ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2455/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2455/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021
asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 aprilie 2012 pe rolul Tribunalului Vrancea, sub dosarul nr. x/2012, reclamanta S.C. Stomtrans S.R.L., în contradictoriu cu S.C. A., a solicitat obligarea pârâtei la repararea integrală a prejudiciului actual și viitor suferit ca urmare a deversărilor de produse petroliere pe terenul concesionat de reclamantă, obligarea pârâtei la achitarea despăgubirilor prevăzute de art. 8 și 9 din Legea nr. 283/2004 pentru prejudiciul produs ca urmare a efectuării lucrărilor de intervenție în caz de avarie și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
A solicitat ca valoarea despăgubirilor să fie stabilită prin expertiză contabilă de specialitate.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile dreptului civil privitoare la răspunderea civilă delictuală, art. 1349, art. 1357, art. 1385 și art. 1386 C. civ. și pe cele ale Legii nr. 283/2004.
La termenul din data de 10 aprilie 2013, reclamanta a renunțat la judecarea petitului 2 al cererii de chemare in judecata, privind pretențiile formulate in temeiul dispozițiilor art. 8 si 9 din Legea nr. 283/2004, instanța luând act de acest aspect.
În cadrul dosarului nr. x/2012 vizând aceleași părți a fost admisă cererea pentru asigurare dovezi formulată de reclamantă și s-a constatat efectuată expertiza tehnică-judiciară în specialitatea petrol-gaze realizată de ing. B..
În fața primei instanțe sesizate, în dosarul nr. x/2012, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea petrol și gaze, aceasta din urmă fiind realizată de ing. C.. De asemenea a fost încuviințată și administrată proba cu expertiză contabilă, ce a fost realizată de expertul contabil D., precum și proba cu expertiză în specializarea protecția mediului, ce a fost realizată de dr. ing. E.. Totodată, a fost încuviințată și administrată și proba cu cercetarea la fața locului.
Prin sentința nr. 29 din 1 aprilie 2015, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale active și pasive și lipsei de interes a acțiunii. A admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 180.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubiri civile și suma de 26.552 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, ca situație de fapt, că potrivit contractului de concesiune nr. x/10.03.2002, reclamanta S.C. Stomtrans S.R.L. a concesionat de la Consiliul local al comunei Homocea suprafața de 1 ha teren neproductiv proprietatea consiliului, în punctul Burcioaia - Sonda din Lunca Siretului, teren aflat in domeniul public al comunei, scopul concesionării fiind amenajarea unui heleșteu de pește.
Prin contract s-a menționat faptul că acest teren este din categoria neproductiv, pietriș și mărăciniș, care nu aduce niciun venit consiliului local. De asemenea, la art. 1 (c) se menționează că terenul se pretează pentru excavare și amenajarea unui heleșteu de pește, specificându-se expres faptul că această amenajare "necesită o serie de investiții și lucrări (săpături, consolidări de maluri, drenaje, amenajarea unui foraj pentru împrospătarea apei din heleșteu, realizarea unui gard de protecție, construirea unei cabane pentru adăpostirea personalului de pază și protecție)".
Termenul pentru care s-a încheiat contractul este de 49 de ani cu posibilitatea achitării concesiunii într-un an de la data semnării contractului la valoarea câștigată prin licitație publică.
A reținut prima instanță că în cauză, așa cum rezultă din susținerile parților și din constatările efectuate cu ocazia cercetării locale, reclamanta a amenajat acest heleșteu.
Cât timp concesionarea terenului s-a efectuat printr-o procedură de licitație publică, cât timp scopul concesiunii l-a constituit amenajarea și exploatarea unui heleșteu, tribunalul a apreciat că din perspectiva acțiunii de față nu prezintă relevanță, sub aspectul daunelor constând în valoarea investițiilor efectuate, dacă reclamanta avea ca obiect de activitate acvacultura, aceste aspecte ținând de procedura de licitație publică derulată în anul 2002 și finalizată cu încheierea contractului de concesiune.
Tribunalul a reținut că reclamanta a dovedit, cu autorizația nr. x din 5 iulie 2012, că a fost autorizată să deruleze activitatea de piscicultură, iar acest aspect prezintă relevanță doar în ceea ce privește prejudiciul viitor, constând în lipsa de folosință a heleșteului.
Față de aceste înscrisuri, tribunalul a apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă și justifică interes în promovarea acțiunii de față, interesul său fiind unul legitim și actual cât timp, așa cum rezultă din expertiza în protecția mediului și la această dată poluarea cu produse petroliere în heleșteul amenajat depășește cu de peste 300% valorile maxime admise.
Tribunalul a mai reținut că în cursul lunii octombrie 2011, luciul de apă al acestui heleșteu a fost poluat cu produse petroliere, împrejurare constatată de Garda Națională de Mediu, prin Raportul de inspecție nr. x din 1 noiembrie 2011, precum și prin procesul-verbal de constatare din 31 octombrie 2011 încheiat de AN Apele Române.
Ambele autorități au constatat poluarea, mai mult, Garda Națională de Mediu (GNM) prin Comisariatul Județean Vrancea a consemnat, la constatări, faptul că luciul de apă se afla la circa 300 m de sonda nr. 520 aparținând pârâtei, împrejurare constatată direct și de către instanță cu ocazia cercetării locale, cercetare care a relevat și faptul că în plan, față de sondă, luciul de apă are o poziție mai joasă cu câțiva metri, contrar celor reținute de expertul în specializarea petrol - gaze.
Aceeași autoritate GNM - Comisariatul Județean Vrancea a reținut că în zona s-au mai produs poluări ale luciurilor de apă, menționând faptul că S.C. A. a mai fost sancționată în luna septembrie 2011 pentru poluarea unui alt luciu de apă de cca 100 mp în imediata vecinătate a stației de uscare.
AN Apele Romane a constatat, prin procesul-verbal indicat, faptul că poluarea nu a ajuns în apele râului Siret. Este adevărat că în cauză Garda Națională de Mediu a finalizat constatarea abia în noiembrie, când, așa cum a comunicat reclamantei la 29 noiembrie 2011, poluarea a fost constatată și din faptul că se fac cercetări de specialitate la operatorii din zonă, potențiale surse de poluare cu produse petroliere.
