Decizia nr. 2458/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 80/2020 a Tribunalului București

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 26 august 2020, A. - B., prin Președinte C. și D., Unitate și Solidaritate - E., prin Președinte F. au solicitat, în temeiul art. 38, art. 25, art. 26, art. 18 alin. (2) și (3), art. 20 și art. 21 din Legea nr. 14/2003, înregistrarea în Registrul partidelor politice a Protocolului de fuziune prin absorbție dintre B. și E. și menționarea modificărilor la Statutul B.. Terțul G. a formulat, în temeiul art. 38 alin. (2) raportat la art. 25 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 și art. 61 și următ. C. proc. civ., cerere de intervenție în interes propriu, arătând că este simpatizant al D., Unitate și Solidaritate și că fuziunea prin absorbție între cele două partide este total inoportună pentru acesta, în condițiile în care deputații A. au votat în Parlamentul României propunerea legislativă nr. 292/2019 privind eliminarea pensiilor de serviciu pentru judecători și procurori, astfel cum rezultă din extrasul de pe site-ul Camerei Deputaților atașat cererii de intervenție.

Sentința pronunțată de tribunal Prin sentința nr. 80/DEC din 30 octombrie 2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins cererea de intervenție voluntară formulată de H., ca inadmisibilă. A admis cererea de chemare în judecată. A luat act de Protocolul de fuziune prin absorbție aprobat la data 15 august 2020 în ședința comună a I. și Convenției Naționale a D. și Solidaritate, a încuviințat modificarea Statutului A. intervenită conform celor hotărâte în cadrul ședinței comune, a dispus înscrierea modificării statutului și a protocolului de fuziune prin absorbție în Registrul Partidelor Politice și a dispus radierea D. și Solidaritate.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia nr. 653A din 16 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de intervenientul G. împotriva sentinței tribunalului. A respins cererile de intervenție accesorie formulate de J. și K., ca neîntemeiate.

Calea de atac a recursului formulată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenientul G. ale cărui motive au fost subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. A solicitat casarea deciziei atacate, precum și a sentinței tribunalului și trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanțe, arătând că hotărârile au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. A menționat că este simpatizant al E. și a considerat că fuziunea prin absorbție dintre B. și E. este total inoportună pentru cel din urmă, în condițiile în care deputații B. au votat în Parlamentul României propunerea legislativă nr. 292/2019 privind eliminarea pensiilor de serviciu pentru judecători și procurori. A considerat că are un interes personal, legitim, determinat, născut și actual pentru a interveni în dosar, în conformitate cu prevederile art. 33 C. proc. civ., mai ales în condițiile în care cererea introductivă a fost formulată cu încălcarea Legii nr. 14/2003 și a Statutului B.. A mai apreciat că, pe lângă interesul său personal de a interveni în cauză, trebuie avută în vedere și ocrotirea interesului tuturor simpatizanților de bună-credință ai E. care nu vor ca acesta să dispară, precum și ocrotirea interesului general de a nu se permite înregistrarea unei fuziuni realizate cu încălcarea legii. A arătat că a formulat o cerere de intervenție și în dosarul nr. x/2019, care are ca obiect înregistrarea alianței politice dintre B. și E. și că prin încheierea din 27 mai 2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis, în principiu, cererea de intervenție, apreciind că justifică un interes derivând din calitatea de simpatizant al E.. A învederat că având în vedere art. 431 alin. (2) C. proc. civ., constatarea tribunalului poate opera chiar ca lucru judecat în raport cu cererea de intervenție formulată în prezentul dosar, care are un obiect similar cu cel al dosarului nr. x/2019

Apărările formulate în cauză Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză. II. Considerentele Înaltei Curți Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele: Legea nr. 14/2003 reglementează, la art. 20-26, instanțele de judecată în materia partidelor politice competente a soluționa cererile de înregistrare ale partidelor politice, precum și cele de modificare a statului sau programului acestora, respectiv tribunalul în primă instanță și curtea de apel în calea de atac a apelului. Ca atare, regimul juridic al exercitării căilor de atac în această materie respectă ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. De altfel, așa cum precizează expres art. 21 alin. (4) din același act normativ, decizia Curții de Apel București este definitivă, ceea ce înlătură orice dubiu în privința regimului căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate în această materie și dovedește caracterul pur speculativ și nefondat al susținerilor recurentului potrivit cărora neprecizarea în cuprinsul art. 21 alin. (2) a faptului că decizia Tribunalului București este supusă numai apelului ar deschide calea recursului împotriva acesteia. Or, în speță, calea de atac a apelului a fost exercitată și soluționată prin decizia nr. 653A din 16 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, hotărâre ce are caracter definitiv, conform celor arătate. Astfel, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive, date în soluționarea apelului, nu pot fi supuse recursului și, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri. Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se constată că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Cum recursul de față înfrânge această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință.