ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2575/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 21.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Asocierea B., A.S. - C. S.L. - S.C. D. S.A. prin reprezentant Liderul B., A.S., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.683.296,54 RON reprezentând procentul de 50% din reținerile suplimentare aferente facturilor emise în baza contractului de execuție de lucrări, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de la data scadenței și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1148/17.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Asocierea B., C. SL D. S.A. și a anulat cererea formulată de reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâta Asocierea B., A.S. - C. S.L. - S.C. D. S.A..

Împotriva sentinței civile nr. 1148/17.07.2020 a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii ca nefondata a excepției lipsei capacității procesuale de folosința a pârâtei, iar pe cale de consecința trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Prin decizia civilă nr. 174/A din 3 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate in raport de dispozițiile art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru soluționarea fondului, în considerarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu cele ale 488 pct. 8 din același cod.

Recurenta-reclamantă a susținut că problema de drept supusa analizei este aceea dacă pârâta B., lider si membră a asocierii care a câștigat procedura de achiziție, poate sta în judecata pentru plata lucrărilor pe care le-a efectuat A. în executarea contractului de lucrări.

Asocierea operatorilor economici pentru a participa la procedurile de achiziție publica era reglementată de art. 44 din O.U.G. nr. 34/2006, iar liderul asocierii este persoana juridică care are putere de reprezentare, răspunde de relația cu autoritatea, semnează și negociază în numele asocierii, primește plățile și împarte banii între asociați.

În materia achizițiilor publice, care se circumscrie dreptului public, caracterizat prin inegalitatea părților și prin prioritatea interesului public, în cazul ofertelor câștigătoare depuse de asocieri, elementele care se rețin pentru verificarea calității procesuale a membrilor asocierii diferă după cum este vorba de calitate procesuală activă sau pasivă.

Sub aspectul calității procesuale active, în cazul în care litigiul se naște după încheierea contractului, ca în cazul de față, calitatea procesuală activă/pasivă în cazul pretențiilor de natură contractuală aparține în mod necesar doar părților contractului prin liderul asocierii.

În speță, părțile contractului de subantrepriza nr. x sunt asocierea prin liderul asocierii și subantreprenorul A.. Modul în care sunt structurate raporturile juridice dintre membrii asocierii, concretizat în acordul de asociere, nu are nici o relevanță sub aspectul stabilirii titularului dreptului la acțiune, determinarea cocontractantului făcându-se exclusiv pe baza interpretării contractului de achiziție publică pe care se fundamentează acțiunea reclamantei.

Cât însă contractul este semnat doar de liderul asocierii, acesta devine titularul raportului obligațional și cel care are calitatea procesuală activă/pasiva în nume propriu, fără acordul sau concursul celorlalți membri ai asocierii, însă în reprezentarea izvorâtă din acordul de asociere. Acordul de asociere continuă să reglementeze raporturile dintre membri, care nu împietează asupra cocontractanților terți.

Astfel analiza efectuată de instanța de fond și de apel, raportată la aprecierea contractului de asociere ca fiind un simplu contract de asociere in participațiune în lumina dispozițiilor art. 1951 C. civ. este greșita, această asociere vizând sfera dreptului achizițiilor publice, iar asocierile încheiate în derularea contractelor de achiziții publice au regim special si condiții speciale, prevăzute de legea achizițiilor publice. Aceasta îi obligă pe cei ce le interpretează, inclusiv pe instanța potențial învestită în eventuale litigii, să aplice normele speciale în materie și nu dreptul general.

Nu a susținut in nicio etapă procesuală, arată recurenta-reclamantă, că pârâta asocierea ar avea personalitate juridică distinctă și ar avea calitate procesuala distinctă de persoana asociaților; însăși cererea de chemare in judecata conține mențiunea expresă în sensul că reclamanta a înțeles să învestească instanța cu o acțiune împotriva B. in calitatea sa de Lider al asocierii, fara a indica faptul ca asocierea este un pârât distinct de persoana Liderului; chiar și în fața instanței de apel a fost susținut acest aspect, reținut de instanța de prim control judiciar in decizia recurata; asocierea ca noțiune juridică abstractă își exercită scopul, drepturile și obligațiile prin liderul său, in speța B., aspect învederat și instanței de apel.

Am invocat totodată, a susținut recurenta, că argumentul instanței, in sensul că asocierea nu a dat naștere unei entități juridice distincte pentru a face aplicarea dispozițiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ., este greșit, motiv pentru care se arată că nu a susținut faptul că asocierea este o entitate distincta, tocmai acesta fiind motivul pentru care asocierea stă și a stat in judecată prin liderul asocierii B., conform atât dispozițiilor legale, cât și a celor contractuale.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că, în acord cu opinia sa, corect a reținut instanța că asocierea nu are personalitate juridică, însă instanțele au denaturat sensul învestirii de către reclamantă și au modificat prin adăugare nepermisă cele formulate de aceasta prin acțiune. Mai mult decât atât, niciodată instanța nu a solicitat reclamantei o precizare în sensul clarificării persoanelor ce au calitatea procesuală pasivă în speță, în cazul în care instanța nu ar fi fost lămurită cu cine a înțeles reclamanta sa se judece.

Mai mult decât atât, așa cum este clar formulat, asocierea este reprezentata prin liderul B., sau liderul B. este chemat în judecata în considerarea calității sale de lider al asocierii. Astfel, recurenta apreciază că învestirea instanței este clară, în sensul că liderul asocierii este cel care deține calitatea procesuală pasivă, în considerarea calității sale de lider al asocierii, cocontractant al contractului de subantrepriza nr. x, titular al drepturilor și obligațiilor generate de contractul de execuție de lucrări, în calitate de ofertant declarat câștigător în contractul de achiziții publice.