În speță nu s-a relevat faptul că ar acționa vreun alt operator în domeniul extracției produselor petroliere și dată fiind vecinătatea cu sonda nr. 520 exploatată de pârâtă, reclamanta, în mod logic, și-a îndreptat pretențiile spre aceasta.
La această concluzie a condus și adresa din 18 martie 29013 a IPJ Vrancea - Politia municipiului Adjud, din care rezultă că, urmare a acestui accident de mediu, față de constatările AN Apele Romane și ale Comisariatului Județean al Gărzii de Mediu s-au stabilit în sarcina pârâtei responsabilități concrete și termene stricte pentru îndeplinirea acestora.
S-a mai arătat de către prima instanță că la data efectuării cercetării locale, 31 octombrie 2014, tribunalul a putut constata, ca de altfel și părțile prezente la cercetare, faptul că pietrișul și nisipul extras din iazul amenajat de reclamantă prezintă urme pregnante de produs petrolier cu miros caracteristic, urmările accidentului nefiind înlăturate.
De altfel, așa cum rezultă din apărările formulate pe parcursul dosarului, pârâta nu a negat că poluarea s-ar datora activității de la Sonda nr. 520, dar a căutat sa o justifice prin activitatea infracțională a unor autori necunoscuți, autori care, prin ruperea flanșelor de la capul de eruptie al sondei, au provocat un accident de mediu.
Față de aceste motive, instanța nu a reținut concluziile expertului B. desemnat să efectueze expertiza în cadrul dosarului nr. x/2012 al Judecătoriei Adjud, concluziile sale fiind total eronate si părtinitoare și nici concluziile din Raportul de inspecție nr. x din 25 noiembrie 2011 al GNM - Comisariatul județean Vrancea, întrucât acestea au vizat cercetări pe traseul conductei, or poluarea a fost justificată prin ruperea flanșelor de la capul de erupție al sondei.
În stabilirea responsabilității acestui accident de mediu, tribunalul a avut în vedere, pe de-o parte, adresa emisă de S.C. A. sub semnătura directorului de operațiuni F., prin care se arată disponibilitatea acoperirii despăgubirilor după evaluarea efectelor acestui accident, dar și dispozițiile art. 95 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului.
Fata de aceste dispoziții legale, tribunalul a apreciat că apărările și, implicit, excepțiile invocate de pârâtă sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute.
Cât timp s-a stabilit că în cauză a avut loc un accident de mediu, accident însușit de pârâtă, și nu au fost indicate persoanele care au rupt flanșele de la capul de erupție la sondei pentru a se putea stabili răspunderea solidară, tribunalul a apreciat că, în temeiul răspunderii obiective și nu a celei subiective întemeiate pe culpă, pe existența raportului de cauzalitate între faptă și urmarea produsă, răspunderea pârâtei poate fi antrenată în sensul solicitat de către reclamantă.
Prin decizia nr. 2/A din 13 ianuarie 2016, Curtea de Apel Galați a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin decizia nr. 1255 din 1 iunie 2016, prin care a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare, constatându-se nelegalitatea hotărârii atacate ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor generale care reglementează răspunderea civilă delictuală prin neanalizarea legăturii de cauzalitate între fapta imputată și rezultatul produs, cel al poluării masive a heleșteului, prin neverificarea cerințelor legale ale prejudiciului ori a apărărilor despre care recurenta a pretins că se înscriu în noțiunea de faptă a victimei.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, în al doilea ciclu procesual, la data de 13 iulie 2016, sub nr. de dosar x/2012
În cauză au fost din nou puse în discuție probele solicitate de părți a se administra în apel și a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și proba cu o nouă expertiză tehnică judiciară în specialitatea petrol si gaze, ce a fost întocmită de expert G.. Apelanta a renunțat ulterior la administrarea probei testimoniale, iar instanța a luat act de acest aspect.
Prin decizia nr. 100/A din 20 iunie 2019,Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat în cauză și a schimbat, în parte, sentința primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca nefondată. A menținut dispozițiile primei instanțe privind soluționarea excepțiilor. Totodată, a dispus restabilirea situației anterioare executării efectuate până la acea dată în baza sentinței civile nr. 29/2015 a Tribunalului Vrancea și restituirea sumelor de bani încasate de reclamantă de la pârâtă. A obligat-o pe intimată la plata către apelantă a sumei de 28015,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. Stomtrans S.R.L..
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. de dosar x/2019
Recursul reclamantei a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1022 din 16 iunie 2020, decizia fiind casată și cauza fiind trimisă spre rejudecare, constatându-se nelegalitatea hotărârii atacate ca fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură privitoare la citarea părților.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați la data de 19 octombrie 2020 sub nr. x/2019.
În această etapă procesuală, intimata - reclamantă S.C. Stomtrans S.R.L. a reiterat cererea de administrare a probei cu înscrisuri în sensul solicitării apelantei - pârâte de a depune la dosar procesele-verbale de intervenție la conducta 520 Burcioaia din anii 2009-2013.
Proba a fost pusă în discuția părților, iar față de răspunsul pârâtei care a negat deținerea unor astfel de procese-verbale de intervenție, răspuns constant pentru că proba a fost solicitată a se administra și în fața primei instanțe și în celelalte cicluri procesuale, solicitarea a fost respinsă. S-a avut în vedere faptul că sarcina probei revine celui care face o afirmație, conform art. 1169 C. civ. de la 1864. Dovada faptelor negative juridice poate fi făcută printr-un fapt pozitiv contrar sau printr-un fapt vecin și conex, iar sarcina probei faptului pozitiv contrar sau a celui vecin și conex revenea celui care susține existența proceselor-verbale de intervenție nu celui care neagă existența lor.
Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin decizia nr. 50/A din 24 martie 2021 a admis apelul declarat de pârâta A.. A schimbat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, referitoare la soluționarea excepțiilor. A dispus restabilirea situației anterioare executării, în baza sentinței nr. 29 din 1 aprilie 2015 a Tribunalului Vrancea și restituirea sumelor încasate de reclamantă de la pârâtă. A obligat-o pe intimată să plătească apelantei suma de 28.010,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu expert.
