ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2295/2021

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună deschiderea unei acțiuni în constatare privind încălcarea drepturilor și libertăților, stabilite prin lege, de către primarul B.. De asemenea, a solicitat daune morale în valoare de 1 (unu) RON.

Prin sentința civilă nr. 797 din 13 august 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Mizil a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., în calitate de primar al comunei Colceag, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1586 din 26 noiembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Prahova a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 797 din 13 august 2019, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 183 din 11 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1586 din 26 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova.

La 19 iunie 2020, reclamantul A. a declarat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 183 din 11 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 281 din 20 august 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 183 din 11 iunie 2020 a Curții de Apel, secția I civilă.

La 7 ianuarie 2021, contestatorul A. a declarat recurs, prin care a solicitat nulitatea tuturor hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2019, deoarece instanțele au omis să aplice dispozițiile art. 264 C. proc. civ. De asemenea, a solicitat rejudecarea cauzei, ținându-se cont de toate susținerile și probele din dosar, așa cum dispune art. 264 C. proc. civ.

Intimatul B. nu a depus întâmpinare.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar pct. 5 al aceluiași articol prevede că sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În speță, calea de atac a recursului a fost declarată împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare - cale extraordinară de atac formulată împotriva unei hotărâri definitive, pronunțată de instanța de recurs, decizie ce nu este supusă, prin lege, căii de atac a recursului.

Astfel, prin decizia civilă nr. 183 din 11 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1586 din 26 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova. Hotărârea instanței de recurs este definitivă față de obiectul litigiului, acțiune în răspundere delictuală, aceasta fiind o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1, k) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 281 din 20 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a respins contestația în anulare formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 183 din 11 iunie 2020 a Curții de Apel, secția I civilă.

Coroborând prevederile legale anterior menționate, cum hotărârea ce a făcut obiectul contestației în anulare este definitivă, reiese că decizia civilă nr. 281 din 20 august 2020, recurată în prezenta cauză, prin care a fost soluționată contestația în anulare, este definitivă, nefiind supusă, prin lege, căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Pentru considerentele prezentate, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de contestatorul A. ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 20 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2021.