Este clar, chiar și din expunerea de motive a acțiunii introductive, faptul că pretențiile formulate sunt în raport de liderul asocierii B., în reprezentarea asocierii cu care s-au derulat raporturile juridice contractuale.

In lumina argumentației expuse, recurenta-reclamantă a învederat faptul că instanța de fond denaturează sensul reglementării date de legiuitor în virtutea art. 1951-1953 C. civ., care nu statuează faptul că asocierea nu poate contracta și nu poate dobândi drepturi și obligații pe care să le exercite prin liderul asocierii, asa cum stabilește însuși textul de lege.

Recurenta a susținut că instanțele devolutive au respins acțiunea în mod nelegal, raportându-se la o argumentație pe care reclamanta nu a invocat-o, adăugând, practic, cererii de chemare in judecată în mod nejustificat, aplicând in mod greșit normele de drept în raport de formularea cererii și învestirea instanței.

Recurenta-reclamantă a subliniat că expunerea de motive din cuprinsul cererii de chemare in judecata și petitul acesteia, așa cum rezultă din actele dosarului, vizează obligarea B. in calitate de Lider al asocierii la plata diferenței de garanție de rețineri monetare, iar toate aspectele viteaza strict pârâta B., fără a se face referire la faptul că asocierea ar avea personalitate juridică, patrimoniu propriu sau alte asemenea aspecte reținute în mod excesiv față de cele cuprinse în actul de învestire a instanței.

Prin urmare, date fiind limitele învestirii instanței, recurenta-reclamantă a apreciat că în mod corect s-a raportat la cocontractanlul său prin liderul asocierii, așa cum indică toată legislația în materie, acesta având calitate procesuală în considerarea calității sale de lider al asocierii.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției netimbrarii recursului si anularea acestuia ca netimbrat; în măsura in care cerința timbrării ar fi complinită de recurentă, a solicitat admiterea excepției nulității recursului, față de neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 488 C. proc. civ., și pe cale de consecință anularea recursului ca nemotivat.

In măsura in care instanța de recurs va respinge excepțiile invocate, intimata-pârâtă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii Curții de Apel București ca temeinică și legală.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat argumentele susținute prin cererea de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate in raport de dispozițiile art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, in considerarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu cele ale 488 pct. 8 din același cod.

Înalta Curte constată că, în ședința publică din 24.11.2021, intimata-pârâtă a arătat că înțelege să nu mai susțină excepția netimbrării recursului, motiv pentru care nu va mai analiza această excepție, reținând însă că recursul a fost legal timbrat.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, urmează a o respinge, întrucât criticile aduse deciziei recurate se încadrează într-unul din motivele de casare limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1)-(8) C. proc. civ.

Apoi, Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate și în limitele controlului de legalitate, reține următoarele considerente:

Obiectul recursului de față este reprezentat de hotărârea Curții de Apel București prin care a fost respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului; prin această sentință a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei și a fost anulată cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceasta.

Înalta Curte reține că, deși recurenta a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile de nelegalitate formulate sunt susceptibile de a fi încadrate în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care se invocă nelegalitatea soluției instanței de apel față de măsura admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei, dispuse de prima instanță.

Criticile recurentei-reclamante sunt fondate.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 194 C. proc. civ., reclamantul este obligat să arate prin cererea de chemare în judecată persoana împotriva căreia înțelege să-și formuleze acțiunea.

Astfel, se constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Asocierea B., A.S. - C. S.L. - S.C. D. S.A. prin reprezentant Liderul B., A.S., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.683.296,54 RON reprezentând procentul de 50% din reținerile suplimentare aferente facturilor emise în baza contractului de execuție de lucrări, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de la data scadenței și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Așadar, așa cum rezultă din chiar petitul cererii de chemare în judecată, reclamanta a înțeles să învestească instanța cu o acțiune în pretenții îndreptată împotriva asocierii prin liderul acesteia, acesta din urmă fiind persoana juridică cu care înțelege să se judece.

Conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ.: "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc", iar potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ.: "Judecătorul trebuie sa se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii".

Prin urmare, instanța de judecata este ținută de obiectul și limitele învestirii sale, astfel cum au fost stabilite de către reclamant prin cererea de chemare in judecata.

Obiectul, cauza si cadrul procesual sunt stabilite de către reclamant, si nu de către pârât ori de către instanța de judecata, iar, în speță, reclamanta a înțeles să cheme în judecată liderul asocierii B., A.S., potrivit celor menționate în cuprinsul cererii introductive, respectiv "pârâta Asocierea B., A.S. - C. S.L. - S.C. D. S.A. prin reprezentant Liderul B., A.S.".

Astfel, este de natura evidenței că pretențiile formulate sunt în raport de liderul asocierii B., A.S., în reprezentarea asocierii cu care reclamanta a derulat raporturi juridice contractuale, așa cum au fost determinate de părți prin contractul de subantrepriză nr. x/11.04.2013.

Contrar celor reținute de instanțele devolutive, Înalta Curte constată că modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată sub aspectul cadrului procesual pasiv are semnificația că acțiunea a fost introdusă împotriva liderului asocierii, fiind întemeiată critica recurentei-reclamante din această perspectivă.

În rejudecare, tribunalul va proceda la judecata în fond în cadrul procesual pasiv determinat de recurenta-reclamantă, precum și în raport de temeiul juridic invocat în cererea de chemare în judecată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă și, constatând îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 497 teza a II-a C. proc. civ., va admite recursul, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 174/A din 3 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 1148/2020 din 17 iulie 2020 și trimite cauza spre o nouă judecată la Tribunalul București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2021.