Pentru a decide astfel, Curtea de apel a apreciat că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit ar. 295 C. proc. civ. de la 1865, apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
În același timp, potrivit art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii, iar după casare, instanța va judeca din nou ținând seama de toate motivele care au fost invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
În speță, în primul ciclu procesual, instanța de recurs a stabilit obligația instanței de apel de a verifica raportul de cauzalitate dintre faptele pârâtei și prejudiciul reclamantei, inclusiv sub aspectul elementului prejudiciu în măsura în care se menține actualitatea, administrând orice probatorii prin care să se lămurească pricina și analizând apărările apelantei din cererea de apel.
Potrivit dispozițiilor art. 95 din Legea nr. 195/2005, răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă.
Față de dispozițiile legii speciale, art. 998 C. civ. reprezintă legea comună, pe structura căreia se întemeiază legea specială, aceasta chiar agravând răspunderea civilă delictuală în ceea ce privește autorul prejudiciului adus mediului, care întotdeauna are o răspundere obiectivă, întemeiată pe ideea de cauzalitate, în temeiul căreia cel păgubit prin fapta autorului poate obține repararea prejudiciului încercat, fără să dovedească vreo culpă din partea acestuia, deci independent de vinovăție.
Înainte însă de a reanaliza în drept aspectele deduse judecății, instanța de apel a reanalizat situația de fapt, pe baza probelor din dosar.
Astfel, curtea a reținut că este necontestat că reclamanta S.C. Stomtrans S.R.L. deține, în baza contractului de concesiune nr. x/10.03.2002, suprafața de 1 ha teren în comuna Homocea, zona Burcioaia, pe care a amenajat un heleșteu cu o suprafață de aproximativ 5000 mp.
La sfârșitul lunii octombrie 2011, reclamanta a constatat (prin procesul-verbal nr. x din 31 octombrie 2011 - dosar nr. x/2012 al Tribunalului Vrancea) și a reclamat autorităților cu competențe în domeniul mediului existența poluării, cu produse petroliere, a luciului apei al heleșteului.
Ulterior constatării poluării cu produs petrolier, reclamanta a obținut autorizația de gospodărire a apelor nr. 39/5.07.2012, emisă de AN Apele Române, Sistemul de Gospodărire a Apelor Vrancea, prin care i s-a atribuit dreptul să folosească sursele de alimentare cu apă și receptorii pentru evacuarea apelor pentru piscicultură din surse naturale (precipitații și infiltrații ale apei subterane din acviferul ascensional) curs de apă în zonă fiind râul Siret .
Prin Raportul de inspecție al Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatul Județean Vrancea nr. 1181/1.11.201, s-a constatat existența poluării reclamate de S.C. Stomtrans S.R.L., sub forma urmelor de produs petrolier de jur împrejurul lacului, cu irizații pe întreaga suprafață a luciului de apă și cu un puternic miros de gazolină .
Din probele administrate de prima instanță a mai rezultat că heleșteul se află la o distanță de aproximativ 300 m de sonda nr. 520 aparținând pârâtei S.C. A., fiind situat în plan pe un teren aflat sub nivelul terenului pe care se află amplasată sonda (raportul de inspecție al Gărzii de Mediu nr. 1181/1.11.2011 și procesul-verbal de cercetarea la fața locului). Distanța dintre heleșteu și cel mai apropiat obiectiv aparținând pârâtei a fost apreciată de instanță la cercetarea la fața locului ca fiind de 100-150 m.
S-a reținut că pârâta deține în zonă mai multe sonde, la nivelul anului 2011 fiind funcționale 9, iar în septembrie 2011 a fost sancționată de Garda de Mediu pentru poluarea în zonă a unui lac de aproximativ 100 mp aflat în vecinătatea stației de uscare a parcului de extracție 4 Burcioaia.
Din raportul de inspecție nr. 1256/25.11.2011 al Gărzii de Mediu a rezultat că în perioada 4-5.11.2011 a fost verificat traseul conductei de transport produs de extracție pentru sonda 520 pe o lungime de aproximativ 100 m, nefiind identificate defecțiuni ale conductei. La această verificare au participat reprezentanți ai Gărzii împreună cu reprezentanți ai S.C. Stomtrans S.R.L. .
Sintetizând cele constatate din probe, curtea a reținut că a existat o faptă ilicită reprezentată de poluarea heleșteului, care a generat în mod cert prejudicii reclamantei care îl administrează. Pârâta, care deține sonda de extracție nr. 520 în vecinătatea heleșteului, este principalul potențial poluator, dar nici autoritățile care au efectuat cercetări (Garda de Mediu, AN Apele Române), nici rapoartele de expertiză efectuate în cursul cercetării judecătorești în cauză nu au putut stabili o legătură directă între poluarea heleșteului constatată la 1 noiembrie 2011 și Sonda 520 Burcioaia sau alte obiective aparținând pârâtei.
Or, pentru atragerea răspunderii obiective a poluatorului trebuie stabilită în mod clar legătura de cauzalitate dintre acțiunile sau omisiunile sale generatoare de poluare și prejudiciul suferit de cel care deține terenul asupra căruia s-a răsfrânt poluarea.
Curtea a reținut că expertul C. a apreciat că poluarea heleșteului s-a produs, pe de o parte, din cauza intenției unor necunoscuți de a sustrage produse petroliere, prin demontarea unei flanșe de la conducta de transport țiței-gaz, iar, pe de altă parte, din cedarea unei suduri a unei flanșe de la aceeași conductă .
Aceste aprecieri se bazează însă exclusiv pe adresa pârâtei S.C. A. nr. 144/16.01.2012 prin care se înștiința Agenția de Mediu cu privire la efectuarea unor lucrări de decontaminare a zonei ca urmare a unui incident datorat furtului de produse petroliere.
Curtea a constatat însă că aceste aprecieri ale expertului sunt combătute de cele constatate în rapoartele de inspecție nr. 1181/1.11.2011 și nr. 1256/25.11.2011 ale Gărzii de Mediu, unde s-a reținut că nu s-au constatat defecțiuni la sonda 520 și nici defecțiuni ale conductei pe o lungime de 100 m din zona apropiată heleșteului.
