ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2471/2021

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra cererii de revizuire constată următoarele:

I. Obiectul cauzei

Prin decizia nr. 296/C din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins recursurile declarate de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 620 din 24 aprilie 2018 și a încheierilor din 23 octombrie 2018, 18 decembrie 2018 și 5 martie 2019 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2015 în contradictoriu cu intimații - pârâți B. și C., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., susținând că instanța de recurs nu a apreciat corect asupra lipsei de discernământ a defunctei D. la data de 30 mai 2014.

A invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 515 din 14 aprilie 2021 a Judecătoriei Medgidia, definitivă la 23 iunie 2021, decizia civilă nr. 1742 din 24 noiembrie 2020 a Tribunalului Constanța, definitivă și de încheierea din 26 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, pe care instanța nu a luat-o în considerare la judecarea recursurilor prin decizia atacată.

Prin întâmpinarea formulată în afara termenului legal, intimatul B. a arătat că este de acord cu pretențiile revizuentului din cerere.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de revizuire, constată că această cerere nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dintre aceste cerințe, pentru speța dedusă judecății, prezintă interes cea privind autoritatea de lucru judecat. Rațiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

Se observă că revizuentul pretinde că aceasta este și situația regăsită în cauza dedusă judecății, deoarece afirmă că după pronunțarea deciziei civile nr. 296/C din 2 octombrie 2019 a Curții de Apel Constanța aspectul legat de lipsa de discernământ a numitei D. a fost soluționat diferit, indicând sentința civilă nr. 515 din 14 aprilie 2021, definitivă prin neatacare și decizia civilă nr. 1742 din 24 noiembrie 2020 a Tribunalului Constanța, definitivă.

Cu toate acestea, în mod contradictoriu și împotriva dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea primei hotărâri, respectiv a deciziei civile nr. 296 din 2 octombrie 2019, adică a celei ce creează în ipoteza cauzei, autoritatea de lucru judecat pretins a fi fost încălcată prin toate hotărârile ulterioare menționate în cerere.

Or, scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate prin nesocotirea acestuia, motiv pentru care dispozițiile art. 513 alin. (4) din cod, ce reglementează procedura de judecată a cererii de revizuire pentru cazul contrarietății de hotărâri, permite exclusiv soluția de anulare a celei din urmă hotărâri care, prin ipoteză, încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.

Înalta Curte reține că, în nicio situație, un caz dovedit de contrarietate de hotărâri nu permite soluția anulării celei dintâi hotărâri, adică a celei ce generează efectul autorității de lucru judecat la care trebuie să se raporteze hotărârile ulterioare, astfel cum eronat s-a pretins prin cererea de revizuire de față. O astfel de solicitare, respectiv de soluție, este contrară rațiunii pentru care a fost reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., acela al protejării principiului autorității de lucru judecat, resortul său neputând să constea în interesul particular al părții de a-și alege, dintre hotărârile pretins contrare, pe aceea căreia să i se supună, ca fiindu-i favorabilă.

Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 296/C din 2 octombrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2021.