exemplu dreptul de proprietate sau libera concurență.

Mai este de remarcat că prin acest capăt de cerere s-a solicitat să fie obligată pârâta să retragă de pe piață toți paleții purtând mărcile în cauză pe care pârâta i-a transmis către sau i-a pus la dispoziția terților.

Or, în speță nu s-a pretins că acești paleți erau identificați în vreo modalitate, iar ca situație de fapt a rezultat că pârâta punea la dispoziție clienților săi în vederea transportului mărfurilor cumpărate paleți având o formă comună contra unei garanții, cu condiția să fie restituiți paleți de același fel, iar nu un anume tip de palet, sau același palet primit.

Ca atare, o astfel de obligație ar fi fost imposibil de executat de către pârâtă, singura posibilitate ca acest gen de paleți să ajungă la pârâtă fiind de a-i primi în schimb de la clienții săi, caz în care oricum nu ar exista certitudinea că ar fi aceiași paleți pe care i-a predat și în orice caz în acest mod ar însemna să încalce obligația deja admisă de către instanța de apel, de a nu folosi în activitatea comercială semne identice ori similare mărcii naționale nr. x/22.09.2000 și mărcii Uniunii Europene nr. x/19.06.1998, precum și a mărcii naționale nr. x/25.10.2012, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul.

Pentru aceleași motive menționate anterior sunt nefondate și motivele de recurs prin care se susține că în mod nelegal au fost respinse capetele de cerere privind predarea și, respectiv, distrugerea paleților care poartă marca CHEP, argumentele de fapt invocate de către recurentele reclamante fiind, în esență, aceleași.

În ceea ce privește recursul declarat de către pârâta C. S.R.L. sunt de reținut următoarele.

Sunt nefondate motivele de recurs prin care se invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 36 și art. 38 din Legea nr. 84/1998.

Sub un prim aspect recurenta pârâtă a susținut că nu folosește un semn identic mărcii intimatelor, ci produsele care încorporează aceste semne (aplicate chiar de către intimate), paleți care sunt proprietatea C., și că este lipsit de relevanță juridică atât din punct de vedere al dreptului civil, cât și din punctul de vedere al dreptului de proprietate intelectuală că intimatele neagă că ar fi consimțit la ieșirea din proprietatea lor a paleților dobândiți cu bună - credință de C..

Recurenta pârâtă a mai susținut că prin hotărâri judecătorești învestite cu autoritate de lucru judecat s-a statuat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bună-credință în persoana pârâtei-reclamante și s-a reținut culpa A., constând în imposibilitatea de a se asigura că proprii săi clienți își vor respecta obligația de a restitui paleții închiriați, astfel încât să fie împiedicată introducerea acestora pe piața europaleților si, implicit, intrarea acestora în posesia și în proprietatea altor persoane fizice si juridice.

Potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, dreptul asupra mărcii se epuizează, iar titularul nu poate interzice altor persoane folosirea acesteia pentru produse care au fost puse în comerț în Uniunea Europeană și în Spațiul Economic European sub această marcă de titularul însuși sau cu consimțământul său.

Nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate între părți având ca obiect acțiunea în revendicare a produselor purtând mărcile în cauză, având în vedere că nu există identitate de obiect și cauză cu prezentul litigiu, care are ca obiect o acțiune în contrafacere întemeiată pe prevederile art. 36 din Legea nr. 84/1998.

Astfel, în cadrul primului litigiu s-a pretins încălcarea dreptului de proprietate asupra paleților, iar în cadrul prezentei cauze s-a pretins încălcarea dreptului exclusiv ce rezultă din înregistrarea mai multor mărci.

Or, în ceea ce privește interpretarea dreptului Uniunii Europene, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, cauză și obiect, așa cum rezultă, de exemplu, din Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 16 iulie 2020, cauza C-424/19, Cabinet de avocat UR împotriva Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice, MJ, NK, paragr. 28-34.

Hotărârea de mai sus este pronunțată în cadrul unui litigiu din domeniul dreptului fiscal, dar se aplică mutatis mutandis și în cazul prezentei cauze, unde se pune problema interpretării dreptului Uniunii Europene referitor la protecția mărcilor.