Mai mult, chiar expertul C. a mai reținut la punctul C10 al concluziilor sale că hidrocarburi existau în sol provenind din alte surse nu din scurgerile recente ale acelei vremi și că zona Sondei 520 Burcioaia și împrejurimi este o zonă de exploatare petrolieră fiind posibil ca stratul de depozite de pietrișuri cu bolovănișuri să conțină adunate, de-a lungul vremii, înainte ca zona să fie administrată de S.C. A., urme de lichide, de hidrocarburi și de intervenție în procesele de forare. Precipitațiile și topirea zăpezilor este posibil să se fi scurs apoi în apele heleșteului, poluându-le.
Un prim raport de expertiză tehnică a fost efectuat în cauză în procedura asigurării dovezilor, în dosarul nr. x/2012, de expert B. care a apreciat că poluarea acuzată de reclamantă s-a produs din cauza poluării istorice a conului alvionar al râului Trotuș prin efectul de acumulare al poluanților în acviferul de suprafață. Cantonarea unor hidrocarburi grele în acviferul heleșteului S.C. Stomtrans S.R.L. se datorează cel mai probabil unui transfer de poluanți, ca urmare a unor contaminări din amonte pe râul Trotuș, realizat la un moment la care curgerea prin acviferul subteran de suprafață a favorizat această comportare. Același expert a mai apreciat și că poluarea indicată de reclamantă se putea produce din cauza unei deversări intempestive produse dintr-un mijloc de transport sau recipient.
Același expert a constatat că la data investigațiilor în teren, 18 iunie 2012, nu existau urme de avarii la Sonda 520.
Referitor la avaria raportată de operatorul ce a remediat-o, reținută și de expertul C. din adresa pârâtei S.C. A. nr. 144/16.01.2012, expert B. a arătat că se poate considera că a fost vorba de o avarie datorată coroziunii unei flanșe dar emisia de poluanți rezultată a fost mică, cel mult moderată și nu a generat o cantitate de poluanți care să iasă din careul sondei, fiind integral captată de beciul sondei.
Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în apel de expert G. a atestat că în perioada ianuarie- octombrie 2011 nu a rezultat să fi existat vreo formă de avarie intenționată sau accidentală (altele decât cele semnalate în anexele 9, 12 și 15 ale raportului, adică prin Rapoartele de inspecție ale Gărzii de Mediu și AN Apele Române ca urmare a reclamației depuse de S.C. Stomtrans S.R.L. la 1 noiembrie 2011 - nota instanței) provenită de la sonda 520 Burcioaia. Singura înregistrare a unei avarii a fost cea produsă intenționat de persoane necunoscute ce intenționau să sustragă produse petroliere a fost în decembrie 2011, specificat în raportul de mentenanță din 7 decembrie 2011.
Curtea a apreciat că avaria analizată de experții C. și B. (cu referire la flanșe și adresa pârâtei S.C. A. nr. 144/16.01.2012 prin care se înștiința Agenția de Mediu cu privire la efectuarea unor lucrări de decontaminare a zonei ca urmare a unui incident datorat furtului de produse petroliere) se referă la cea din data decembrie 2011, adică produsă ulterior semnalării poluării de către reclamantă. Astfel, a fost găsită ca fiind fără relevanță cauzei și nu a putut fi apreciată ca demonstrând legătura de cauzalitate între vreo faptă a pârâtei și prejudiciul suferit de reclamantă prin poluarea constatată în octombrie 2011.
Mai mult, potrivit considerentelor deciziei de casare, Înalta Curte a menționat că recunoașterea pârâtei din adresa nr. x/2012 a A., apreciată ca atare de instanțele anterioare (în baza înscrisurilor de la dosar apel și fila x volumul 2 dosarul de prima instanță) a fost emisă în ideea de a anunța măsurile de decontaminare a zonei întreprinse de societatea pârâtă și nicidecum ca o recunoaștere a cazului de poluare cercetat in speță.
Expertul G. a mai arătat că, în opinia sa, poluarea semnalată de reclamantă la 1 noiembrie 2011 provine din acviferul adiacent heleșteului, fiind o poluare istorică a bazinului Trotușului. A concluzionat expertul că tipul de poluare a heleșteului reclamantei S.C. Stomtrans S.R.L. nu are nicio legătură cu sonda 520 Burcioaia .
Aceeași expertiză a mai arătat că produsul extras de sonda 520 Burcioaia este de zăcământ de gaze cu condensat cu comportare retrogradă în timp ce produsul petrolier identificat ca factor de poluare al heleșteului este de tip țiței și nu are nicio legătură cu produsul extras de sonda 520. Totodată, din această expertiză a rezultat că produsul exploatat la sonda 520 nu se poate scufunda sau localiza pe fundul bălții.
Curtea a reținut că această ultimă concluzie se coroborează cu împrejurarea că la momentul efectuării expertizei de expert B. (18 iunie 2012) s-a constatat că la suprafața apei, pe luciul apei, nu se identificau urme de hidrocarburi dar la momentul la care un lucrător al S.C. Stomtrans S.R.L. a intrat în apă și a răscolit cu piciorul mâlul de pe fund au apărut bule cu hidrocarburi ce s-au dispersat pe suprafața luciului de apă și au generat irizații locale.
Totodată, s-a constatat coroborarea concluziilor expertizei cu cele reținute prin rapoartele nr. x/1.11.2011, nr. y/4.11.2011 și nr. 1256/25.11.2011 ale Gărzii de Mediu, în sensul că nu s-au constatat, în lunile octombrie- noiembrie 2011, incidente sau defecțiuni la sonda 520 Burcioaia.
Ca atare, curtea a apreciat că statuările primei instanțe, în sensul că poluarea s-ar datora activității pârâtei de la sonda 520, nu sunt susținute de materialul probator administrat în cauză și reanalizat în apel, criticile pârâtei din cererea de apel fiind întemeiate.
