ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2381/2021

HOTĂRÂRE

10.11.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2381/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău, la data de 13 noiembrie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C. S.A., obligarea pârâtelor la ștergerea datelor negative ale reclamantului, cu caracter personal, din sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A., arătând, în esență, că Decizia ANSPSCP nr. 105/2017 cu privire la prelucrările de date cu caracter personal efectuate în sisteme de evidență de tipul birourilor de credit impune procedura legală de urmat în cazul înscrierii datelor negative în Biroul de Credit, iar intimatele nu au respectat procedura prevăzută la art. 8, motiv pentru care înscrierea în Biroul de Credit este ilegală.

În drept, reclamantul s-a referit la dispozițiile art. 24 din Legea nr. 102/2015, la dispozițiile Legii nr. 677/2001, la art. 77 din Regulamentul UE 2016/679, Decizia ANSPSCP nr. 105/2017, Legea nr. 506/2014, cu aplicarea art. 71, art. 77, art. 1206, art. 1207, art. 1215, art. 1349, art. 1357, art. 1364, art. 1381 și art. 1385 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 461 din 13 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Zalău, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta C. S.A., și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că reclamantul, având domiciliul în Zalău, a solicitat obligarea pârâtelor, cu sediul în București, la ștergerea datelor sale negative, cu caracter personal, din sistemul de evidență a Biroului de Credit S.A., susținând că Judecătoria Zalău este competentă teritorial în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 24 alin. (4) din Legea 102/2005.

S-a mai reținut că din analiza dispozițiilor art. 24 alin. (4) din Legea 102/2005 rezultă că instanțele de judecată pot fi învestite cu două tipuri de litigii, cele ce au ca obiect apărarea drepturilor garantate de legislația aplicabilă, ce le-au fost încălcate (alin. (1), ipoteză în care se încadrează și cauza pendinte, și cele având ca obiect repararea prejudiciului (material sau moral) rezultat din prelucrarea de date cu caracter personal, efectuată ilegal, situație premisă în care reclamantul antamează că se încadrează cererea sa raportat la reședința sa.

Astfel, această instanță a reținut că doar cererea de reparare a prejudiciului revine spre soluționare, în temeiul competenței teritoriale alternative consacrate de art. 24 alin. (4) din Legea 102/2005, și instanței de la reședința persoanei vizate, cererea întemeiată pe prevederile alin. (1) urmând a fi soluționată de instanța de la sediul pârâtului.

S-a mai arătat că nici teza încadrării cererii în prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi primită deoarece, în cauză, nu s-a solicitat executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a vreunui contract încheiat de reclamant cu un profesionist și nici repararea pagubelor produse reclamantului în calitate de consumator.

Conchizând, această instanță a apreciat că, în situația în care cererea de reparare a pagubei rezultă din prelucrarea ilegală a datelor cu caracter personal, competența este una specială determinată de art. 24 alin. (4) din Legea 102/2005 și nu de art. 113 alin. (1) pct. 8 teza finală C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 7921/2021 din 08 septembrie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Zalău, a constat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra regulatorului de competență.

În motivare, această instanță a reținut, în acord cu instanța inițial învestită, că nu sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea 102/2005, însă în dezacord cu Judecătoria Zalău, a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța de la sediul pârâtului, în litigiile privind executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor este competentă și instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul consumatorul.

S-a mai arătat că în litigiile în care reclamantul este un consumator, legiuitorul a prevăzut o competență teritorială alternativă, iar în atare situație, erau competente să judece și instanțele în a căror circumscripție se află sediul pârâtelor sau cea pe raza căreia își are domiciliul reclamantul, instanțele fiind deopotrivă competente să judece o astfel de cerere.

În continuare, instanța a reținut incidența, în cauză, și a dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., arătând că raportat la petitul cererii, reclamantul a formulat o cerere în repararea prejudiciului cauzat de doi profesioniști, repararea prejudiciului urmând a fi realizată prin înlăturarea datelor introduse de către cei doi profesioniști în sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A., constatarea caracterului nelegal al transmiterilor datelor reclamantului la Biroul de Credit presupunând o încălcare a convențiilor încheiate cu profesioniștii și nereprezentând o chestiune prejudicială, ci o condiție necesar a fi îndeplinită pentru atragerea răspunderii civile a profesioniștilor astfel încât să fie reparat prejudiciul.

