ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2480/2021

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 9 iulie 2018 pe rolul Tribunalului București, reclamanta A., prin mandatar B. a solicitat, în contradictoriu cu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de compensare nr. x din 31 mai 2018 emisă de pârâtă, sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, Legii nr. 165/2013, Hotărârii Guvernului nr. 250/2007.

Prin sentința nr. 754 din 15 aprilie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată. A anulat decizia de compensare nr. x din 31 mai 2018 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pe care a obligat-o să emită decizie de compensare pentru imobilul situat în municipiul Timișoara, str. x B, județul Timiș prin 160.066 puncte.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 280 A din 18 februarie 2021 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta A., prin mandatar B. și de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței tribunalului. A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I din Legea nr. 219/2020 prin raportare la art. 1 alin. (3) și (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 44 alin. (2) și art. 53 alin. (2) din Constituția României, formulată de apelanța - pârâtă C.N.C.I.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. prin mandatar B..

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus, prin rezoluția din 14 septembrie 2021, întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La 27 septembrie 2021 s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod și a acordat termen la 17 noiembrie 2021, în camera de consiliu, fără citare părți.

La 27 octombrie 2021, recurenta a depus punct de vedere la raport prin care a prezentat o serie de aspecte de fapt.

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, la art. 33 și 34 reglementează procedura soluționării cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, precum și obligația de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

Art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 stipulează în sensul că deciziile emise cu respectarea art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării, iar la alin. (4) al articolului se prevede că hotărârile judecătorești pronunțate sunt supuse numai apelului.

Totodată, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Față de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 280 A din 18 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, atacată, nu este supusă recursului, iar exercitând calea extraordinară de atac, partea nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a acestuia.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de față înfrânge această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. prin mandatar B. împotriva deciziei nr. 280 A din 18 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2021.