ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2498/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 au fost admise recursurile declarate de reclamanții A., B., C. și D. și de pârâtele E. S.A. Voluntari și E. S.A. Agenția Alba Iulia împotriva deciziei civile nr. 166/A din 11 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

A fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

A fost respinsă cererea de întoarcere a executării efectuate în baza deciziei recurate.

La 2 iulie 2021 pârâta E. S.A. a formulat cerere de îndreptare eroare materială, lămurire și completare a deciziei nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin cererea de îndreptare petenta a solicitat ca, în temeiul art. 442 C. proc. civ., să se dispună îndreptarea erorii materiale, în sensul de a menționa că nu sunt expuse motivele de fapt și de drept în ceea ce privește aspectele legate de acordarea penalităților de întârziere solicitate pentru daunele morale, iar nu pentru daunele materiale (pagina 25 paragraf 6 hotărâre).

Apreciază că, din eroare, instanța a reținut nemotivarea penalităților față de daunele materiale, iar nu față de daunele morale dat fiind faptul că:

- Recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. pentru nemotivarea penalităților pentru daunele morale, nu pentru daunele materiale;

- Recurenții-reclamanți au criticat în recurs nelegalitatea aplicării art. 37-38 din Norma nr. 23/2014 față de respingerea penalităților pentru daunele morale, nu au criticat nemotivarea respingerii penalităților pentru daunele materiale;

- Instanța de apel a motivat respingerea penalităților față de daunele materiale, însă nu a motivat penalitățile pentru daunele morale în raport de apărările pârâtei - art. 35 și art. 44-46 din Ordinul CSA nr. 14/2011.

În subsidiar, raportat la art. 443 C. proc. civ., petenta a solicitat lămurirea hotărârii nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă cu privire la întinderea și aplicarea dispozitivului, în sensul de a indica dacă instanța de apel va rejudeca și petitul privind penalitățile acordate pentru daunele morale.

Prin dispozitivul deciziei, instanța a dispus casarea și rejudecarea în raport de aspectele enunțate în cuprinsul hotărârii, ori în considerente aspectele prezentate privesc penalitățile pentru daunele materiale, deși instanța a reținut și nemotivarea acordării (penalitățile pentru daunele materiale nu au fost acordate în apel, doar penalitățile pentru daunele morale au fost acordate).

În terțiar, în temeiul art. 444 C. proc. civ., petenta a solicitat completarea hotărârii, în sensul de a pronunța o soluție și cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce privește nemotivarea acordării penalităților pentru daunele morale (paginile 13-16 din cererea de recurs).

Prin decizia nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă instanța de recurs a dispus rejudecarea în limitele aspectelor enunțate în considerente, ori în cuprinsul hotărârii nu se regăsește soluția cu privire la motivul de recurs privind nemotivarea acordării penalităților pentru daunele morale, cu toate că instanța de recurs a analizat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. cu privire la celelalte aspecte invocate.

Cererea de îndreptare, lămurire și completare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 1 octombrie 2021, sub dosar nr. x/2021, stabilindu-se termen pentru soluționare la 18 noiembrie 2021, termen la care instanța a rămas în pronunțare.

Prioritar, instanța reține că petenta E. S.A. a formulat trei cereri cu regim juridic distinct, reglementate prin dispozițiile art. 442, art. 443 și art. 444 C. proc. civ.

a) Analizând cererea de îndreptare eroare materială, prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ., "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere."

Sintagma eroare materială este folosită de legiuitor pentru a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării și care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia.

Pe calea procedurii reglementate de art. 442 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi remediate erorile de fond, erori de judecată, ce pot fi cenzurate doar prin intermediul căilor legale de atac. Procedura îndreptării hotărârilor judecătorești presupune corijarea acelor erori materiale strecurate, cu ocazia redactării ori tehnoredactării, în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor sau dispozitivului unei hotărâri. Aceste erori materiale pot viza numele, calitatea și susținerile părților ori pot fi erori de calcul sau orice alte erori materiale.

Înalta Curte constată că susținerile petentei din cadrul prezentei cereri privesc aspectele legate de acordarea penalităților de întârziere solicitate pentru daunele morale, partea arătând că, din eroare, instanța de recurs a reținut nemotivarea penalităților față de daunele materiale, iar nu față de daunele morale - aspecte care nu pot fi cenzurate prin intermediul procedurii prevăzute de art. 442 C. proc. civ.