Concluzionând, această instanță a apreciat că Judecătoria Zalău este instanța competentă să judece cauza, întrucât reclamantul are domiciliul în orașul Zalău, iar cererea se încadrează în dispozițiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâtele B. și C., pentru ștergerea datelor negative ale reclamantului, cu caracter personal, din sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A..

Înalta Curte reține că, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 13 noiembrie 2020, Legea nr. 677/2001 nu mai era în vigoare, întrucât a fost abrogată prin Legea nr. 129/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum și pentru abrogarea Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 503/19.06.2018.

Dispozițiile art. 14

din Legea nr. 129/2018 (articol transpus în art. 24 din Legea nr. 102/2005, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 947 din 09 noiembrie 2018) statuează că "(1) Fără a se aduce atingere posibilității de a se adresa cu plângere Autorității naționale de supraveghere, persoanele vizate au dreptul de a se adresa instanței competente pentru apărarea drepturilor garantate de legislația aplicabilă, care le-au fost încălcate. (2) În cazul în care a fost introdusă o cerere în justiție cu același obiect și având aceleași părți, Autoritatea națională se supraveghere poate dispune suspendarea sau/și clasarea plângerii, după caz. (3) Orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată ilegal, se poate adresa instanței competente pentru repararea acestuia. (4) Instanța competentă este cea de la sediul operatorului sau al persoanei împuternicite de operator ori de la reședința obișnuită a persoanei vizate. Cererea este scutită de taxă de timbru."

Din analiza acestor dispoziții legale, se reține că legiuitorul a prevăzut două situații în care dreptul la acțiune este recunoscut persoanelor vătămate prin actele operatorului de date personale. O primă situație este cea prin care se conferă "persoanelor vizate" dreptul de a se "adresa instanței competente pentru apărarea drepturilor garantate de legislația aplicabilă, care le-au fost încălcate", fiind vorba despre persoana căreia i s-au încălcat drepturi garantate de legislația aplicabilă, iar a doua situație are ca obiect introducerea unei cereri în justiție de către persoana care a suferit "un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată ilegal", din examinarea acestei ipoteze rezultând că orice persoană care a suferit un prejudiciu are legitimare procesuală activă, cu condiția ca datele personale să fi fost procesate ilegal.

Totodată, se reține că în ambele situații prevăzute la 14

din Legea nr. 129/2018, legiuitorul a prevăzut expres că, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, aceasta aparține instanței "de la sediul operatorului sau al persoanei împuternicite de operator ori de la reședința obișnuită a persoanei vizate", fiind o regulă de competență teritorială alternativă, iar reclamantul are dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente.

În cauza dedusă judecății, reclamantul a susținut că înscrierea datelor sale personale în Biroul de credit este ilegală, efectuată cu nerespectarea normelor legale în materie, fără consimțământul său și fără să fi fost înștiințat în prealabil, cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte de data transmiterii informațiilor în Biroul de Credit, sens în care drepturile sale conferite conform Regulamentului (UE) 2016/679 au fost încălcate în mod flagrant de către pârâte.

Ca urmare a pretinsei încălcări a drepturilor privind datele cu caracter personal, reclamantul a ales să învestească Judecătoria Zalău pentru soluționarea cererii sale, arătând că în asemenea litigii competența este alternativă, iar această judecătorie este instanța competentă potrivit art. 24 din Legea nr. 102/2005 și art. 113 pct. 8 C. proc. civ.

În raport de obiectul cererii deduse judecății și de dispozițiile legale anterior evocate, incidente în cauză, se constată că, în speță, este vorba despre o competență teritorială alternativă, de ordine privată, reglementată printr-o normă specială care se va aplica cu prioritate față de norma generală, potrivit principiului specialia generalibus derogant. Astfel, există o dispoziție de favoare pentru reclamant, prin exercitarea dreptului de alegere, conform art. 116 C. proc. civ., a oricăreia dintre instanțele deopotrivă competente, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, în a cărei rază teritorială au sediul operatorii economici chemați în judecată în calitate de pârâți, și Judecătoria Zalău, în a cărei circumscripție domiciliază reclamantul, care potrivit actelor dosarului, locuiește în municipiul Zalău, str. x A, jud. Sălaj.

În acest context, prin alegerea făcută de reclamant, Judecătoria Zalău a fost învestită în mod definitiv cu judecarea prezentului litigiu, conform dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., astfel că această instanță nu mai putea să dispună, nici din oficiu, nici la cererea vreuneia dintre părți, declinarea competenței.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Zalău.