ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1789/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 30 august 2018 pe rolul Tribunalului Călărași, secția civilă, reclamanții A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâții Comuna Vlad Tepeș prin primar, Agenția Domeniilor Statului Călărași și Statul Roman reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat instanței să constate caracterul abuziv al actelor de expropriere a moșiei "E.", respectiv a suprafeței de 238 ha teren situat în plasa F., Plevna, județul Ialomița, în prezent situat pe teritoriu comunei Vlad Țepeș, județul Călărași și să dispună restituirea suprafeței de 238 ha pe un alt amplasament, respectiv pe amplasamentul teritoriului comunei Cuza Vodă, teren liber ce se află în proprietatea Statului Român prin administrarea Agenției Domeniilor Statului Călărași.

Sentința pronunțată de tribunal: Prin sentința civilă nr. 397 din 30 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului Călărași, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință. A fost admisă excepția lipsei de interes pe capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al actelor de expropriere a moșiei "E." respectiv a suprafeței de 238 ha teren situat în plasa F., Plevna, jud. Ialomița, invocată din oficiu. Pe cale de consecință, a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al actelor de expropriere a moșiei "E.", respectiv a suprafeței de 238 ha teren situat în plasa F., Plevna, jud. Ialomița formulat de reclamanți, ca lipsit de interes. A fost respinsă cererea privind revendicarea (suprafeței de 238 ha teren) formulată de reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași și pârâta Comuna Vlad Țepeș, ca neîntemeiată. Au fost obligați reclamanții A., B., C. și D., fiecare în parte, la plata către Comuna Vlad Țepeș a sumei de 446,25 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de curtea de apel: Prin decizia civilă nr. 350/A din 27 mai 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți A., B., C., D. împotriva sentinței civile nr. 397 din 30 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâții Comuna Vlad Țepeș prin primar, Agenția Domeniilor Statului Călărași și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 350/A din 27 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, recurenții-reclamanți A., B., C. și D. au declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, întemeiată în drept pe motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au formulat următoarele critici: Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii materiale atunci când a apreciat că este lipsită de orice folos practic constatarea nevalabilității titlului statului, întrucât condițiile existenței dreptului subiectiv rezultă din aplicarea Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 193/2007. Conform dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, corelate cu prevederile alin. (3) din aceeași normă, instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului; or, tocmai acest aspect se urmărea a fi valorificat prin primul capăt al cererii. În soluționarea excepției lipsei de interes ar fi trebuit avute în vedere prevederile art. 32 și art. 33 C. proc. civ., în condițiile în care doar suprafața de 100 ha teren a făcut obiectul retrocedării în baza legilor speciale, iar pentru diferența de teren până la 238 ha teren revendicat, în cauză devin incidente prevederile art. 563 C. civ., ținând cont de faptul că nu a făcut obiectul legilor speciale. Au apreciat că instanța a făcut o aplicare greșită a legii speciale în detrimentul nomei de drept general.

Procedura în fața instanței de recurs: Prin rezoluția din 24 septembrie 2020 s-a dispus comunicarea cererii de recurs, urmând ca, după expirarea termenelor prevăzute de lege, să se întocmească raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. S-a pus în vedere recurenților-reclamanți să depună la dosar, sub sancțiunea nulității cererii de recurs, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9.987,32 RON, calculată conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Deși au fost încunoștințați la 30 septembrie, respectiv 1 octombrie 2020 că au obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 9.987,32 RON (conform dovezilor de înmânare aflate la filele x, 54, 56 - 58 din dosarul de recurs), recurenții-reclamanți A., B., C. și D. nu au depus dovada plății taxei de timbru în cuantumul indicat de instanță. La 15 octombrie 2020 intimatul-pârât Statul Român prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași a depus la dosar întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea cererii de recurs. La 27 octombrie 2020 intimata-pârâtă Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Vlad Țepeș a depus întâmpinare, invocând excepția nulității, solicitând anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. După îndeplinirea formalităților de comunicare, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiul a recursului, care a fost comunicat părților la 14-15 iulie 2021, conform dovezilor de la dosarul de recurs. Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași a depus punct de vedere la 26 iulie 2021, prin care a solicitat admiterea excepției netimbrării. La termenul din 23 septembrie 2021 instanța a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării cererii de recurs. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând excepția de netimbrare a recursului, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic, sub sancțiunea nulității. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență. De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2), dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru. În temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., cerința timbrării cererii de recurs este prevăzută sub sancțiunea nulității. Fiind vorba despre o cerință legală extrinsecă cererii de recurs, neîndeplinirea ei atrage nulitatea cererii, necondiționată de existența unei vătămări, conform prevederilor art. 176 pct. 6 C. proc. civ. În prezenta cauză, în sarcina recurenților-reclamanți s-a stabilit obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9.987,32 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. Obligația a fost comunicată recurenților la 30 septembrie, respectiv 1 octombrie 2020, potrivit dovezilor de comunicare de la filele x, 54, 56 - 58 din dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recurenții nu au formulat cerere de acordare ajutor public judiciar și nici cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului s-a consemnat faptul că recursul este supus taxei judiciare de timbru în cuantum de 9.987,32 RON, instanța urmând a se pronunța cu prioritate asupra excepției netimbrării căii de atac. Cum recurenții-reclamanți A., B., C. și D. nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, deși au fost legal înștiințați despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, față de prevederile art. 486 alin. (3) coroborate cu dispozițiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte urmează a anula recursul, ca netimbrat.