ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 170/2021

Ședința publică din data de 2 februarie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul A. și s-a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societății S.C. C. S.R.L., urmând ca părțile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului. Totodată, s-a respins cererea reconvențională prin care pârâtul B. a solicitat excluderea reclamantului din societate și dizolvarea acesteia. A fost admisă cererea formulată de d-na expert D., căreia i s-a majorat onorariul cuvenit la suma de 7650 RON în sarcina reclamantului, dispunându-se, totodată, obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8690,30 RON.

Apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În apel, petentul B. senior a formulat la 9 noiembrie 2015 cerere de intervenție în interesul apelantului-pârât B., care s-a respins în principiu, prin încheierea din 25 noiembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Soluția a fost menținută prin respingerea ca inadmisibil a recursului, prin decizia nr. 1113 din 9 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilăcu motivarea că fost declarat la data de 2 decembrie 2015, anterior soluționării apelului.

Ulterior, împotriva încheierii de ședință din 25 noiembrie 2015, B. senior a declarat recurs solicitând admiterea cererii de intervenție.

Pârâtul B. a declarat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, cât și împotriva încheierii de ședință din 7 octombrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins excepția nulității actelor de procedură îndeplinite de apărătorul intimaților.

Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul B. a solicitat casarea cu trimitere pentru completarea probei cu expertiza contabilă, iar în subsidiar, modificarea deciziei, cu consecința respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale, în sensul excluderii reclamantului din societate.

Prin decizia civilă nr. 1618/7.11.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 și a încheierii de ședință din 7 octombrie 2015 și de pârâtul B. senior împotriva încheierii de ședință din 25 noiembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea formulată la data de 2.07.2018, revizuentul B. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1618/7.11.2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, ambele în dosarul nr. x/2011.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.

Revizuentul a arătat că, prin decizia a cărei revizuire o solicită, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în examinarea recursului declarat de acesta împotriva deciziei civile nr. 2/11.01.2016 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, l-a respins ca nefondat, reținând ca întemeiate susținerile intimatului-reclamant.

Revizuentul arată că, în dosarul în care a fost pronunțată decizia atacată cu revizuire, instanța nu a avut la dispozițiedeclarația notarială a doamnei E., împuternicita intimatului-reclamant, declarație ce i-a fost comunicată revizuentului la 30.05.2018, ulterior pronunțării deciziei nr. 1618/7.11.2017, și care atestă contrariul celor reținute prin această decizie.

Revizuentul a susținut că declarația menționată anterior este un înscris nou, prin urmare sunt îndeplinite condițiile revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost precizată succesiv revizuentul invocând și motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fără a indica deciziile considerate contradictorii.

Intimații au depus la dosar întâmpinări la modificările depuse de revizuent la 12 iulie 2018, 1 octombrie 2018, 13 noiembrie 2018, 11 februarie 2019, 10 aprilie 2019 prin care au invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității formulării acestora.

Față de excepția tardivității invocată de intimați, revizuentul a precizat că documentele depuse nu sunt modificări ale cererii de revizuire inițiale, ci sunt cereri de revizuire distincte, fundamentate fie pe aceleași dispoziții legale, fie pe dispoziții legale diferite, dar care vizează revizuirea deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, s-a învederat că în cauză au fost formulate șase cereri de revizuire.

Prin încheierea de ședință din data de 4.06.2019, față de precizările apărătorului revizuentului B. în sensul că înscrisurile depuse la dosar reprezintă șase cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., Înalta Curte a pus în vedere acestuia să timbreze fiecare cerere.

La interpelarea instanței, apărătorul revizuentului B. a arătat că decizia a cărei revizuire o solicită este decizia nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, însă cu privire la hotărârile contradictorii acestei decizii, nu este în măsură să indice data pronunțării acestora

Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte a pus în vedere revizuentului să indice înscrisurile noi descoperite, data și modalitatea în care a luat la cunoștință de fiecare înscris și relevanța fiecăruia din perspectiva motivelor de revizuire invocate.

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că revizuentul nu și-a îndeplinit obligația de a arăta clar și precis care sunt hotărârile în raport cu care consideră că decizia nr. 1618 din 7 noiembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă este contradictorie, motiv pentru care a pus în vedere revizuentului să precizeze hotărârile contradictorii cu indicarea tuturor elementelor de identificare.

În acest scop, Înalta Curte a acordat un ultim termen de judecată la data de 17.09.2019, punându-i în vedere revizuentului să depună la dosar precizări după cum urmează:cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul va indica înscrisurile noi descoperite, data și modalitatea în care a luat la cunoștință de fiecare înscris și relevanța fiecăruia din perspectiva motivelor de revizuire invocate.

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul va preciza hotărârile contradictorii cu indicarea tuturor elementelor de identificare, cu două săptămâni anterior termenului acordat în cauză, sub sancțiunea suspendării cererii de revizuire, în temeiul prevederilor art. 155

1

C. proc. civ.

Prin încheierea din 17.09.2019, constatând că revizuentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, dispuse la termenul din 4 iunie 2019, și că neîndeplinirea acestora împiedică, din vina revizuentului, continuarea judecății, Înalta Curte a suspendat judecata cererilor de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 155

1

din C. proc. civ.