Însușindu-și toate concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert G., curtea a apreciat că, în speță, deși a existat o poluare și un prejudiciu pentru reclamantă, ele nu se datorează faptei pârâtei, neexistând o legătură de cauzalitate între poluarea heleșteului și activitatea desfășurată în zonă de S.C. A.. Concluzia lipsei de cauzalitate rezultată din rapoartele de expertiză întocmite în apel și în procedura administrării de dovezi din dosarul nr. x/2012 s-a apreciat ca fiind susținută și de constatările făcute de Garda de Mediu în rapoartele de inspecție întocmite după sesizarea incidentului de către reclamantă, potrivit cărora poluarea nu a fost atribuită pârâtei, ci s-a reținut că nu a putut fi identificat făptuitorul.
Curtea nu a putut reține ca fondate apărările intimatei - reclamante în sensul că în speță ar exista o recunoaștere a existenței deversării de produse petroliere de către S.C. A., rezultată din împrejurarea că pârâta a luat măsuri de remediere prin intervenția contractorului Consal Constanța. Aceasta, deoarece aceste măsuri au fost luate de pârâtă ca urmare a incidentului din decembrie 2011 iar nu ca urmare a unui eveniment anterior.
Nici faptul că pârâta este răspunzătoare pentru alte poluări accidentale, din alte perioade și locații din zona Burcioaia, nu a fost de natură a demonstra că pârâta este poluatorul și pentru evenimentul semnalat de reclamantă prin prezenta cerere de chemare în judecată.
În același sens, s-a reținut și că toate expertizele în petrol și gaze efectuate în cauză au ajuns la aceeași concluzie și anume, că heleșteul administrat de intimata - reclamantă are pe fund poluanți, dar nu se poate stabili când s-a produs această acumulare de hidrocarburi grele și nici din vina cui, neputându-se pune această poluare în sarcină instalațiilor sau a modului de operare a Sondei 520 Burcioaia aparținând apelantei - reclamante.
Deși intimata a invocat adresa Gărzii de Mediu din 8 ianuarie 2020 care arată că în anii 2011-2012 nu s-au înregistrat poluări provenind din râul Trotuș decât de mici dimensiuni și care nu au avut amplitudinea să ajungă în zona Burcioaia, curtea a apreciat că cele indicate prin această adresă nu interferează cu concluziile experților care au considerat că poluarea heleșteului provine din poluarea istorică a râului Trotuș. Opinia instanței a fost susținută de faptul că o poluare istorică presupune o poluare mai veche, anterioară anului 2011, persistentă, cunoscută instituțiilor de specialitate și experților din domeniu. În plus, poluarea heleșteului s-a produs, așa cum descriu experții B. și G., prin infiltrări subterane, prin pietrișul conului aluvionar al râului Trotuș și al Siretului. Din această descriere instanța a concluzionat că poluarea s-a produs subteran, direct prin solul și apa din heleșteu și împrejurimi, nu neapărat prin zona de amplasament a sondei, dar independent de acțiunile pârâtei A..
Referitor la susținerile intimatei privind faptul că mențiunile inspectorilor din raportul Gărzii Naționale de mediu nr. 1192/4.11.2011 atestă că la Parcul Burcioaia se extrag gaze amestecate cu țiței și apă de zăcământ conduse apoi în parcul de separare, aspect ce ar demonta concluziile expertului G. care denumește produsul extras la Sonda 520 Burcioaia ca fiind zăcământ de gaze cu condensat cu comportare retrogradă, curtea a apreciat că asemenea concluzii ale expertului, însoțite de calcule și explicații detaliate primează față de mențiunile din raportul de inspecție, făcute pe baza unor declarații ale reprezentanților pârâtei și/sau a constatării vizuale ale inspectorului Gărzii de Mediu. Prin raportul de inspecție se face referire la întreg parcul de extracție Burcioaia, care chiar din descrierea raportului de inspecție al Gărzii de Mediu cuprinde un număr de 14 sonde dintre care 9 active, iar nu exclusiv la produsul extras de sonda 520 Burcioaia ca raportul expertului.
De altfel, la dosarul cuprinzând raportul de expertiză întocmit de expert G., chiar se arată de expert că numai în urma analizei compoziției hidrocarburilor componente, în laborator, se poate stabili dacă o probă provine din zăcământ cu gaze cu condensat sau din zăcământ de țiței saturat sau nesaturat.
Din descrierile expertului a mai rezultat care sunt caracteristicile fizice ale țițeiului, respectiv lichid netransparent de culoare neagră cu tente de maron închis sau de verde închis și care sunt caracteristicile fizice ale condensatului cu comportare retrogradă, respectiv lichid în general incolor sau ușor colorat.
Prin raportul de inspecție al Gărzii de Mediu nr. 1181/1.11.2011 s-a reținut că pe apă există urme de produs petrolier cu irizații pe întreaga suprafață a lacului și cu puternic miros de gazolină.
Prin toate rapoartele de expertiză s-a reținut că poluarea heleșteului este cu țiței și din planșele foto atașate raportului de expertiză întocmit de C. putându-se observa culoarea maronie și verde închis, netransparentă a zonei de margine a apei.
În raportul de expertiză întocmit de G. se explică, pe larg, diferențele vizuale dintre cele două tipuri de produse petroliere, se arată care este culoarea pietrișului de pe suprafața locului din zona aferentă echipamentului de la sonda 520 Burcioaia, respectiv se precizează că această culoare rămâne neschimbată, nu variază spre negru sau maroniu închis ca în cazul contactului dintre țiței și suprafața pietrișului.
Faptul că la sonda 520 Burcioaia expertul a identificat gaze și condensat dar heleșteul este poluat cu țiței a născut prezumția că poluarea nu provine de la acea sondă a pârâtei.
Faptul că pârâta extrage și gaz amestecat cu țiței prin alte sonde nu naște prezumția poluării heleșteului de către pârâtă, fiind puțin probabil ca deversarea să se fi făcut de la o altă sondă, îndepărtată ca amplasament. În plus, sonda 520 este cea indicată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată ca poluatoarea heleșteului.
