ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1350/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Constanța a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul A. și s-a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societății C. S.R.L., urmând ca părțile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului. Totodată, a respins cererea reconvențională prin care pârâtul B. a solicitat excluderea reclamantului din societate și dizolvarea acesteia. A fost admisă cererea formulată de d-na expert D., căreia i s-a majorat onorariul cuvenit la suma de 7650 RON în sarcina reclamantului, dispunându-se, totodată, obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8690,30 RON.

Apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Constanța.

Pârâtul B. a declarat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, cât și împotriva încheierii de ședință din 7 octombrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Constanța prin care a fost respinsă excepția nulității actelor de procedură îndeplinite de apărătorul intimaților.

Împotriva încheierii de ședință din 25 noiembrie 2015, a declarat recurs și B. (senior), solicitând admiterea cererii de intervenție.

Prin decizia civilă nr. 1618 pronunțată în data de 7 noiembrie 2017, în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 și a încheierii de ședință din 7 octombrie 2015 și de pârâtul B. senior împotriva încheierii de ședință din 25 noiembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, recurentul-pârât B. a formulat cerere de revizuire, cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, la data de 29 aprilie 2021, sub nr. x/2021.

Revizuentul a solicitat admiterea căii de atac, anularea deciziei civile nr. 1618 pronunțate în data de 7 noiembrie 2017, și, rejudecând recursul, să se dispună admiterea acestuia, cu consecința respingerii acțiunii formulate de către intimatul A. ca nefondată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 și următoarele din C. proc. civ. de la 1865.

Prin încheierea din data de 5 octombrie 2021, Înalta Curte i-a pus în vedere revizuentului B. să traducă în limba germană citația pentru termenul următor, cererea de revizuire, înscrisurile și celelalte cereri formulate în cauză și să le depună în timp util la dosar pentru a putea fi citat intimatul A. și pentru a-i fi comunicate actele de procedură traduse de un traducător autorizat, sub sancțiunea suspendării judecării cauzei prevăzută de art. 155

1

alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

Întrucât revizuentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, prin încheierea din 8 februarie 2022, Înalta Curte, în temeiul art. 155

1

alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul B..

La data de 05 august 2022, revizuentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cererea primind termen de judecată la data de 25.10.2022, ocazie cu care, constatând că revizuentul nu s-a conformat obligațiilor stabilite în sarcina sa la termenul de judecată din 5 octombrie 2021, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării judecății cauzei.

La 23 aprilie 2024 a fost întocmit referatul cu propunerea fixării unui termen de judecată în vederea discutării perimării recursului.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, a luat în examinare, cu prioritate, incidentul perimării cererii de recurs, invocat din oficiu, reținând următoarele:

Potrivit art. 248 din C. proc. civ. de la 1865, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. (în vigoare la data începerii procesului, respectiv 29.11.2011) "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedura urma să fie îndeplinit din oficiu" iar, potrivit alin. (2) "termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit art. 249 din C. proc. civ. de la 1865 "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării pricinii."

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părților, timp de 1 an.

Pe lângă rolul sancționator, perimarea are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părților, de alte acte de procedură în scopul continuării judecării cauzei.

În cauză, ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 8 februarie 2022, când judecata a fost suspendată întrucât revizuentul nu s-a conformat obligațiilor stabilite în sarcina sa la termenul de judecată din 5 octombrie 2021. De la această dată, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, fără a interveni motive de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării, în sensul prevăzut de art. 249 și 250 din C. proc. civ. de la 1865. Cererea de repunerea cauzei pe rol formulată de către revizuentul B. nu poate conduce la întreruperea cursului perimării, câtă vreme această cerere a fost respinsă de instanță, care a menținut măsura suspendării cauzei.

În consecință, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 1 an fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) raportate la cele ale art. 248 și art. 252 din C. proc. civ. de la 1865, va constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 1618 din 07 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 1618 din 07 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2024.