La data de 3.02.2020 revizuentul a formulat cerere de repunere pe rol prin care a solicitat fixarea unui termen de judecată și, totodată, a menționat că precizările solicitate de instanță le va depune ulterior.

La termenul acordat, respectiv 3.03.2020, analizând cererea de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte a constatat că revizuentul B. nu s-a conformat dispozițiilor instanței luate prin încheierea de la termenul din data de 4 iunie 2019, și că neîndeplinirea acestora împiedică, din vina revizuentului, continuarea judecății, astfel încât, în baza dispozițiilor art. 155

1

alin. (2) C. proc. civ., a respins cererea de repunere pe rol, menținând măsura suspendării dispusă la termenul din data de 17 septembrie 2019.

Revizuentul a reiterat la 6.03.2020, 9.03.2020 și 20.03.2020, cererea de repunere pe rol prin care a solicitat fixarea unui termen de judecată și, totodată, a menționat că precizările solicitate de instanță le va depune ulterior.

La data de 13.04.2020 revizuentul a depus la dosar precizări la cererea de revizuire din care însă nu a rezultat care sunt hotărârile potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. iar la data de 29.04.2020 a reiterat cererea de repunere pe rol a cauzei.

La data de 3.06.2020 revizuentul a formulat recurs împotriva încheierii din 17.09.2019 prin care s-a dispus suspendarea, recurs ce a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 235/7.12.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători.

Prin încheierea din 9.06.2020, deliberând asupra cererilor de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte a constatat că revizuentul B. nu s-a conformat dispozițiilor instanței luate prin încheierea de la termenul din data de 4 iunie 2019, și că neîndeplinirea acestora împiedică, din vina revizuentului, continuarea judecății, astfel încât, în baza dispozițiilor art. 155

1

alin. (2) C. proc. civ., a respins cererea de repunere pe rol, menținând măsura suspendării dispusă la termenul din data de 17 septembrie 2019.

La data de 9.06.2020 revizuentul a formulat din nou cerere de repunere pe rol prin care a solicitat fixarea unui termen de judecată și, totodată, a menționat că precizările solicitate de instanță le va depune ulterior.

La termenul din 3.11.2020, stabilit în vederea discutării cererii de repunere pe rol formulată de revizuent, avocatul intimaților a solicitat respingerea acesteia și a invocat, în temeiul art. 248 din vechiul C. proc. civ., excepția perimării cererii deoarece revizuentul nu s-a conformat obligațiilor impuse în sarcina sa la data de 4 iunie 2019 sub sancțiunea prevăzută de art. 155

1

alin. (2) C. proc. civ. iar, de la data suspendării cauzei respectiv 17.09.2019, a trecut mai mult de un an, timp în care pricina a rămas în nelucrare din vina revizuentului.

Având în vedere că revizuentul a solicitat amânarea cauzei din motive medicale, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei la 12 ianuarie 2021 pentru discutarea cererii de repunere pe rol, termen preschimbat din oficiu la data de 26.01.2021, dată la care a fost amânată pronunțarea la 2.02.2021.

Înalta Curte, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 252 C. proc. civ., luând în examinare excepția perimării cererii de revizuire invocată de intimați, reține că, potrivit acestor dispoziții legale, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Prin urmare, în considerarea caracterului prioritar al soluționării excepției perimării, rezultă că nu mai este posibilă pronunțarea asupra cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la interpretarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 322 pct. 7 și a art. 155

1

C. proc. civ.

Excepția perimării este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a justiției.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză.

În cauză, prin încheierea din 17.09.2019, Înalta Curte a suspendat judecata cererilor de revizuire formulate de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Constanța și a sentinței nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2011, în temeiul dispozițiilor art. 155

1

din C. proc. civ., constatând că revizuentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, dispuse la termenul din 4 iunie 2019, în sensul de a indica înscrisurile noi descoperite, data și modalitatea în care a luat la cunoștință de fiecare înscris și relevanța fiecăruia din perspectiva motivelor de revizuire invocate iar în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., să precizeze hotărârile contradictorii cu indicarea tuturor elementelor de identificare, sub sancțiunea suspendării cererii de revizuire, în temeiul prevederilor art. 155

1

C. proc. civ., neîndeplinirea acestora împiedicând din vina revizuentului, continuarea judecății.

Din verificarea actelor dosarului reiese că, până la împlinirea termenului de perimare, revizuentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței până la data de 17.09.2019, reținute prin încheierea din 4 iunie 2019, fiind aplicată în consecință sancțiunea suspendării cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 155

1

C. proc. civ.

Termenul de perimare a început să curgă la data de 17.09.2019 data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, acesta împlinindu-se la 17 noiembrie 2020, fiind calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., și în raport de Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020 și al art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.

Revizuentul a formulat mai multe cereri de repunere pe rol însă, întrucât acestea nu au fost însoțite de precizările solicitate de instanță, au fost respinse, menținându-se măsura suspendării cu motivarea că revizuentul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite sub sancțiunea suspendării conform art. 155

1

din C. proc. civ., prin încheierea din 4 iunie 2019, ca atare termenul de perimare nu a fost întrerupt.

Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței în judecată, fiind reglementată ca o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Culpa revizuentului rezultă din faptul că a formulat multiple cereri de repunere pe rol a cauzei fără să își îndeplinească obligațiile puse în vedere de instanță.

Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, ambeleîn dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, ambeleîn dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2021.