Astfel cum a susținut și prin concluziile apărătorului petentei prezentate în fața instanței, în aprecierea părții, eroarea ar consta în faptul că la pagina 25 paragraful 6 din decizie s-a consemnat "daune materiale" în loc de "daune morale". Înlocuirea sintagmei "daune materiale" cu sintagma "daune morale" urmărește schimbarea considerentelor deciziei civile nr. 2495 din 19 noiembrie 2020, scop care nu este compatibil cu procedura înlăturărilor erorilor materiale.

Asemenea pretinse erori nu sunt de natura celor reglementate de art. 442 alin. (1) C. proc. civ., neputând fi asimilate unor greșeli cu privire la nume, la calitatea persoanei sau cu privire la o greșeală de calcul, având în vedere că rolul acestor dispoziții nu este acela de a da posibilitatea părților ca pe calea cererilor ulterioare judecății să se înlăture, să se adauge ori să se modifice conținutul argumentelor care susțin soluția adoptată, ci de a aduce corectări elementelor care nu au nicio legătură cu statuarea dispusă.

Cum susținerile petentei E. S.A. nu pot fi încadrate în ipotezele reglementate de art. 442 alin. (1) C. proc. civ., cererea de îndreptare a erorii materiale urmează a fi respinsă.

b) În ceea ce privește cererea de lămurire cu privire la întinderea și aplicarea dispozitivului, în sensul de a indica dacă instanța de apel va rejudeca și petitul privind penalitățile acordate pentru daunele morale, petenta a susținut că dispoziția instanței în sensul trimiterii cauzei la instanța de apel în vederea rejudecarii, fără a se preciza în ce limite să se facă rejudecarea, este de natură să creeze nelămuriri.

În conformitate cu dispozițiile art. 443 C. proc. civ., "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți în înțelegerea și/sau executare. Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul hotărârii, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. În nici un caz, această procedura nu a fost menită și nu permite părților să obțină și altceva decât s-a dispus în favoarea lor prin dispozitivul hotărârii.

În concepția legiuitorului, procedura reglementată de prevederile art. 443 C. proc. civ. nu reprezintă o cale de atac de reformare sau de retractare, astfel că înlăturarea unei eventuale contradicții identificate de părți în dispozitiv nu trebuie să pună în discuție chestiuni de fapt sau de drept, ce țin de fondul cauzei și care au fost deja tranșate prin hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită. Altfel spus, prin această procedură nu se poate obține modificarea hotărârii sub aspectul modului de soluționare a cauzei în niciunul din elementele sale, scopul acestei cereri fiind doar acela de a remedia neclaritățile din actul jurisdicțional care creează probleme în ceea ce privește punerea în executare a acestuia.

Dând eficiență acestor considerații de ordin teoretic, Înalta Curte constată că prin cererea de lămurire a dispozitivului se tinde la o modificare a considerentelor, limitele rejudecării fiind trașate prin considerentele hotărârii.

Contrar susținerilor apărătorului petentei, cererea întemeiată pe dispozițiile art. 443 C. proc. civ. vizează numai dispozitivul, nu și considerentele hotărârii. Or, în speță, dispozitivul deciziei nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 este clar și nu lasă loc de interpretări, în sensul că a fost trimisă cauza spre rejudecare pentru motivele arătate în cuprinsul hotărârii, fiind consemnate considerentele ce susțin soluția de casare și trimitere spre rejudecare.

Împrejurarea că nu s-a indicat în dispozitiv dacă instanța de apel va rejudeca și petitul privind penalitățile acordate pentru daunele morale, nu se datorează lipsei de claritate a dispozitivului deciziei, față de soluția pronunțată, acesta nefiind susceptibil de atare lămuriri.

Așa fiind, afirmațiile petentei ce susțin cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 exced cerințelor art. 443 C. proc. civ., nefiind întrunite condițiile prevăzute de textul legal enunțat.

c) Cu privire la cererea de completare a dispozitivului, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

Înalta Curte urmează a analiza incidența prevederilor art. 444 alin. (1) teza finală C. proc. civ., având în vedere termenul de 15 zile în care trebuia să fie promovată cererea, termen care curge de la data pronunțării hotărârii.

Hotărârea a cărei completare se solicită a fost pronunțată la 19 noiembrie 2020, astfel încât termenul de 15 zile în care trebuia să fie solicitată completarea s-a împlinit la 7 decembrie 2020.

Cum cererea de completare a fost transmisă la 2 iulie 2021, se constată că aceasta a fost depusă cu încălcarea termenului prevăzut de lege, considerent pentru care urmează a fi respinsă, ca fiind tardiv formulată, soluție ce înlătură analiza motivului invocat în susținere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile de îndreptare a erorii materiale și de lămurire a deciziei nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, formulate de petenta E. S.A..

Respinge, ca tardivă, cererea de completare a aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.