Referitor la apărările intimatei privind existența puterii de lucru judecat cu privire la caracteristicile factorului poluant provenit de la sonda 520 Burcioaia, care în hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2014 a fost descris ca fiind de culoare neagră ce se îmbibă în sol, curtea a apreciat că nu pot fi reținute în speță ca fiind de natură să răstoarne concluziile întregului material probator analizat în speță.
Aceasta întrucât caracteristicile reținute în dosarul nr. x/2014 se referă la un alt incident poluator, litigiul fiind întemeiat deci pe o altă cauză decât cea din dosarul de față și neratând expres că produsul extras de Sonda 520 este gaz cu țiței, ci doar că produsul poluator provine de la sonda 520 și are culoare neagră.
În privința procesului-verbal de constatare din 6 martie 2012 încheiat de AN Apele Române, Sistemul de Gospodărire a Apelor Vrancea, unde se arată că prin incidentul din 7 decembrie 2011 s-a afectat râul Siret și heleșteul Stomatrans, instanța a arătat, încă o dată că, fiind legat de un alt eveniment poluator, ulterior celui cu privire la care reclamanta a declanșat litigiul de față, nu are o relevanță semnificativă pentru aspectele analizate în acest dosar.
În privința aprecierilor intimatei referitoare la contravaloarea ridicată a onorariului expertului G., care ar fi fost de natură să influențeze opinia acestuia în favoarea apelantei pârâte, curtea a constatat că onorariul expertului, deși unul ridicat, a fost stabilit provizoriu la suma de 3000 RON (conform încheierii din 22 februarie 2017), iar apoi suplimentat la un onorariu provizoriu de 7000 RON (prin încheierea din 8 noiembrie 2017) și s-a definitivat la suma de 22000 RON, justificată de complexitatea expertizei, volumul datelor prelucrate și analizele de laborator efectuate.
Curtea a constatat și că raportul de expertiză depus de expert G. este complex și detaliat, cuprinde un număr de 198 de file din care 77 conținut și 121 de anexe, astfel că suma definitiv stabilită cu titlu de onorariu nu apare ca disproporționată față de munca depusă de expert, deplasările în teren, experimentele și analizele de laborator efectuate, materialul de la dosar și bibliografic analizat.
Referitor la opinia de specialitate formulată de inginer H., specialist judiciar în petrol și gaze, care se constituie în veritabile critici ale primelor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, curtea a constatat că aceasta trebuie înlăturată pe baza concluziilor expertizei efectuate în apel de expert G., date fiind explicațiile științifice și detaliate, analizele experimentale și simulările pe care și-a fundamentat opinia acest ultim expert desemnat în cauză.
De altfel, instanța de apel a reținut că opinia expertului H. este că, indiferent de unde a provenit țițeiul poluator al heleșteului, singura societate care exploatează zăcămintele de petrol din țară este A. și, aplicând sintagma "poluatorul plătește", atunci trebuie să se admită acțiunea.
S-a apreciat însă, că această opinie se caracterizează prin lipsa de obiectivitate întrucât nu ține seama de necesitatea îndeplinirii cerințelor legale pentru ca potențialul poluator să poată fi tras la răspundere juridică.
Pentru a se angaja răspunderea civilă a unei persoane, este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe raport de cauzalitate. Raportul de cauzalitate este o condiție a răspunderii civile, indiferent că este contractuală sau delictuală, în absența acestuia neexistând răspundere civilă.
Cum în speță s-a constatat că nu sunt întrunite toate cerințele cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale, obiective, a poluatorului, lipsind legătura de cauzalitate între evenimentele și faptele atribuite pârâtei și consecința incontestabilă a poluării heleșteului deținut de reclamantă, curtea a constatat că nu se mai impune analiza motivelor de apel privind prejudiciul și întinderea acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. Stomtrans S.R.L. solicitând, în principal, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței tribunalului, iar, în subsidiar, modificarea deciziei, cu consecința refacerii probatoriului în rejudecarea cauzei.
S-a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, având în vedere următoarele:
- Decizia instanței de apel încalcă puterea de lucru judecat a sentinței nr. 48 din 6 iulie 2016 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a stabilit că factorul poluant provenind de la Sonda 520 Burcioaia este un produs de culoare neagră, ce se îmbibă în sol, în urma poluării, solul dobândind, de asemenea, culoarea neagră.
Instanța de apel a ignorat în totalitate cele reținute de hotărârea judecătorească anterioară și, preluând în totalitate expertiza lui G., și-a însușit afirmația potrivit căreia produsul ce provine de la sonda 520 Burcioaia este un gaz condensat cu comportare retrogradă, care nu se poate îmbiba în sol, ci plutește pe suprafața apei, ulterior evaporându-se.
Prin urmare, nu pot exista două hotărâri judecătorești definitive în care produsul extras de la Sonda 520 Burcioaia să aibă caracteristici diferite (într-o hotărâre să aibă culoarea neagră, iar în alta culoarea alb-găbui), procesul de justiție, în atare situație, având în mod cert de suferit.
- În ceea ce privește pretinsa lipsă a legăturii de cauzalitate între poluarea heleșteului și caracteristicile produsului extras de sonda 520 Burcioaia, instanța de apel, fie a omis, fie a înlăturat, în mod eronat, toate argumentele aduse în dovedirea legăturii de cauzalitate.
În primul rând, poluarea cu produsul extras de la Sonda 520 Burcioaia la alt obiectiv aparținând recurentei (stația de sortare agregate minerale) este similară cu poluarea heleșteului.
În al doilea rând, în Raportul de inspecție al Gărzii Naționale de Mediu din data de 4 noiembrie 2011, aflat la dosar, se menționează ca prin sonda 520 Buricioaia se extrag "gaze amestecate cu țiței și apă de zăcământ conduse apoi în parcul de separare".
Instanța de apel a reținut că factorul poluant al heleșteului Stomtrans este de tip țiței. Așadar, înlăturarea legăturii de cauzalitate pentru o așa-zisa diferență între produsul extras de sondă și produsul ce a poluat iazul nu se susține, deoarece produsele sunt similare, aspect confirmat de Garda Naționala de Mediu.
