Decizia nr. 1984/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 13 mai 2019 pe rolul Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul Român, Comuna Ceahlău prin Primar, S.C. Hidroelectrica S.A., prin administrator judiciar B. și Sucursala C., solicitând a se constata nelegalitatea măsurii de naționalizare a imobilului (expropriere) și obligarea pârâților, în solidar, la plata despăgubirilor evaluate la suma de 45.684 euro (echivalentul a 217.382 RON curs leu/eur de 4,7584 RON la data de 10.05.2019), cu titlu de prejudiciu material, pentru exproprierea efectuată în temeiul Decretului nr. 216/1959 a terenului proprietatea tatălui reclamantei, D., în suprafață de 15.228 mp, situat în com. Ceahlău, jud. Neamț. De asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 euro (echivalentul a 475.840 RON) cu titlu de prejudiciu moral pentru exproprierea abuzivă a terenului, cu exercitarea unor manopere dolosive pentru a mușamaliza lipsa despăgubirilor ce trebuiau acordate conform legii. Faptele ilicite constau în exproprierea ilegală a terenului de 15.228 mp, fără acordarea de juste și prealabile despăgubiri conform decretului în baza căruia a fost dispusă și în încercarea de a mușamaliza lipsa despăgubirilor. În ceea ce privește prejudiciul, cel material este reprezentat de valoarea din prezent a terenului expropriat abuziv, suma solicitată impunându-se a fi actualizată până la data plății efective. Terenul de 15.228 mp nu mai poate fi restituit în natură, dată fiind construirea Lacului de acumulare Bicaz pe acel pământ. Prejudiciul moral s-a produs prin neplăcerile și frustrările cauzate de stat în urma exproprierii, dificultăți de ordin financiar cauzate de lipsa acordării unei despăgubiri pecuniare și falsitatea acordării de teren în substituire. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998-999 și art. 1003 C. civ.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Neamț: Prin sentința civilă nr. 573 din 7 noiembrie 2019, Tribunalul Neamț a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica S.A" și Sucursala C.. A admis excepția lipsei capacității juridice civile (astfel cum a fost calificată de instanță excepția lipsei calității procesuale pasive), invocată de pârâtul Guvernul României și, în consecință, a respins acțiunea în răspundere civilă delictuală având ca obiect pretenții (daune materiale și morale) formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate juridică civilă. A respins excepția autorității de lucru judecat, invocată prin întâmpinare de pârâta unitatea administrativ-teritorială comuna Ceahlău, județul Neamț prin primar. A admis excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. și Sucursala C.. A respins, ca inadmisibilă, acțiunea în răspundere civilă delictuală având ca obiect pretenții (daune materiale și morale) formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, unitatea administrativ-teritorială comuna Ceahlău prin primar, Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. și Sucursala C.. A respins, ca neîntemeiată, solicitarea pârâților Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. și Sucursala C. de obligare a reclamantei la plata de cheltuieli de judecată. A obligat reclamanta să plătească pârâtei unitatea administrativ-teritorială comuna Ceahlău suma de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ. În temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.786,32 RON, pentru care reclamanta a beneficiat de facilități la plată sub forma reducerii, prin încheierea pronunțată de Tribunalul Neamț la data de 07.08.2019 în dosar nr. x/2019, au rămas în sarcina statului.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău: Prin decizia nr. 265 din 1 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 573 din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunal Neamț. A fost obligată apelanta să plătească intimatei Comuna Ceahlău suma de 1500 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 265 din 1 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, reclamanta A. a declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs recurenta-reclamantă a arătat că atât Tribunalul Neamț, cât și Curtea de Apel Bacău au admis excepția lipsei capacității de folosință a Guvernului României, raportat la natura litigiului - despăgubiri, reținând că acesta ar putea avea calitate procesuală pentru actele administrative emise numai prin ministerele care îl compun. În cauză, actul administrativ în baza căruia s-a inițiat exproprierea și au fost acordate pretinsele despăgubiri a fost edictat de Consiliul de Miniștri, astfel încât nu se poate constata caracterul nelegal al măsurilor corelative exproprierii fără a fi citat