ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2385/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă, la data de 01 martie 2021, la Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 78 din 29 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 19 martie 2021 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, arătând că instanța a aplicat greșit normele de drept material prevăzute la art. 250 C. civ., privind dovada unui act juridic, și cele ale art. 329 C. proc. civ. privind prezumțiile judiciare.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a apreciat că prezumțiile create în urma coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv audierea celor 6 martori, interogatoriului pârâtei, declarațiile recurentului, înscrisurile de la dosar, duc în mod logic si obiectiv la concluzia că pârâta nu a contribuit financiar la construcția imobilului - faptul conex, și că actul de partaj semnat între reclamant și pârâtă este, în mod evident, simulat, având ca scop protejarea imobilului.

A mai arătat că, în ultimii 10 ani petrecuți în Italia, a înregistrat venituri lunare considerabile din activitatea profesională, luând în considerare dividendele încasate din cele două companii administrate de recurent, între 6.000 - 8.000 euro pe lună, astfel cum rezultă din bilanțurile depuse la dosar. Din veniturile personale a asigurat familiei un stil de viață confortabil în Italia, iar banii economisiți i-a investit în perioada 2006-2017, în construirea, mobilarea, utilarea și decorarea unui imobil luxos, amplasat în Fălticeni, Str. x, valoarea totală a investițiilor depășind 480.000 euro, precum și în alte active, destinate familiei.

Recurentul a arătat că intimata a precizat mincinos. în răspunsul la interogatoriu. că a lucrat pe întreaga perioadă cât a locuit în Italia, refuzând să răspundă la întrebarea privind probarea veniturilor realizate, când, de fapt, aceasta a lucrat puțin timp, cu câștiguri reduse la câteva sute de euro.

Mai arată că, în timp, a făcut diverse transferuri de bani către rudele intimatei pârâte, sumele reprezentând fonduri pentru materiale de construcții necesare construirii imobilului din Str. x, dar și pentru achiziționarea unor livezi sau terenuri agricole în numele recurentului și a fostei sale soții, investiții ce nu s-au materializat nici până în prezent.

După prezentarea pe larg a situației de fapt, recurentul a învederat că, din coroborarea tuturor probelor, rezultă prezumția evidentă că actul de partaj semnat de părți este un act simulat, semnat exclusiv cu intenția de a proteja imobilul.

Or, instanța de judecată și-a întemeiat soluția doar pe baza faptului că martorii audiați nu au fost prezenți direct la semnarea actului și nu au discutat direct cu pârâta cu privire la semnarea contractului, fără a da eficiență prezumțiilor judiciare rezultate în urma administrării întregului probatoriu.

Conchizând, recurentul a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a aplicat dispozițiile de drept material în privința forței probante a prezumțiilor, prevăzute de art. 329 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei B., care, la data de 14 mai 2021, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității recursului și netimbrării sau timbrării insuficiente a recursului; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea excepției tardivității recursului, intimata-pârâtă a solicitat instanței de recurs să efectueze o analiză corespunzătoare a înscrisurilor de la dosar cu privire la termenul de declarare a recursului, iar, în ipoteza în care reiese că recursul a fost depus ulterior termenului stabilit de legiuitor, sancțiunea care intervine este aceea a nulității recursului.

În ceea ce privește excepția netimbrării sau timbrării insuficiente a recursului, intimata-pârâtă a susținut că recursul se timbrează potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurentul a mai obținut ajutor public judiciar în prezentul dosar, pentru că a omis fraudulos să declarare toate veniturile, ajutor care a fost ulterior revocat.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recurentul a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4341,57 RON prin încheierea din 12 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul asociat, recursul este formulat în termen legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a)-c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Totodată, s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului și va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reținându-se că intimata-pârâtă a invocat, prin întâmpinare, excepția netimbrării sau timbrării insuficiente a recursului, precum și excepția tardivității recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 29 iulie 2021, respectiv la 04 august 2021.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând excepțiile netimbrării și tardivității recursului, invocate de intimata-pârâtă, Înalta Curte urmează să le respingă, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni, la data de 16 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, declinată la Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 1435 din 4 octombrie 2019 a Judecătoriei Fălticeni, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate simulația actului de partaj autentificat sub nr. x din 04 august 2014, de Biroul Individual Notarial C., în sensul că actul de partaj voluntar este fictiv; în subsidiar, a solicitat să se dispună desființarea actului de partaj autentificat sub nr. x din 04 august 2014 de Biroul Individual Notarial C., cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii actului simulat, prin readucerea bunurilor menționate în cuprinsul acestuia în patrimoniul foștilor soți, respectiv al său și al pârâtei; radierea din cartea funciară a ANCPI - Biroul de Carte Funciară x a întabulării dreptului de proprietate dobândit de pârâtă în baza actului simulat, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Acțiunile sau cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel: f) peste 250.000 RON - 6105 RON + 1% pentru ce depășește 250.000 RON.", iar potrivit art. 24 din același act normativ:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin rezoluția de primire din 22 martie 2021, s-a stabilit că recurentul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 4341,57 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. f) coroborate cu cele ale art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, calculată la valoarea cererii de chemare în judecată, respectiv la suma de 507.815 RON.