A arătat recurenta că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că susținerile Gărzii de Mediu sunt bazate pe constatările vizuale ale inspectorilor, compoziția produsului extras de Sonda 520 Burcioaia, respectiv gaze amestecate cu țiței și apă de zăcământ conduse apoi în parcul de separare fiind cea precizată în autorizația de mediu.
De asemenea, și nu în ultimul rând, poluarea terenului concesionat cu produse petroliere, provenind de la sonda 520 Buricioaia, este recunoscută de către S.C. A. prin adresa nr. x/16.01.2012.
Astfel, potrivit recurentei, legătura de cauzalitate între poluare și produsele extrase de la sonda 520 este făcută chiar de partea adversă și nu poate fi ignorată în niciun fel la judecata acestei cauze, fiind un înscris emis chiar de către una dintre părți și necontestat de aceasta.
A precizat că în cauză, experții s-au prezentat la o perioadă lungă de timp de la incidentul poluării, timp în care pârâta a efectuat ample lucrări de reparații, acesta fiind motivul pentru care sursa poluării a fost ascunsă la momentul prezenței experților, dar și motivul pentru care S.C. A. nu prezintă cu rea-intenție rapoartele de intervenție la sondă în perioada solicitată.
A susținut recurenta că instanța de apel a dat credit ipotezei avansate de expertul G. că poluarea ar proveni din râul Trotuș, ca urmare a unor infiltrații de produse petroliere prin pietrișurile din conul aluvionat al râurilor Trotuț și Siret. Mai mult decât atât, s-a afirmat că poluarea râului Trotuș este "persistentă" și "cunoscută instituțiilor de specialitate și experților din domeniu", fără a se detalia sau exemplifica în vreun fel.
Or, Curtea de Apel a înlăturat toate constatările autorităților publice și a dat crezare exclusiv experților, motiv pentru care hotărârea atacată este vădit ilegală.
S-a mai arătat și că instanța a încuviințat un onorariu pentru expertul G. de 22.000 RON, onorariu exorbitant, achitat în avans de către pârâtă, în condițiile în care expertizele anterioare efectuate în cadrul aceleiași specialități nu au depășit valoarea de 3.000 RON. Acest onorariu încasat în avans, în disonanță vădită cu celelalte onorarii dispuse în cauză și cu practica instanțelor, a creat premisele unei lucrări care denaturează complet adevărul în favoarea pârâtei.
În drept, au fost invocat motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă S.C. A. a solicitat, în principal, anularea recursului, ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.
A susținut că prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă, nu s-au precizat care sunt dispozițiile legale încălcate de instanța de apel, ignorate sau aplicate greșit, criticile formulate reprezentând, în realitate, nemulțumiri legate de modul de administrare a probatoriului.
Intimata, în subsidiar, a susținut caracterul nefondat al motivelor de recurs, arătând că nu poate fi reținută încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței pronunțate de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2014 și nici omiterea de către instanța de apel a argumentelor care validează existența legăturii de cauzalitate, considerând ca fiind edificatoare concluziile raportului de expertiză.
A solicitat, pentru toate motivele expuse pe larg, respingerea recursului reclamantei și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei atacate.
Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerentele:
- Susținerea încălcării puterii de lucru judecat atașate sentinței civile nr. 48/2016 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ este una lipsită de fundament, având în vedere că soluția menționată s-a întemeiat pe alte elemente de fapt ale pricinii, dând dezlegare, în concret, raporturilor juridice dintre părți bazate pe o anumită situație factuală, iar nu o dezlegare în drept, de principiu, care să se opună ca atare tuturor raporturilor dintre părți (din trecut sau viitoare).
Astfel, potrivit sentinței menționate, a fost admisă cererea în despăgubiri formulată de reclamanta S.C. Stomtrans S.R.L. și a fost obligată pârâta S.C. A. la repararea prejudiciului produs ca urmare a poluării stației de sortare agregate minerale, aparținând reclamantei, cu produse petroliere provenind de la Sonda 520 Buricioaia.
Evenimentul reclamat în acel dosar s-a produs în cursul lunilor octombrie- decembrie 2012 (cu 1 an mai târziu față de cel invocat în prezenta cauză, care a avut loc în octombrie 2011), a privit o altă zonă (a stației de sortare agregate, iar nu a heleșteului de pește amplasat la 100-150 m de sonda aparținând pârâtei).
Împrejurarea că în dosarul soluționat prin sentința nr. 48/2016 a Tribunalului Vâlcea s-a ajuns la concluzia, pe baza analizei probelor administrate (rapoarte de expertiză și declarații de martori), că în lunile octombrie- decembrie 2012, poluarea bazinului de apă destinat spălării agregatelor minerale aparținând reclamantei se datorează forajelor și exploatărilor petroliere ale S.C. A., nu poate avea semnificația, pretinsă de către recurenta S.C. Stomtrans S.R.L., a înzestrării unor asemenea statuări cu efectul autorității de lucru judecat, care să se opună apoi litigiilor dintre părți.
Recurenta-pârâtă nu se poate prevala de efectul pozitiv al lucrului judecat (cel la care face referire, în realitate, atunci când invocă "puterea" de lucru judecat a sentinței nr. 48/2016) întrucât acesta presupune ca o chestiune de drept, odată statuată în relația dintre părți, să se opună în judecăți ulterioare ale acestora, fără posibilitatea combaterii sau reevaluării, dacă și în măsura în care au legătură cu ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional anterior.
Or, recurenta nu invocă o astfel de situație, pretinzând, în realitate, să se recunoască autoritatea de lucru judecat elementelor de fapt ale pricinii deduse din constatările efctuate la fața locului (cu ocazia cercetării locale din 26.11.2014, respectiv la 3 ani de la evenimentul reclamat în prezenta cauză ca reprezentând cauza prejudiciului), în sensul că "pe suprafața bazinului de apă înghețată se poate observa o culoare închisă, neagră, cu miros greu identificabil asemănător gazului", că "pe pietrișul scos de la baza bazinului de apă se observă o substanță neagră cu miros de gaz, solul fiind îmbibat cu aceeași substanță".