Mai mult, faptul că în cadrul primului litigiu dintre părți s-ar fi reținut culpa A., constând în lipsa demersurilor de a se asigura că proprii săi clienți își vor respecta obligația de a restitui paleții închiriați, astfel încât să fie împiedicată introducerea acestora pe piața europaleților si, implicit, intrarea acestora în posesia și în proprietatea altor persoane fizice si juridice, nu echivalează cu constatarea existenței consimțământului titularului la punerea în comerț a produselor purtând mărcile în cauză, neputându-se reține dezlegarea vreunei chestiuni litigioase sub acest aspect prin hotărârea pronunțată în cadrul litigiului anterior.

Astfel, din perspectiva art. 38 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 are relevanță juridică existența consimțământului titularului la punerea în comerț a produselor purtând mărcile în cauză în sensul neepuizării dreptului asupra mărcii, iar dispozițiile Legii nr. 84/1998 sunt speciale față de cele ale dreptului civil în general.

Recurenta pârâtă a mai susținut că nu folosește un semn identic mărcii intimatelor, ci produsele care încorporează aceste semne (aplicate chiar de către intimate), produse care sunt reprezentate de paleți care se află în proprietatea C..

Acest argument, așa cum corect a reținut instanța de apel, nu poate fi reținut pentru a se respinge o acțiune în contrafacere, atâta timp cât s-a ajuns la concluzia că dreptul asupra mărcii, chiar aplicată de către titularul mărcii pe produs, nu s-a epuizat, în sensul art. 38 alin. (1) din Legea nr. 84/1998.

Sub un al doilea aspect, recurenta pârâtă a arătat că soluția de obligare a C. să nu folosească în activitatea sa comercială orice semne identice ori similare mărcilor intimatelor în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul este nelegală și din perspectiva faptului că instanța de apel a reținut că recurenta-pârâtă folosea paleți pentru transport în temeiul unei obligații legale, astfel că nu ar fi îndeplinită niciuna din condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 84/1998.

În primul rând, este de remarcat că obligația legală de folosire a paleților pentru transportul produselor comercializate de către pârâtă nu presupune încălcarea altor drepturi eventuale asupra anumitor paleți.

În al doilea rând, legat de neîndeplinirea niciunei condiții prevăzute de art. 36 din Legea nr. 84/1998, se observă că recurenta pârâtă a susținut doar ideea că C. și intimatele nu acționau pe aceeași piață, nefiind societăți concurente, astfel încât paletii de culoare albastră inscripționați CHEP nu ar fi folosiți în desfășurarea aceluiași tip de activitate, de unde ar decurge faptul că publicul țintă ar fi diferit, anume:

- general, nespecializat, care nu urmărește anumite caracteristici ale europaleților, fiindu-le indiferent tipul de palet folosit pentru transportul materialelor achiziționate în cazul pârâtei, care desfășoară activitatea de producție și vânzare materiale de construcții,

- persoane fizice și juridice care urmăresc să utilizeze paleți cu anumite caracteristici, în special profesioniști, cu un anumit grad de cunoaștere a produselor și a caracteristicilor acestora, în cazul reclamantelor, care desfășoară activități de închiriere a paleților albaștri inscripționați CHEP.

Mai este de remarcat că recurenta pârâtă, în cadrul argumentelor sale, este de acord cu faptul că C. asigură clienților săi componenta de transport a produselor sale pe europaleți, despre care arată că este similară cu serviciile oferite de intimate sub marca proprie, pârâta folosind paleți purtând mărcile intimatelor sau semne (colorit) similare acestora, deci că serviciile pentru care folosește semnul identic/similar mărcii reclamantei sunt similare.

Argumentul în sensul că C. și intimatele nu acționau pe aceeași piață, nefiind societăți concurente, nu are relevanță raportat la condițiile prevăzute de art. 36 alin. (1) coroborat cu art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, ținând cont că este suficientă folosirea de către un terț în activitatea sa comercială a semnului în condițiile art. 36 alin. (2) lit. b) pentru a se concluziona existența încălcării dreptului exclusiv decurgând din înregistrarea mărcii.

Legat de faptul că publicul ar fi diferit, raportat la tipurile de activități diferite oferite de cele două părți, general, nespecializat, versus profesionist, specializat, este de reținut că acest fapt, dacă ar fi real, nu ar influența decât gradul de atenție al consumatorului, în sensul că profesioniștii ar fi mai atenți la detalii, față de consumatorul obișnuit (al unor produse de larg consum) care nu ar fi foarte atent la detalii, astfel că un grad de similaritate între semne mai ridicat ar genera un risc de confuzie mai mare.

