ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2534/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 21 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă s-au respins, ca nefondate: excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Covasna, excepție invocată de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Covasna; excepția netimbrării/insuficientei timbrări a acțiunii invocate de pârâtul A.; excepția litispendenței față de cauza înregistrată la Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2019, soluționată prin sentința civilă nr. 231/S/2019, definitivă prin decizia civilă 284/2020 a Curții de Apel Brașov, excepție invocată de pârâtul B.; excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 193 alin. (1) C. proc. civ., excepție invocată de pârâții IPJ Covasna, C., D. și E.; excepția decăderii reclamantei din dreptul de formula acțiunea, conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, excepție invocată de pârâții IPJ Covasna, C., D. și E.; excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 231/S/2019 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia civilă 284/2020 a Curții de Apel Brașov, excepție invocată de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și F. S.A..

Prin aceeași încheiere s-a luat act că pârâtul Statul Român nu mai susține excepția tardivității depunerii modificării de acțiune; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române; s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

S-a stabilit că instanța se va pronunța odată cu fondul cauzei asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților B., G., C., E., H., A., D. și Poliției mun. Târgu Secuiesc din cadrul IPJ Covasna.

S-a stabilit termen de judecată la data de 18.02.2021, cu citarea părților.

Împotriva aceste hotărâri, în ceea ce privește soluția de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, a formulat apel reclamanta I. SRL

Prin decizia civilă nr. 410/Ap din data de 13 aprilie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis excepția prematurității promovării apelului și, în consecință, a respins, ca prematură, cererea de apel formulată de reclamantă S.C. I. S.R.L. împotriva încheierii pronunțate la data de 21 ianuarie 2021 în dosarul civil nr. x/2019 al Tribunalului Covasna.

Împotriva deciziei nr. 410/Ap din data de 13 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs pârâta F. S.A.

Recurenta-pârâtă a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 7 și 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-pârâtă a arătat că invocă nulitatea absolută de ordine publică a acțiunii reclamantei întemeiată pe principiul de drept potrivit căruia nimeni nu poate formula nici un interes și nici un drept cu privire la bunuri provenite din săvârșirea de infracțiuni, principiu întărit prin dispozițiile art. 2, lit. c) coroborate cu cele ale art. 49 lit. c) din Legea nr. 129/2019, interdicție întărită prin decizia nr. 16/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Luând în considerare principiul anterior menționat, pârâta învederează că soluționarea legală a cauzei este determinată de situația juridică a imobilelor MTS S.A., ce impune instanței să constate nulitatea absolută a tuturor "documentelor juridice" date în cauză și să dispună restabilirea situației anterioare contestațiilor ilicite din dosarul nr. x/2016, puse în executare, în dosarul execuțional nr. x/2016 al BEJ J..

Invocă nulitatea absolută a următoarelor documente care atestă și chiar promovează interese privind bunurile imobile MTS S.A. provenite din săvârșirea infracțiunilor constatate prin sentința penală nr. 232/2006 a Judecătoriei Câmpina, rămasă definitivă și executorie prin decizia penală nr. 316/2010 a Curții de Apel Ploiești: actul de adjudecare imobiliară din 14 august 2012 încheiat de BEJ K.; contractul de locațiune din 2012, modificat în 2015 încheiat de societatea numitului L. S.R.L.; contestațiile la executare formulate de detentori cu încălcarea dispozițiilor art. 598 și art. 600 C. proc. pen., conexate în dosarul nr. x/2016; hotărârea de desființare a executării silite pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Arată că nici o instanță nu poate avea competenta de a judeca cauze civile privind deținerea și folosirea de bunuri provenite din săvârșirea de infracțiuni deoarece excede atribuțiilor puterii judecătorești, iar necompetenta este absolută.

De asemenea, restabilirea situației anterioare actelor ilicite reprezintă obligația legală a instanței de judecată motiv pentru care solicită restabilirea situației anterioare contestațiilor ilicite formulate în dosarul nr. x/2016.

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data inițială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

La 18 octombrie 2021, intimata I. S.R.L. a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta și-a pierdut capacitatea procesuală de folosință având în vedere că prin sentința civilă nr. 63 din 5 noiembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Târgu Secuiesc, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 537/A din 3 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă s-a constatat dizolvarea de drept a recurentei.

Recurenta a depus note scrise.

Prin rezoluția din 4 octombrie 2021 s-a stabilit termen la 18 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanță cu principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitată în termenele și condițiile prevăzute de lege.

În privința recursului, una dintre condițiile esențiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. permite exercitarea recursului exclusiv pentru motive de nelegalitate, instanța de recurs neavând competența legală de a proceda la reaprecierea probelor pe baza cărora aceasta a fost reținută ori de a cenzura situația de fapt căreia i-au fost aplicate normele de drept incidente.

Obligația recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulțumiri în raport cu soluția atacată, ci implică obligația de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., precum și dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în fața instanței anterioare și/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanță sau raționamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greșită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanță în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispozițiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancționate cu nulitatea recursului, însă invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul sau motivele de casare invocate și nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege va atrage aplicarea sancțiunii nulității căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la cel puțin una din ipotezele menționate în art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze soluția și/sau considerentele.

Or, obiectul recursului constituindu-l decizia pronunțată în apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă la a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței de apel în soluționarea acestei căi de atac, astfel încât criticile din recurs să se circumscrie acestei dezlegări.

În speță, cu privire la recursul pârâtei, Înalta Curte reține că aceasta, deși a procedat la încadrarea criticilor invocate în motivele de casare prevăzute de 488 alin. (1) pct. 4, 7 și 8 din C. proc. civ., nu a formulat critici care să poate fi circumscrise motivelor de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Astfel, criticile formulate de pârâtă nu au legătură cu considerentele sau dispozitivul hotărârii atacate, ci vizează nemulțumirile pârâtei în legătură cu raporturile litigioase existente între părți și desfășurate în cadrul altor dosare decât cel de față.

Or, prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă trebuia să indice, punctual, de ce sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată, însă aceasta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a apelului, în legătură cu respingerea, ca prematură, a cererii de apel formulată de reclamantă S.C. I. S.R.L. împotriva încheierii pronunțate la data de 21 ianuarie 2021, în dosarul civil nr. x/2019 al Tribunalului Covasna, invocă aspecte legate de nulitatea unor acte juridice încheiate, pronunțate sau emise anterior soluționării prezentei cauze.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Ca atare, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către pârâtă prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., aspect de natură a atrage incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) din același cod.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. și cum, în speță, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportate la cele ale art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și al prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă F. S.A. împotriva deciziei civile nr. 410/Ap din 13 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta F. S.A. împotriva deciziei civile nr. 410Ap din 13 aprilie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2021.