ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2039/2021

HOTĂRÂRE

07.10.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2039/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 07 octombrie 2021

asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B., Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, Ministerul Apărării Naționale - Directia Generală juridică a MAPN și Direcția Generală juridică a MAPN, a formulat contestație împotriva executării silite pornită la cererea intimatului B. în dosarul nr. x/2020 al BEJ C., în baza încheierii nr. 5711 din camera de consiliu din 04.12.2020 și a încheierii nr. 6021 din 21.12.2020, în dosarul nr. x/2020 soluționat de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Totodată, a solicitat întoarcerea, suspendarea executării silite și acordarea de despăgubiri pentru discriminare de către creditorul intimat în solidar cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale, în cuantum de 10.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 1269 din 12 martie 2021, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Pentru a decide astfel, a dat eficiență prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau după caz sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanța s-a raportat la domiciliul în fapt al debitorului care este în București, str. x, conform verificărilor rezultate din baza de date DEPABD și copiei de pe cartea de identitate depusă de către contestator la dosar.

Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 5089 din 22 iunie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin. A constatat existența conflictului negativ de competență între cele două instanțe, a suspendat soluționarea pricinii și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În considerente, a reținut incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (1) din același cod precum și faptul că ultimul text nu reglementează competența teritorială în raport de reședința debitorului.

Trebuie făcută distincția între domiciliu, care reprezintă locuința principală în sensul art. 87 C. civ., și reședință, care are în vedere locuința secundară - art. 88 C. civ., reședința putând fi considerată domiciliu doar atunci când acesta nu este cunoscut, situație care nu se regăsește în cauza de față.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării contestaței la executare revine Judecătoriei sectorului 6 București, pentru considerentele ce succed:

Litigiul dedus judecății vizează contestația la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B., Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, Ministerul Apărării Naționale - Directia Generală juridică a MAPN și Direcția Generală juridică a MAPN privind executarea silită însăși, toate actele de executare emise în dosarul nr. x/2020 al BEJ C., precum și încheierea de încuviințare a executării silite nr. 5711 din 04.12.2020 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, îndreptată prin încheierea nr. 6021 din 21.12.2020.

În cauză, executarea silită a fost pornită la cererea creditorului B. împotriva debitorului A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4183/06.06.2019, pronunțată de Tribunalul București în dosarul x/2016, completată prin sentința civilă nr. 5424/05.09.2019, pronunțată de Tribunalul București în același dosar și decizia civilă nr. 1604/25.09.2020 a Curții de Apel București, pentru realizarea obligației de plată a sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare.

Art. 651 alin. (1) din același cod stabilește că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel ", iar în conformitate cu alin. (3) al aceleiași norme, "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.’’

Problema care a generat ivirea prezentului conflict de competență a fost determinată de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la domiciliul debitorului la care se face referire în dispozițiile art. 651 C. proc. civ. Astfel, Judecătoria Drobeta Turnu Severin s-a raportat la locuința în fapt a contestatorului la data formulării cererii de executare silită, iar Judecătoria sectorului 6 București a avut în vedere domiciliul evidențiat în actul de identitate, această ultimă instanță argumentând că norma din art. 651 C. proc. civ. nu reglementează competența în raport de reședința debitorului.

Dispozițiile cuprinse în C. civ. cu privire la domiciliu și reședință au următorul conținut:

Art. 87: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Art. 88: "Reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară."

Art. 90 alin. (1):

"Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut."

Art. 91: "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate."

Înalta Curte reține că debitorul are domiciliul legal în Drobeta Turnu Severin, iar reședința în București, str. x, în perioada 17.12.2019-16.12.2020, aspect ce rezultă din verificările efectuate în baza de date DEPABD și din copia de pe cartea de identitate aflată la dosarul primei instanțe sesizate.

Noțiunea de domiciliu se raportează la locuința unde se găsește în fapt acea persoană și nu corespunde elementelor ce interesează evidența populației, prin raportarea la mențiunile din cartea de identitate, care au numai un caracter de evidență a persoanei respective, potrivit art. 91 C. civ. Aceasta, întrucât scopul dispozițiilor art. 87 C. civ. este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil. În situația particulară a contestației la executare, proximitatea domiciliului în fapt al debitorului față de instanța de executare îi facilitează acestuia accesul efectiv la justiție, iar măsurile de executare silită față bunurile mobile/imobile se pot derula mai eficient, atât timp cât există prezumția că acestea se află în apropierea locuinței efective a debitorului.

Constatând că debitorul avea domiciliul în fapt, la data sesizării organului de executare - 19.11.2020, dosar Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în raza teritorială a Judecătoriei sectorului 6 București, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., se va fixa competența de soluționare a pricinii în favoarea acestei instanțe.