ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1876/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 26 august 2019 pe rolul Tribunalului Olt, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei, în principal, să-i lase, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 26,68 ha, teren situat în Ora­șul Potcoava, județul Olt, iar în subsidiar, să fie obligată la plata de despăgubiri, egale cu va­loarea de circulație a terenului, stabilită conform standardelor internaționale de evaluare la data plății.

Soluția pronunțată de Tribunalul Olt. Prin sentința civilă nr. 757 din 29 decembrie 2020, Tribunalul Olt a respins excepția lipsei calității procesuale active, respectiv a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă, și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Olt, a încheierilor de ședință din data de 18 august 2020, 09 iunie 2020, 10 decembrie 2020 și 02 decembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2019, a declarat apel pârâta și reclamanta A.. În sedința publică din data de 03 iunie 2021, în fața Curții de apel Craiova, reclamanta A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 alin. (1) teza I din C. proc. civ. în interpretarea că sintagma "instanța consideră necesar" ar permite instanței să stabilească nu doar caracterul necesar, util și pertinent, cât și posibilitatea tehnică a administrării probei cu expertiză, din perspectiva încălcării dreptului de acces la justiție și dreptul la apărare, garantate de art. 21 alin. (1) și alin. (2) și art. 24 din Constituție, în interpretarea art. 6 CEDO, dar și excepția de neconstituționalitate a art. 563 alin. (1) din C. civ. în interpretarea că, în ipoteza în care pârâtul posesor sau detentor invocă un titlu provenind chiar de la reclamantul proprietar, proprietarul unui bun individual determinat are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept numai dacă identifică bunul cu toate caracteristicile sale, dispoziții care, în opinia petentei, încalcă dreptul de proprietate, garantat de art. 44 din Constituție.

Soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova Prin decizia civilă nr. 192 din 14 iulie 2021, Curtea de Apel Craiova, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art. 563 din C. civ. și art. 330 din C. proc. civ. a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 757 din 29 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Olt, a încheierilor de ședință din data de 18 august 2020, 09 iunie 2020, 10 decembrie 2020 și 02 decembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2019; a respins, ca nefondat, apelul incident declarat de pârâta Orașul Potcoava prin Primar împotriva sentinței civile nr. 757 din 29 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Olt.

Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva acestei decizii, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a declarat recurs petenta A., la data de 19 iulie 2021. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 08 septembrie 2021, sub nr. x/2019/a1, și repartizată, aleatoriu, completului nr.

