ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1790/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., în conformitate cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Arad, reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., în contradictoriu cu pârâții C., D., E., a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se constate caracterul simulat al contractului de donație autentificat sub nr. x/17.11.2011, întocmit de notar public F., contact având ca obiect nuda proprietate a bunului imobil din Arad, str. x, jud. Arad, înscris în CF nr. x (provenit din conversia CF x Mureșel), nr. top. x (casă P si E și teren în suprafață de 578 m.p,), contract încheiat între A., respectiv pârâta de ordin 1 și pârâții de ordin II, simulație realizată prin interpunerea de persoane a pârâților de ordin II în locul fiicei lor minore, B.. A solicitat, de asemenea, îndrumarea OCPI Arad la efectuarea cuvenitelor mențiuni de carte funciară; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194, art. 430 și urm din noul C. proc. civ. și art. 1289 și următoarele din noul C. civ.

Prin sentința civilă nr. 344 din 10 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea de strămutare a judecății dosarului nr. x/2018

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 13 noiembrie 2018, sub același număr unic de dosar - x/2018

Prin sentința civilă nr. 581 din 17 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, a fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., în contradictoriu cu pârâții C., D. și E..

A fost obligat reclamantul la plata sumei de 2.000 RON către pârâți, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 11 din 29 ianuarie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamantul A. în calitate de reprezentant legal al minorei B. împotriva sentinței civile nr. 581 din 17 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș.

La 19 iunie 2020, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă dosarul nr. x/2018, având ca obiect recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 11 din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, fiind repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

Prin rezoluția din 7 iulie 2020 s-a dispus comunicarea recursului către intimați, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare.

La 13 iulie 2020 intimații au depus întâmpinare în termen legal, comunicată, prin care au invocat tardivitatea și inadmisibilitatea recursului, cu cheltuieli de judecată.

La 28 iulie 2020 recurentul-reclamant a comunicat răspuns la întâmpinare.

La 29 martie 2021 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în complet de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părți.

Raportul a fost comunicat părților la 20-21 aprilie 2021.

În cuprinsul raportului s-a reținut că recursul a fost declarat în termenul legal, hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, iar criticile formulate sunt susceptibile de încadrare în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 26 aprilie 2021 intimații au depus punct de vedere cu privire la raport, prin care au susținut excepția inadmisibilității recursului din perspectiva dispozițiilor art. 78 alin. (5) C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 iunie 2021 pronunțată în complet de filtru, s-a dispus efectuarea unui supliment la raport, din perspectiva dispozițiilor art. 78 alin. (5) C. proc. civ.

Prin suplimentul la raport de care s-a luat act prin rezoluția completului de filtru CF x din 28 iunie 2021, s-a reținut că, față de prevederile art. 78 alin. (2) și alin. (5) C. proc. civ., decizia civilă nr. 11 din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara nu este supusă căii de atac a recursului. Suplimentul la raport a fost comunicat părților la 5 iulie 2021, conform dovezilor de comunicare de la dosarul de recurs.

Recurentul-reclamant A., în calitate de reprezentant al minorei B. a comunicat, prin e-mail, punct de vedere la 13 iulie 2021, prin care a solicitat înlăturarea concluziilor din suplimentul la raport. A arătat că decizia atacată este supusă recursului, conform prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., chiar dacă poartă mențiunea "definitivă". De asemenea, a precizat că una dintre problemele de drept care se impune a fi dezlegată ține tocmai de greșita aplicare a dispozițiilor art. 78 C. proc. civ. de către instanțele de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații-pârâți G., D., E., Înalta Curte reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 581 din 17 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, a fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., în contradictoriu cu pârâții C., D. și E..

Asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți, prima instanță a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, constatând că numitul A. a precizat că nu înțelege să participe la proces în nume propriu, iar introducerea acestuia în cauză în această calitate nu a fost solicitată nici de către părțile adverse, Tribunalul Timiș a reținut că, potrivit dispozițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., se impune respingerea cererii de chemare în judecată, fără a mai intra în cercetarea fondului, acțiunea fiind inadmisibilă tocmai pentru că trebuia soluționată într-un cadru procesual diferit.

Potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ. - text de lege ce a constituit temeiul respingerii acțiunii ca inadmisibilă - "În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond".

În aceste condiții, având în vedere soluția pronunțată asupra fondului litigiului și temeiul de drept invocat, în cauză devin aplicabile prevederile art. 78 alin. (5) C. proc. civ., care dispun că hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condițiile alin. (2) este supusă numai apelului.

În ceea ce privește posibilitatea atacării cu recurs a deciziei pronunțate în apel, se constată că, în raport cu dispozițiile speciale anterior redate și având în vedere prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., ce statuează că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, decizia civilă nr. 11 din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara nu este supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că hotărârea judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru argumentele expuse și din coroborarea textelor legale redate, rezultă că decizia nr. 11 din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 78 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamantul A., în calitate de reprezentant al minorei B., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., în calitate de reprezentant al minorei B., împotriva deciziei civile nr. 11 din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2021.