pentru opozabilitate Guvernul României, cu atât mai mult cu cât bunurile expropriate treceau, potrivit legii, în proprietatea publică a statului. Cu toate că în considerentele deciziei recurate instanța de apel a reținut că exproprierea terenului nu a fost ilicită, autorul reclamantei nu a primit o despăgubire efectivă în urma exproprierii terenului în suprafață de 15.228 mp, fapt ce aduce atingere dreptului de proprietate, încălcat în mod continuu încă din anul 1958 și până în prezent. Atât Tribunalul Neamț, cât și Curtea de Apel Bacău au soluționat greșit situația dedusă judecății, din perspectiva puterii de lucru judecat. În continuare, recurenta-reclamantă a arătat că statul a înscris pe un libret E. suma de 65.165 RON, însă o parte din această sumă a fost stornată ilegal în baza HCM 771, iar o altă parte a fost retrasă mai apoi de către stat, ca urmare a unei false acordări de teren în substituirea celui vechi. Defunctul D. sau familia nu au deținut niciodată teren în altă localitate, aceasta reprezentând doar una dintre dovezile care demonstrează că exproprierea s-a realizat abuziv, fapt ce dă dreptul la acțiunea în despăgubiri întemeiată pe răspunderea civilă delictuală. Reclamanta, continuatoare în drepturi, nu poate solicita suma întrucât aceasta nu există, fiind stornată ilegal. Apreciază că este nelegală și soluția dată de Curtea de Apel Bacău în privința existenței în patrimoniul autorului a unui bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 la CEDO. Exproprierea naște dreptul la despăgubire, iar în cauză există hotărârea Consiliului de Miniștri privitoare la despăgubirile ce se acordă celor expropriați. Coroborat cu întreaga documentație ce face dovada preluării imobilului, este evident că se bucură de un "bun" și are dreptul la despăgubire. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs: Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 septembrie 2020. Având în vedere data înregistrării cererii introductive (13 mai 2019), procedura aplicabilă cauzei este cea reglementată de dispozițiile Legii nr. 310/2018. La dosar au fost depuse întâmpinări de către intimații-pârâți Comuna Ceahlău, Guvernul României și Statul Român prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, comunicate, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. De asemenea, au depus întâmpinare și intimatele-pârâte Hidroelectrica S.A. și Sucursala C. Piatra Neamț, invocând excepția nulității pentru nemotivare și excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere obiectul dosarului - expropriere. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat. După efectuarea procedurilor de comunicare, în aplicarea art. 490 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., s-a stabilit termen la 7 octombrie 2021, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosar. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse: Prealabil analizării cererii de recurs, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., instanța urmează a se pronunța asupra excepției inadmisibilității căii de atac și asupra excepției nulității recursului, invocate în cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosar. Cu privire la excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatele-pârâte Hidroelectrica S.A. și Sucursala C. Piatra Neamț, se constată că obiectul acțiunii introductive nu este "expropriere", astfel cum susțin intimatele în argumentarea excepției invocate. Temeiul juridic al pretențiilor deduse judecății îl constituie răspunderea civilă delictuală, în cuprinsul cererii de chemare în judecată fiind indicate dispozițiile art. 998-999 C. civ. și la art. 1003 C. civ. În dezvoltarea motivelor cererii de chemare în judecată, reclamanta a precizat că: - faptele ilicite pentru care solicită tragerea la răspundere a pârâților constau în exproprierea ilegală a terenului de 15.228 mp, fără acordarea de juste și prealabile despăgubiri conform decretului în baza căruia a fost dispusă; - prejudiciul material este reprezentat de valoarea terenului expropriat abuziv; - prejudiciul moral s-a produs prin neplăcerile și frustrările cauzate de stat în urma exproprierii, dificultăți de ordin financiar cauzate de lipsa acordării unei despăgubiri pecuniare; - legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul material și moral rezultă din însăși săvârșirea faptei, neputând exista vreun dubiu că prin exproprierea abuzivă s-a adus atingere asupra dreptului de proprietate al reclamantei. Astfel cum a fost formulată cererea de chemare în judecată, reiese că prin acțiunea promovată reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata de despăgubiri materiale și morale pentru repararea prejudiciului