În felul acesta, s-a susținut că în cauză "fiind vorba de aceeași sursă de exploatare, factorul poluant are aceleași caracteristici, fiind stabilit ca atare, cu putere de lucru judecat, că este vorba de un produs de culoare neagră, ce se îmbibă în sol, în urma poluării".
Așa cum s-a menționat, o asemenea susținere este lipsită de fundament raportat la conținutul juridic și semnificația instituției autorității de lucru judecat, care nu se atașează nici mijloacelor de probă (în speță, cercetarea locală care a consemnat, la o distanță în timp de 3 ani, față de evenimentul reprezentând cauza prezentei acțiuni, anumite caracteristici ale factorului poluator), nici situațiilor de fapt determinate în fiecare dosar, circumscrise unor cauze distincte ale acțiunilor respectiv, evenimente produse la momente temporale diferite și în alte circumstanțe de fapt, vizând obiective/locații diferite ale reclamantei.
De altfel, chiar în sentința nr. 48/2016, de care se prevalează recurenta-reclamantă, instanța a înlăturat incidența și efectele raportului de expertiză (de care, de data aceasta, a înțeles să se prevaleze S.C. A.) efectuat în dosarul nr. x/2010, în procedura asigurării de dovezi (și conținând concluzii contrare în legătură cu sursa poluării), cu motivarea că respectiva expertiză "privește o altă locație decât cea din litigiu" (și care viza zona heleșteului, dedusă judecății în prezenta cauză).
În felul acesta, instanța anterioară a primit, de fapt, apărările S.C. Stomtrans S.R.L., de a nu i se opune constatările și concluzile dintr-o altă expertiză, potrivit cărora nu există o legătură de cauzalitate între activitatea sondei Buricioaia și poluarea invocată - sub motiv că vizează o altă zonă decât cea a stației de sortare - pentru ca ulterior, dintr-o altă poziție procesuală, să vină și să reclame tocmai valorificarea unor astfel de mijloace de probă, chiar dacă vizează o altă zonă și un alt eveniment, cu argumentul, eronat, că s-ar nesocoti efectul lucrului judecat.
Or, formulând o astfel de critică, recurenta-reclamantă denaturează instituția autorității de lucru judecat pe care o vede atașată nu dezlegărilor în drept date raporturilor juridice dintre părți, ci, în mod inadecvat, mijloacelor de probă administrate în legătură cu elemente de fapt circumscrise unor cauze juridice distincte ale acțiunilor în instanță (respectiv, evenimente pretins poluatoare produse în locuri diferite, asupra unor obiective diferite și la distanță în timp).
Pentru aceste considerente, critica dedusă judecății, susceptibilă de încadrare în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este neîntemeiată.
- Celelalte susțineri, potrivit cărora recurenta critică modalitatea în care instanța de apel a statuat asupra inexistenței legăturii de cauzalitate "între poluarea heleșteului și carcteristicile produsului extras de sonda 520 Burcioaia" nu deduc judecății aspecte de nelegalitate cenzurabile în recurs, ci de evaluare a probatoriului și de stabilire a situației de fapt.
Astfel, într-o manieră procedurală improprie căii extraordinare de atac a recursului, reclamanta face referire la modalitatea în care instanța de apel a interpretat și a dat valoare raportului de inspecție al Gărzii Naționale de Mediu, respctiv procesului-verbal de constatare încheiat de reprezentanții Apelor Române - Sistemul de Gospodărire a Apelor Vrancea ori actului de recunoaștere de către S.C. A. S.A., conținut în adresa nr. x/16.01.2012 emisă de aceasta.
De asemenea, recurenta critică rapoartele de expertiză validate de instanță, pretinzând că sunt contrazise, în privința concluziilor lor, de înscrisurile depuse la dosar.
Or, toate aceste susțineri vizând mijloacele de probă, modalitatea în care au fost evaluate pentru ca apoi, pe baza lor, să se determine elementele de fapt ale pricinii, intră în competența exclusivă a instanțelor de fond și ies din sfera controlului de legalitate în recurs, circumscris și limitat verificărilor privind corecta aplicare a normei de drept asupra stării de fapt a pricinii.
- În privința onorariului încuviințat unuia dintre experți (care, în opinia recurentei, ar fi fost unul exorbitant) se constată, pe de o parte, că instanța de apel motivează cuantumul stabilit cu trimitere punctuală la caracterul complex al lucrării (cuprinzând 198 file, din care 77 conținut și 121 anexe) și pe de altă parte, ca o critică sub acest aspect, vizând proporționalitatea cheltuielilor de judecată, nu este cenzurabilă pentru nelegalitate, având în vedere și dezlegările de principiu cuprinse în decizia RIL nr. 3/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Deși decizia menționată, pronunțată în mecanismul de unificare a jurisprudenței, a vizat dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) din noul C. proc. civ. (corespunzând fostului art. 274 alin. (2) și (3) din vechiul C. proc. civ.), argumentele se impun mutatis mutandis, în contextul existenței aceleiași viziuni normative în ce privește scopul recursului, rezervat exclusiv controlului de legalitate, nu și de temeinicie al hotărârilor.
De aceea, aprecierea asupra proporționalității cheltuielilor de judecată în raport cu activitatea și complexitatea lucrării întocmite de către expert se bazează pe elemente de fapt, de apreciere și evaluare în concret a muncii depuse, constituind astfel, un aspect de temeinicie, iar nu unul de legalitate.
- La fel, susținerea lipsei de obiectivitate a expertului (dedusă de recurentă din onorariul mare încasat de acesta și din atribuirea/presupunerea calității acestuia de "colaborator notoriu al S.C. A.") nu se poate circumscrie vreunui motiv de recurs din cele strict prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Orice suspiciuni ar fi avut partea cu privire la pretinsa lipsă de obiectivitate sau de imparțialitate a expertului putea fi valorificată doar în cadrul procesual oferit de art. 204 C. proc. civ. (prin formularea cererii de rcuzare pentru aceleași motive pentru care poate fi recuzat și judecătorul), fără să se poată constitui însă, în mod distinct, autonom în critici de nelegalitate împotriva soluției instanței de judecată.
Față de toate aceste considerente, recursul reclamantei a fost găsit nefondat și va fi respins în consecință.