În motivarea cererii, recurenta A. a arătat că, în mod nelegal, instanța de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 563 alin. (1) din C. civ. și a art. 330 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că, în cauză, sunt întrunite condițiile impuse de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 în sensul că cererea a fost formulată în fața unei instanțe judecătorești, vizează o prevedere legală care nu a fost anterior declarată neconstituțională și care se află în strânsă legătură cu soluționarea pe fond, a pricinii. În continuare, în expunerea argumentelor în susținerea cererii de recurs, petenta a învederat că potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, reținută prin decizia nr. 713/2017, există distincție între condiții pentru sesizarea Curții Constituționale, care sunt supuse cenzurii instanței de judecată în fața căreia au fost invocate, și condiții pentru declanșarea controlului de constituționalitate care trebuie examinate de instanța de control constituțional. De asemenea, contrar jurisprudenței Curții Constituționale, reținută prin deciziile nr. 438/2014, nr. 17/2017 și nr. 766/2011, instanța de apel a constatat, în mod greșit, că prevederile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată nu are legătură cu fondul dedus judecății având în vedere că, prin motivele de apel, a fost criticată soluția pronunțată în primă instanță de tribunal, din perspectiva în care, lipsa identificării imobilului nu reprezintă un motiv pentru respingerea acțiunii în revendicare, instanța de judecată fiind chemată să efectueze exclusiv o comparare a titlurilor de proprietate exhibate de părți, operațiune care nu necesită identificarea imobilului revendicat. Pe de altă parte, a susținut că prin respingerea cererii de probatorii, instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătoreșți "prin specularea unor elemente cu privire la care nu deține cunoștințe de specialitate". 5. Soluția și considerentele Înaltei Curți Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente: Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, această instanță decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (...) privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge, printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Ca atare, instanța este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori nerelevanței textului denunțat ca fiind contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății. Condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. În calea extraordinară de atac, exercitată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a instanței de control constituțional, va fi examinată respectarea, de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată, a cerințelor impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Înalta Curte reține că una dintre condițiile pentru a sesiza Curtea Constituțională este aceea a interesului procesual, ceea ce presupune ca partea să probeze influența hotărâtoare asupra judecării procesului a textelor sau dispozițiilor dintr-o lege sau ordonanță, în vigoare, contestate sub aspectul constituționalității acestora. În speță, prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, recurenta-petentă a precizat că dispozițiile art. 330 alin. (1) teza I din C. proc. civ. în interpretarea că sintagma "instanța consideră necesar" ar permite instanței să stabilească nu doar caracterul necesar, util și pertinent, cât și posibilitatea tehnică a administrării probei cu expertiză, încălcă dreptul de acces la justiție și dreptul la apărare, garantate de art. 21 alin. (1) și alin. (2) și art. 24 din Constituție, în interpretarea art. 6 CEDO, iar prevederile art. 563 alin. (1) din C. civ. în interpretarea că, în ipoteza în care pârâtul posesor sau detentor invocă un titlu provenind chiar de la reclamantul proprietar, proprietarul unui bun individual determinat are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept numai dacă identifică bunul cu toate caracteristicile sale, dispoziții care, încalcă dreptul de proprietate, garantat de art. 44 din Constituție. Condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din directa legătură a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței. Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual și a dispozițiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată. Cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată ar avea-o în prezenta cauză, din analiza articolelor a căror neconstituționalitate a fost invocată și a obiectului cauzei, se constată că nu sunt fondate criticile recurentei, neexistând legătură între soluția ce ar fi putut fi dată cererii și normele juridice pretins neconstituționale. Astfel, în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 757 din 29 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Olt, cu a cărui soluționare a fost învestită Curtea de Apel Craiova, reclamanta A. a criticat soluția de respingere a acțiunii în revendicare promovate pentru greșita reținere a împrejurării că aceasta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate cu privire la imobilul în suprafață de 26,28 ha, situat în orașul Potcoava, județul Olt, și nici pe cea de ocupare, fără drept, de către pârâtă, a imobilului revendicat, invocând dispozițiile art. 651, art. 653 și art. 644 din C. civ. de la 1864, art. 9 din Decretul lege nr. 151/1950, art. 26 din Decretul lege nr. 115/1938, art. 28 din Legea nr. 7/1996, art. 554 din noul C. civ., art. 35 din Legea nr. 18/1991 și art. 254 din C. proc. civ., fără a face trimitere la prevederile art. 563 alin. (1) din noul C. civ. Totodată, prin apelul exercitat împotriva încheierilor de ședință din data de 09 iunie 2020 și 02 decembrie 2020, ambele pronunțate de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2019, reclamanta A. a criticat soluția de respingere a cererii de probatorii, fără a face trimitere însă la prevederile art. 330 alin. (1) teza I din C. proc. civ., ci antamând chestiuni legate de efectele sentinței civile de partaj nr. 381/1940, de istoricul tabular al imobilului ce face obiectul acțiunii în revendicare și la necesitatea administrării probei cu martori, a probei testimoniale și a celei cu înscrisuri (în sensul efectuării unei adrese către Primăria Potcoava pentru a comunica dacă de pe urma autoarei B. s-a dispus reconstituirea suprafețelor de teren a cărei proprietară a devenit prin sentința de partaj nr. 381 din 11 iulie 1940). Reiese, așadar, că prin motivele de apel, reclamanta nu a criticat soluția primei instanțe prin raportare la prevederile art. 563 alin. (1) din noul C. civ. sau ale art. 330 din C. proc. civ., de unde se poate concluziona lipsa oricărei legături între normele de drept pretins neconstituționale și dispozițiile legale în temeiul cărora judecata va fi realizată. Cu alte cuvinte, și dacă s-ar admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor invocate, acest fapt nu ar avea vreo înrâurire în soluționarea cererii de apel. Prin urmare, în mod corect și legal, Curtea de Apel Craiova a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea 47/1992 și a dispus respingerea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330 alin. (1) teza I din C. proc. civ. și art. 563 alin. (1) din noul C. civ., reținând că instanța de fond a respins acțiunea în revendicare motivat de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada unui drept determinat asupra imobilului a cărui restituire o solicită, iar nu pentru considerentul că nu ar identificat bunul cu toate caracteristicile sale‚ ipoteză vizată de dispozițiile art. 563 alin. (1) din noul C. civ. În raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se constată că, în mod judicios, s-a reținut netemeinicia cererii de sesizare a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate fiind invocată cu referire la o normă care nu avea legătură cu litigiul (corespunzător limitelor în care avea loc judecata în apel). Pe de altă parte, Înalta Curte constată că argumentele prin prisma cărora recurenta-reclamantă motivează excepțiile de neconstituționalitate, expuse pe larg atât prin cererea depusă în fața curții de apel, filele x, respectiv atașate dosarului Înaltei Curți, filele x, nu sunt apte a satisface exigențele demersului de sesizare a Curții Constituționale, dat fiind că nu privesc inadvertențe între prevederile legale a căror neconstituționalitate a fost solicitată a fi constatată, și dispoziții ale Constituției, ci se referă la aspecte legate de jurisprudența Curții Constituționale pronunțată în materia acțiunilor în revendicare formulate în condițiile legilor speciale, respectiv la prevederile legale ale Legii nr. 47/1992 care reglementează organizarea și funcționarea Curții Constituționale, precum și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Or, Curtea Constituțională nu se poate substitui autorului excepției, potrivit jurisprudenței sale constante, spre a identifica eventuale vicii de neconstituționalitate a normei la care se referă sesizarea. Concluzionând, Înalta Curte apreciază că instanța anterioară în mod legal și temeinic a apreciat că în cauză nu este îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, anume aceea ca dispoziția legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât și recursul de față va fi respins, ca nefondat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, din cuprinsul deciziei civile nr. 192 din 14 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.