Astfel, faptul că consumatorii cărora li se adresează recurenta pârâtă nu ar fi interesați de tipul de palet folosit pentru transportul mărfurilor nu însemnă că, atâta timp cât ar fi în prezența unui produs purtând marca înregistrată a reclamantelor, nu ar exista riscul să creadă că produsele în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic.

Sub un al treilea aspect, recurenta pârâtă a arătat că instanța de apel a realizat o "distincție artificială și fără relevanță juridica" între proprietatea asupra bunurilor corporale (europaletii înșiși) și proprietatea asupra bunului incorporal - marca înregistrată, întrucât ar fi "evident" că folosirea paleților, în materialitatea lor, iar nu utilizarea semnului protejat sub marcă ar reprezintă o chestiune care s-ar referi tocmai la problema dezlegata anterior prin raportare la proprietatea asupra acestor produse care revine C..

Este de observat că prin aceste susțineri nu se face decât să se reia ideea susținută în cadrul primei serii de argumente analizată mai sus, fără a se aduce argumente suplimentare.

Este nefondat și motivul de recurs prin care se invocă îngrădirea dreptului de proprietate al C., prin raportare la prevederile art. 555 alin. (1) din C. civ., prin admiterea cererii de chemare în judecată în limitele judecății din apel.

Este de observat că în cadrul prezentului litigiu se pune problema intrării în conflict a două drepturi, dreptul de proprietate al pârâtei asupra paleților în speță care încorporează/au aplicate mărcile în cauză aparținând reclamantelor și dreptul exclusiv asupra mărcilor înregistrate, aparținând reclamantelor.

Problema limitelor autorității de lucru judecat a hotărârii prin care a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamanților asupra paleților celor 1930 de paleți de culoare albastră inscripționați CHEP a fost analizată mai sus.

După cum se poate observa din considerentele deciziei atacate instanța de apel a pus în balanță cele două drepturi și a ajuns la concluzia că "acestea coexistă și se limitează într-o anumită măsură reciproc în circumstanțele particulare ale prezentei cauze".

În continuare, a ales o soluție care să fie proporțională cu această situație specifică litigiului, și anume obligarea pârâtei sa nu folosească în activitatea sa comercială orice semne identice ori similare mărcilor intimatelor, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul, și respingerea celorlalte pretenții privind obligarea pârâtei să retragă/predea către reclamante, să distrugă paleții în discuție, în considerentele sale instanța de apel detaliind exemplificativ, și modalitatea în care pârâta ar putea folosi paleții fără să încalce drepturile reclamantelor asupra mărcilor în cauză, anume prin revopsire sau deținere și folosire internă, iar nu în activitatea comercială.

Referitor la motivul de recurs prin care se susține că decizia recurată este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor Legii nr. 11/1991 sunt de reținut următoarele.

Așa cum corect susține recurenta pârâtă, prin considerentele deciziei recurate, instanța de apel a reținut că aceleași fapte care au atras incidența prevederilor art. 36 din Legea nr. 84/1998 constituie și fapte de concurență neloială.

Totuși, este de remarcat că instanța de apel nu a făcut o analiză separată referitoare la condițiile ce trebuie îndeplinite potrivit Legii nr. 11/1991 pentru a se constata săvârșirea vreunei fapte de concurență neloială.

Ca atare, criticile recurentei pârâte legate de faptul că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de această lege, și anume, în principal, ca părțile să fie concurente pe aceeași piață, nu pot reprezenta o critică de nelegalitate a deciziei atacate, sub acest aspect.

Potrivit art. 2

1

alin. (5) din Legea nr. 11/1991 așa cum a fost modificată prin pct. 4 al art. I din O.G. nr. 12 din 31 iulie 2014, forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată:

(5) Protecția drepturilor de proprietate industrială în domeniul mărcilor și indicațiilor geografice se asigură potrivit Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată, cu modificările ulterioare.