Totodată, s-a dispus emiterea unei adrese recurentului, prin care i s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună, la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4341,57 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. f) coroborat cu cele ale art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și faptul că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 21 aprilie 2021. recurentul-reclamant A. a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, solicitând scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru stabilite pentru soluționarea recursului.

Prin încheierea din 12 mai 2021, pronunțată în dosarul asociat, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în raport de înscrisurile depuse de recurent în susținerea cererii de ajutor public judiciar, a admis cererea formulată de petentul A. și a dispus scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4341,57 RON, stabilită în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În acest context factual, Înalta Curte va respinge excepția netimbrării recursului declarat de reclamantul A., invocată de intimata-pârâtă B., susținerile inimatei în sensul că recurentul că a omis fraudulos să declarare toate veniturile putând face obiectul unui alt demers judciar, întemeiat pe dispozițiile art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Cu privire la excepția tardivității recursului, Înalta Curte reține că potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Decizia civilă nr. 78 din 29 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost comunicată recurentului la data de 11 februarie 2021 .

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 14 martie 2021 (duminică), termen care, potrivit art. 181 alin. (2) din același cod, s-a prorogat până luni, 15 martie 2021.

În cauză, cererea de recurs formulată de recurent a fost depusă la Curtea de Apel Suceava la data de 1 martie 2021, prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția tardivității recursului declarat în cauză, recursul fiind exercitat în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 78 din 29 ianuarie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâta B., împotriva sentinței civile nr. 567 din 24 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosar nr. x/2018, reținând, în esență, că, prin probele administrate în cauză, nu s-a făcut dovada simulației actului de partaj, în condițiile în care nu s-a probat existența unei înțelegeri secrete între părți, acțiunea fiind corect respinsă de către instanța de fond.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel, argumentele sale vizând, în principal, modul în care instanța de apel a administrat și apreciat probele administrate în cauză.

Înalta Curte reține că interpretarea probelor administrate de instanțele de fond este o operațiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate neputându-se cenzura în recurs modalitatea în care instanța de apel a apreciat forța probantă a probatoriului administrat în cauză, referirea recurentului la dispozițiile art. 309 alin. (4) C. proc. civ. fiind pur formală, deoarece vizează ansamblul probator administrat de către instanțele de fond, recurentul arătând că proba simulației s-a făcut prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, interogatoriul pârâtei, înscrisuri, martori și prin prezumțiile create în urma administrării acestor probe.

Or, recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fiind necesar ca recurentul să dezvolte doar critici care să vizeze greșita aplicare a legii de către instanța de apel, iar nu să-și prezinte nemulțumirile cu privire la situația de fapt reținută de instanțele de fond.

Referitor la celelalte susțineri ale recurentului cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 250 C. civ. și art. 329 C. civ. de către instanța de apel, care aduc în discuție administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, declarațiile reclamantului, audierea celor 6 martori și înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte constată că nici acestea nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., recurentul invocând formal aceste dispozițiile legale, criticile fiind formulate din perspectiva aprecierii de către instanța de apel a probelor administrate în cauză, sens în care se constată că recurentul a indicat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte menționează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Prin memoriul de recurs, recurentul a mai susținut, după o largă expunere a stării de fapt a cauzei și a probelor administrate în cauză, că prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 329 C. proc. civ., în privința forței probante a prezumțiilor, însă, se constată că aceste susțineri sunt inadmisibile, având în vedere dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 483 din același cod.

Astfel, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar dispozițiile art. 483 C. proc. civ. reglementează obiectul și scopul recursului, statuând expres că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Există, așadar, o ierarhie a căilor de atac, respectiv, hotărârile pronunțate în primă instanță de tribunale, susceptibile de apel, pot fi atacate cu apel exclusiv la instanța imediat superioară, adică la curtea de apel, în timp ce, hotărârile prin care curțile de apel soluționează apelurile, sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs la instanța supremă.

Această ierarhie a căilor de atac este menită să asigure respectarea principiului dublului grad de jurisdicție.

O cale de atac nu poate fi exercitată omisso medio, respectiv, nu poate fi criticată direct în recurs, hotărârea pronunțată în primă instanță, susceptibilă de apel, pentru că, într-o atare situație, instanța de recurs, nu poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii pronunțate, iar analizarea, direct în faza recursului, a motivelor ce ar duce la privarea părții de un grad de jurisdicție și, implicit, la încălcarea principiului "non omisso medio", apare ca fiind inadmisibilă.

Prin urmare, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii date în apel, nemulțumirile părții față de hotărârea primei instanțe putând fi invocate doar prin intermediul căii de atac a apelului și nu omisso medio, direct în recurs.

În aceste condiții, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 78 din 29 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Totodată, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutor public judiciar în materie civilă, potrivit cu care "Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.", constată că, urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4341,57 RON, prin încheierea din data de 12 mai 2021, taxa judiciară de timbru datorată de recurentul-reclamant în vederea soluționării recursului pendinte rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile netimbrării și tardivității recursului, invocate de intimata-pârâtă.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 78 din 29 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

În temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile procesuale avansate de către stat, în cuantum de 4341,57 RON, rămân în sarcina acestuia.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2021.