ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2548/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 19.02.2021, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: anularea tuturor actelor și formelor de executare silită emise în cadrul dosarului de executare nr. 23/2021 deschis pe rolul BEJ C.; constatarea lipsei caracterului cert al creanței și a pretențiilor creditoarei B. raportat la debitul stabilit prin sentința civilă nr. 1188 din data de 08.07.2020, pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia nr. 55/R din data de 03.12.2020 a Tribunalului Vaslui; obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de către contestator în prezenta cauza, precum și repunerea părților în situația anterioară, în cazul reținerii sumelor.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5693 din 20 mai 2021, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

În motivarea soluției s-a reținut că debitor în cauză este societatea A., societate înmatriculată în Luxemburg, înregistrată în Registrul Comerțului si al Companiilor la secțiunea B sub nr. x, iar adresa indicată de către creditoare drept sediul debitoarei situată în București, Splaiul Unirii, nr. 165, reprezintă sediul societății D. S.R.L, precum și sediul ales pentru comunicarea actelor în dosarul nr. x/2019. În acest context, executorul judecătoresc a reținut în mod eronat sediul debitorului pe raza Sectorului 3 București, prin raportare la domiciliul indicat în cererea de executare silită.

Se reține că prevederile art. 651 C. proc. civ. instituie o ordine de prioritate acordată succesiv instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, sediul/domiciliul creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

În cauză, debitorul nu are sediul în România și nu se poate lua în considerare sediul social al reprezentantei creditoarei, astfel încât respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditoarei, respectiv Judecătoria Vaslui.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Vaslui, prin sentința civilă nr. 1937 din 13.09.2021, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivarea soluției de declinare s-a reținut că, în speță, contestator este societatea A., care a indicat domiciliul procesual ales la sediul societății D. S.R.L., în București, Splaiul Unirii, nr. 165, pentru respectarea obligației instituite de art. 156 C. proc. civ., conform căruia persoanele juridice care au sediul în străinătate au obligația de a-și alege un domiciliu în România unde urmează să li se facă toate comunicările privind procesul.

Totodată, se reține că Judecătoria Sectorului 3 București este instanța care a încuviințat cererea de executare silită formulată în cadrul dosarului nr. x/2021 prin încheierea din data de 02.02.2021, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 651 alin. (3), această instanță este competentă să soluționare și prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede că:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.".

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016.

Totodată, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, prin încheierea civilă din 2 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. x/2021 al B.E.J. C. împotriva debitorului A., în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1188 din data de 08.07.2020 pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia nr. 55/R din data de 03.12.2020 a Tribunalului Vaslui.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă din 2 februarie 2021 a Judecătoriei Sectorului 3 București, competența de soluționare a prezentei cauze având ca obiect contestație la executare revine acestei instanțe, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunțat Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 3 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2021.