Decizia nr. 2313/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 956/2019 a Tribunalului Iași

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 29 decembrie 2017 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D., solicitând rezilierea convenției de credit nr. x/24.01.2008, încheiată între E. S.A. și pârâții B., C. și D. și a convenției nr. x/05.06.2007, încheiată între E. S.A. și pârâții B. și C., ca urmare a neîndeplinirii de către pârâți a obligației contractuale principale de a plăti băncii ratele de credit devenite scadente și obligarea pârâților la plata sumelor de 233.395 RON și 597.478,10 RON - reprezentând contravaloarea sumelor datorate cu titlu principal, a sumelor de 26.073,87 RON și 95.117,38 RON - reprezentând comision de penalizare - și a sumelor de 174.293 RON și 505.603,04 RON - reprezentând rată dobândă penalizatoare.

Sentința pronunțată de Tribunalul Iași: Prin sentința civilă nr. 956 din 20 iunie 2019, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D.. A dispus rezilierea convenției de credit nr. x/24.01.2008 încheiată între E. S.A. și pârâții B., C. și D.. A obligat pe pârâții B. și C., în solidar, să restituie reclamantei suma de 368.742,65 CHF (echivalent în RON la cursul BNR din data plății efective) cu titlu de rate aferente convenției de credit nr. x/24.01.2008, nescadente la data pronunțării prezentei soluții, precum și suma de 531,3 CHF (echivalent în RON la cursul BNR din data plății efective) cu titlu de dobândă nescadentă la data pronunțării prezentei soluții și solicitată de reclamantă. A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei D. la restituirea vreunei sume reprezentând rate de credit sau accesorii la acestea, aferente convenției de credit nr. x/24.01.2008. A dispus rezilierea convenției de credit nr. x/05.06.2007 încheiată între E. S.A. și pârâții B. și C.. A obligat pe pârâții B. și C., în solidar, să restituie reclamantei suma de 717.999,88 CHF (echivalent în RON la cursul BNR din data plății efective) cu titlu de rate aferente convenției de credit nr. x/05.06.2007, nescadente la data pronunțării prezentei soluții, precum și suma de 339,06 CHF (echivalent în RON la cursul BNR din data plății efective) cu titlu de dobândă nescadentă la data pronunțării prezentei soluții și solicitată de reclamantă. A respins, ca lipsită de interes, cererea reclamantei de obligare a pârâților la restituirea sumelor reprezentând rate de credit și accesorii la aceste rate de credit ce sunt scadente la data pronunțării soluției în prezenta cauză. A obligat pe pârâții B. și C. să plătească, în solidar, reclamantei, suma de 55.070,48 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru. A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei D. la plata cheltuielilor de judecată. A obligat pe reclamantă să plătească pârâtei D. suma de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat redus.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași: Prin decizia civilă nr. 236 din 24 iunie 2020, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de pârâții B. și C. împotriva sentinței nr. 956 din 20 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Iași. A obligat pe apelanți să plătească intimatei A. S.A. suma de 8.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat redus.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 236 din 24 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, pârâții B. și C. au declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, după o amplă prezentare a situației de fapt, recurenții-pârâți au arătat că există trei litigii ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2016, dosarului nr. x/2016 și prezenta cauză, ce au același obiect și aceeași motivare, respectiv rezilierea convențiilor de credit, apreciind că sunt îndeplinite condițiile identității de părți, obiect și cauză, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 430-432 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea ce soluționează fondul procesului are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată și că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Au precizat că au invocat atât în fața primei instanțe, cât și în apel existența puterii de lucru judecat al considerentelor și înțeleg să susțină în continuare acest aspect. La fondul cauzei nu s-a administrat proba cu expertiza contabilă, astfel încât, raportat la multitudinea dosarelor de executare silită și a contestațiilor la executare admise, prin care s-a constatat că banca a executat mai mult decât creanța deținută, creanța era incertă, iar cuantumul celor două creanțe nu avea cum să poată fi stabilit de instanță cu certitudine la acel moment - sumele la plata cărora au fost obligați nu au un temei clar și sigur. Cererea de recurs se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Procedura de filtru: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 31 august 2020. Prin rezoluția din 14 septembrie 2020 s-a dispus comunicarea cererii de recurs, urmând ca, după expirarea termenelor prevăzute de lege, să se întocmească raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Totodată, s-a pus în vedere recurenților-pârâți B. și C. să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 23.600 RON, calculată în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și alin. (2), raportat la art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. La 22 octombrie 2020 intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată, fără a preciza cuantumul acestora și fără a depune înscrisuri justificative. La 24 iunie 2021 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în complet de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia părților din cauză. În raport s-a consemnat faptul că recurenții nu au depus dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 23.600 RON, deși au fost încunoștințați la 21/28-30 septembrie 2021 . În ceea ce privește excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimata-reclamantă A. S.A. în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, s-a reținut că, deși unele dintre susținerile din recursul formulat de recurenții-pârâți ating chestiuni legate de netemeinicia hotărârii recurate (cele privind faptul că nu s-a administrat proba cu expertiza contabilă în dovedirea caracterului cert al creanței), iar dispozițiile art. 488 pct. 6 sunt formal invocate, neexistând critici de natură a fi încadrate în acest motiv de nelegalitate, totuși, în cuprinsul cererii de recurs se dezvoltă critici ce pot fi subsumate motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 (încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarele nr. x și 2748/99/2017 ale Curții de Apel Iași) și pct. 8 C. proc. civ. - din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a dispozițiilor art. 430-432 C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților la 9 - 26 iulie 2021 (dovezi aflate la dosarul de recurs). La 19 iulie 2021 intimata-reclamantă A. a depus punct de vedere la raport, solicitând anularea recursului, în principal, ca netimbrat, iar în subsidiar, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.598,45 RON, în a căror dovedire a depus factură și extras de cont . Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 28 octombrie 2021, în complet de filtru, fără citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepțiile invocate, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția netimbrării, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., reținând următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic, sub sancțiunea nulității. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență. De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2), dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru. În prezenta cauză, în sarcina recurenților-pârâți B. și C. s-a stabilit obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 23.600 RON, calculată în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și alin. (2), raportat la art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. Recurenții-pârâți au fost încunoștințați la 21 septembrie 2020 (la adresa cabinetului avocațial-fără indicarea persoanei însărcinate cu primirea corespondenței), respectiv la 28-30 septembrie 2020 (la adresa de domiciliu) că au obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 23.600 RON (conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs), însă nu au depus dovada plății taxei de timbru în cuantumul indicat de instanță și nici nu au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de ajutor public judiciar. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat părților la 19 - 26 iulie 2021 (dovezi existente la dosar), s-a consemnat faptul că recurenții-pârâți B. și C. nu au depus dovada plății taxei de timbru în cuantumul indicat de instanță, astfel încât urmează a se aprecia, cu prioritate, asupra excepției netimbrării recursului. Cum recurenții-pârâți nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, deși au fost legal înștiințați despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula recursul, ca netimbrat. Având în vedere soluția pronunțată, în aplicarea dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, pârâții B. și C. vor fi obligați la plata sumei de 11.598,45 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A. S.A..