Ținând cont că instanța de apel a apreciat că aceeași faptă, de încălcare a dreptului la marcă, reprezintă și o faptă de concurență neloială, se punea problema, pentru a susține nelegalitatea deciziei atacate, dacă art. 2

1

alin. (5) din Legea nr. 11/1991 așa cum a fost modificată prin pct. 4 al art. I din O.G. nr. 12 din 31 iulie 2014, a înlăturat de la aplicare, în cazul protecției drepturilor de proprietate industrială în domeniul mărcilor și indicațiilor geografice, dispozițiile Legii nr. 11/1991 sau nu, deci dacă pentru aceeași faptă de încălcarea a dreptului la marcă s-ar putea reține, verificând aceleași condiții din domeniul protecției mărcilor, și săvârșirea unei fapte de concurență neloială.

Or, cu o astfel de critică nu a fost învestită instanța de recurs.

Mai este de remarcat că prin cererea de chemare în judecată s-a invocat săvârșirea unei fapte de concurență neloială sub un alt aspect, și anume raportat la prevederile art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 5 lit. f) din Legea nr. 11/1991, care se referă la producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând mențiuni false privind mărcile în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari.

Instanța de apel nu a analizat în acest context fapta de concurență neloială reținută, dar acest aspect nu a fost criticat nici de către reclamante, nici de către pârâtă.

În consecință, este nefondat și acest motiv de recurs.

În ceea ce privește motivul de recurs prin care se susține încălcarea dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ., raportat la modul de soluționare a apelului declarat de C., sunt de reținut următoarele.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.:

"Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată".

Prin decizia atacată s-a reținut că "apelul pârâtei ce urmărea acordarea cheltuielilor de judecată din primă instanță, va fi respins, ca o consecință a admiterii apelului reclamantelor și admiterii capătului principal al cererii acestora, ceea ce face ca pârâta să fi căzut în pretenții. Pe cale de consecință va fi respinsă și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel."

Recurenta pârâtă susține că, urmare a admiterii apelului declarat de reclamante, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, iar nu în tot, iar cererea de chemare în judecată cu care intimatele au învestit instanța de fond a avut cinci capete principale de cerere, toate cu finalități diferite, din aceasta fiind admise, în parte, doar două capete de cerere.

Raportat la aceste susțineri, este de reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantele A. S.R.L. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.A.:

a) să fie obligată pârâta să se abțină de la folosirea în activitatea sa comercială a oricăror semne similare sau identice cu mărcile Reclamantelor nr. x și nr. x inclusiv, dar nelimitat la aplicarea împreună sau separat, pe paleți sau pe ambalaje, a următoarelor însemne: particula verbală "CHEP" și, respectiv, elementul figurativ compus dintr-o săgeată îndreptată spre stânga, încadrată de alte două săgeți îndreptate spre dreapta, aceste două săgeți formând litera "C", deținerea, folosirea, oferirea spre vânzare sau închiriere, închirierea, comercializarea, punerea în liberă circulație, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum și acordarea oricărei alte destinații vamale, așa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, a paleților purtând oricare dintre aceste semne, precum și utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate;

b) să fie obligată pârâta să se abțină de la folosirea în activitatea sa comercială a oricăror semne similare sau identice cu marca națională a reclamantelor nr. x, inclusiv orice exploatare comercială a paleților în formă de paralelipiped dreptunghic, cu zonele laterale vopsite în culoarea albastră, inclusiv prin reproducerea sau fabricarea unor paleți identici sau asemănători sau prin deținerea, comercializarea ori oferirea spre vânzare sau închiriere, punerea pe piață, importul, exportul sau folosirea acestora;

c) să fie obligată pârâta să retragă de pe piață toți paleții purtând însemnele sau având aspectul descrise la punctele a) și b) de mai sus, pe care Pârâta i-a transmis către sau i-a pus la dispoziția terților;

d) să fie obligată pârâta Pârâta să predea către Reclamante toți paleții purtând însemnele sau având aspectul descrise la punctele a) și b) de mai sus, precum și cei retrași de pe piață potrivit punctului c) de mai sus;

e) în subsidiar față de punctul d), să fie obligată pârâta să distrugă și să pună la dispoziția Reclamantelor dovada distrugerii tuturor paleților purtând însemnele sau având aspectul descrise la punctele a) și b) de mai sus deținuți de pârâtă la data la care hotărârea devine executorie, dar nu mai mult de 1930 paleți;

Instanța de apel prin decizia atacată a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta C. S.A. să nu folosească în activitatea sa comercială orice semne identice ori similare mărcii naționale nr. x/22.09.2000 și mărcii Uniunii Europene nr. x/19.06.1998, precum și a mărcii naționale nr. x/25.10.2012, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul. A respins cererea pentru rest, ca neîntemeiată.

Din dispozitivul deciziei rezultă că instanța de apel a considerat că au fost încălcate toate trei mărcile, iar interdicția de a le folosi în activitatea sa comercială reprezintă o exprimare generică ce cuprinde toate tipurile de acțiuni menționate în cadrul lit. a) și b) din cererea de chemare în judecată, condiția fiind ca acele acțiuni să nu fie făcute în legătură cu activitatea comercială.

În considerentele deciziei, referitor la partea legată de "colorit", pentru a nu exista confuzii, instanța de apel a arătat că această precizare este datorată împrejurării că nu rezultă din probatoriu că intimata ar fi utilizat paleți pe care să mai fie inscripționată lit. C) stilizată cu 2 săgeți, astfel cum este înregistrată în mărcile x/22.09.2000 și nr. x/19.06.1998, însă, dacă aceste semne s-ar regăsi, ele trebuie, de asemenea, îndepărtate în totalitate, împreună cu culoarea albastră.

Aceste considerente nu au fost criticate de recurenta pârâtă.

În ceea ce privește lit. c) și d), cererea de la lit. e) fiind subsidiară celor două anterioare, contrar susținerilor recurentei pârâte, acestea au aceeași finalitate cu interdicția deja admisă, de a folosi în activitatea sa comercială semne identice ori similare mărcilor reclamantei, și anume de a asigura într-o formă categorică nefolosirea în activitatea comercială a acestor semne.

În consecință, nu se poate reține încălcarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ. de către instanța de apel legat de soluționarea apelului declarat de către pârâtă.

Aceste considerente sunt aplicabile și în ceea ce privește criticarea neacordării cheltuielilor solicitate în apel, cu aceleași argumente.

În ceea ce privește recursul incident formulat de reclamantele A. S.R.L. și B. sunt de reținut următoarele.

În primul rând, recurentele reclamante au solicitat să se constate ca instanța de apel a considerat în mod nelegal că se impunea să efectueze o analiză asupra incidenței dispozițiilor art. 38 din Legea 84/1998, respectiv art. 15 din Regulamentul UE 2017/1001, privitoare la epuizarea dreptului la marcă, atât timp cât pârâta nu a învestit Tribunalul București și nici Curtea de Apel București cu o astfel de apărare.

Sub acest aspect, recurentele pârâte au invocat și încălcarea principiului contradictorialității de către prima instanță de fond.

Sunt nefondate aceste critici, având în vedere că instanța de apel a reținut în mod corect că apărarea pârâtei potrivit căreia deținerea legală în proprietate a paleților în dispută ar fi scutit-o de a răspunde pentru contrafacere, dată fiind natura prezentului litigiu, era necesar a fi analizată din perspectiva epuizării dreptului la marcă, situație reglementată de art. 38 din Legea nr. 84/1998, potrivit căruia "Dreptul asupra mărcii se epuizează, iar titularul nu poate interzice altor persoane folosirea acesteia pentru produse care au fost puse în comerț în Uniunea Europeană și în Spațiul Economic European sub această marcă de titularul însuși sau cu consimțământul său." Acest text de lege este destinat, printre altele, să protejeze tocmai drepturile terților asupra produselor ce poartă aceste mărci, dar și libera concurență.

În ceea ce privește încălcarea principiului contradictorialității de către prima instanță de fond, care a analizat această apărare a pârâtei și din această perspectivă, fără a pune în discuția părților această calificare, instanța de apel a apreciat criticile ce vizau acest aspect ca nefondate, pentru motivele ce se regăsesc în decizie.

Ținând cont că reclamantele au avut prilejul să își formuleze apărările în apel și cu privire la această problemă de drept, astfel că orice eventuală încălcare a principiului contradictorialității a fost reparată, instanța de recurs nu consideră că se mai impune în această fază procesuală să analizeze legalitatea acestei statuări a instanței de apel

Mai mult, reclamantele au arătat că au formulat recurs incident sub acest aspect întrucât, în cazul admiterii recursului principal al C. și trimiterii cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel București, ar avea interesul de a-și conserva acest motiv de apel privind neinvocarea de către pârâta a epuizării dreptului la marcă.

Or, atâta timp cât recursul formulat de către pârâtă a fost respins ca nefondat, acest motiv de recurs nu își mai justifică nici interesul.

În al doilea rând, recurentele reclamante au solicitat să se înlocuiască considerentul instanței de apel în sensul că "paleții folosiți de intimate poartă culoarea albastră aplicată pe lateralul respectivilor paleți într-o manieră identică ori în tot cazul foarte similară celei regăsite în cuprinsul celor 3 mărci înregistrate" cu un considerent din care să rezulte că paleții pârâtei poartă culoarea albastru aplicată pe lateralul respectivilor paleți într-o manieră identică ori în tot cazul foarte similară celei regăsite în cuprinsul mărcii naționale figurative nr. x/25.10.2012 și, în tot cazul, în măsura admiterii recursului principal al C. și al trimiterii cauzei spre rejudecare Curții de Apel București cu privire la existența contrafacerii, să dispună ca analiza comparativă să aibă în vedere fiecare dintre cele trei mărci separat.

Referitor la solicitarea de înlocuire a considerentului instanței de apel în sensul că "paleții folosiți de intimate poartă culoarea albastră aplicată pe lateralul respectivilor paleți într-o manieră identică ori în tot cazul foarte similară celei regăsite în cuprinsul celor 3 mărci înregistrate" cu un considerent din care să rezulte că paleții pârâtei poartă culoarea albastru aplicată pe lateralul respectivilor paleți într-o manieră identică ori în tot cazul foarte similară celei regăsite în cuprinsul mărcii naționale figurative nr. x/25.10.2012, sunt de reținut următoarele.

Într-adevăr, culoarea revendicată albastru se regăsește doar în cuprinsul mărcii naționale figurative nr. x/25.10.2012, care constituie o marcă de poziție, în sensul că marca este reprezentată din culoarea albastru aplicată pe marginile laterale ale unui palet având o formă comună alături de semnul reprezentat de o altă marcă înregistrată a reclamantelor, și anume marca Uniunii Europene nr. x, constând în elementul figurativ compus dintr-o săgeată îndreptată spre stânga, încadrată de alte două săgeți îndreptate spre dreapta, aceste două săgeți formând litera "C".

Totuși, este de remarcat că acest considerent al instanței de apel susține partea din dispozitiv prin care pârâta a fost obligată să nu folosească în activitatea sa comercială orice semne identice ori similare mărcii naționale nr. x/22.09.2000 și mărcii Uniunii Europene nr. x/19.06.1998, precum și a mărcii naționale nr. x/25.10.2012, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul.

Ca atare, atâta timp cât pârâta nu a criticat în cadrul recursului său, raportat la care a fost formulat recursul incident, nici problema identificării corecte a mărcii naționale figurative nr. x/25.10.2012, care ar fi atras eventuale discuții legate de încălcarea dreptului la marcă dacă similaritatea sau identitatea viza doar culoarea albastră, sau a consecințelor celor reținute de instanța de apel, în sensul că nu ar rezulta din probatoriu că intimata ar fi utilizat paleți pe care să mai fie inscripționată lit. C) stilizată cu 2 săgeți, astfel cum este înregistrată în mărcile x/22.09.2000 și nr. x/19.06.1998, și nici această parte din dispozitiv, a modifica aceste considerente ale deciziei atacate ar echivala cu o nouă analiză a riscului de confuzie, și implicit schimbarea dispozitivului, ce nu poate avea loc în cadrul unui recurs incident care vizează doar considerentele.

În ceea ce privește solicitarea ca, în măsura admiterii recursului principal al C. și a trimiterii cauzei spre rejudecare Curții de Apel București cu privire la existența contrafacerii, să se dispună ca analiza comparativă să aibă în vedere fiecare dintre cele trei mărci ale reclamantelor separat, aceasta a devenit fără interes, având în vedere că recursul formulat de către pârâtă a fost respins ca nefondat.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile principal și incident declarate de reclamanții A. S.R.L. și B. și recursul declarat de pârâta C. S.R.L..

Fiind respinse toate recursurile nu s-a pus problema acordării de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile principal și incident declarate de reclamanții A. S.R.L. și B. împotriva deciziei nr. 871 A din 23 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 871 A din 23 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2021.