suferit prin exproprierea tatălui său, constatarea nelegalității măsurii de expropriere a terenului fiind formulată în scopul demonstrării caracterului ilicit al faptelor prin care au fost încălcate drepturi patrimoniale/nepatrimoniale. Cum temeiul juridic al acțiunii este cel al răspunderii civile delictuale, având în vedere cuantumul despăgubirilor solicitate (45.684 euro - echivalentul a 217.382 RON, cu titlu de prejudiciu material și 100.000 euro - echivalentul a 475.840 RON, cu titlu de prejudiciu moral), față de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., reiese că decizia civilă nr. 265 din 1 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă are deschisă calea de atac a recursului. Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatele-pârâte Hidroelectrica S.A. și Sucursala C. Piatra Neamț. Referitor la excepția nulității pentru nemotivare, invocată în cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosar de intimații-pârâți Comuna Ceahlău, Guvernul României și Statul Român prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, respectiv de intimatele-pârâte Hidroelectrica S.A. și Sucursala C. Piatra Neamț, se reține că, deși recurenta-reclamantă a formulat critici indicând ca temei dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., susținerile privind modul de soluționare a excepției lipsei capacității juridice civile se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar cele vizând caracterul ilicit al faptei pot fi circumscrise pct. 8 al aceluiași articol. Nu se identifică critici care să atragă incidența art. 488 pct. 6 C. proc. civ. - recurenta nu argumentează în niciun fel faptul că hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau care ar fi motivele contradictorii ori străine de natura cauzei, astfel încât se constată că acest motiv de nelegalitate a fost formal invocat. Așadar, având în vedere că în cuprinsul cererii de recurs se regăsesc critici de natură a fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., nu se poate reține sancțiunea prevăzută de art. 489 C. proc. civ. în cazul nemotivării căii de atac - nulitatea recursului. Pe fondul recursului, se observă că primul motiv de recurs vizează soluția pronunțată de Tribunalul Neamț și confirmată de Curtea de Apel Bacău de admitere a excepției lipsei capacității procesuale a Guvernului României, raportat la natura litigiului - despăgubiri, coroborat cu prevederile Codului administrativ, art. 14-50, art. 102 și art. 108 din Constituția României. Recurenta-reclamantă solicită să se constate nelegalitatea deciziei în ceea ce privește modul de soluționare a acestei excepții, arătând că nu se poate constata caracterul nelegal al măsurilor corelative exproprierii fără a fi citat "pentru opozabilitate" Guvernul României, având în vedere că bunurile expropriate treceau în proprietatea publică a statului. În expunerea acestei critici, pe lângă faptul că partea nu argumentează și nu dezvoltă în ce anume ar consta nelegalitatea soluției pronunțate pe această excepție, nu justifică nici care ar fi legătura dintre opozabilitatea hotărârii prevăzută de art. 435 C. proc. civ. și capacitatea procesuală (condiție de exercitare a acțiunii civile prevăzută de art. 32 C. proc. civ.), având în vedere că citarea sau introducerea în cauză a unei părți pentru opozabilitate (pentru ca hotărârea să producă efecte față de aceasta), nu îi conferă părții capacitate procesuală. Astfel cum a reținut prima instanță, soluție validată de curtea de apel, chemarea în judecată a Guvernului României în calitate de pârât într-un litigiu de drept comun nu este posibilă, față de lipsa capacității sale juridice civile, având în vedere că obligațiile ce se cer a fi stabilite în sarcina acestuia prin cererea principală (de plată a unor despăgubiri care să acopere prejudiciul material și daunele morale) nu corespund capacității juridice administrative a executivului, ca expresie a atribuțiilor și competențelor stabilite prin normele constituționale și cele ale legilor speciale de organizare și funcționare. Cum prezenta cauză nu este un litigiu de contencios administrativ în accepțiunea art. 2 lit. e) din Legea nr. 554/2004, soluția pronunțată de instanțele de fond asupra excepției lipsei capacității procesuale a Guvernului României este legală, recurenta-reclamantă nereușind să arate contrariul. Al doilea motiv de recurs vizează considerentele deciziei, ce rețin că exproprierea nu a fost ilicită, ci, dimpotrivă, autorul reclamantei a primit despăgubiri bănești. După ce reia prezentarea situației de fapt, recurenta-reclamantă arată că atât Tribunalul Neamț, cât și Curtea de Apel Bacău "au soluționat greșit, din perspectiva puterii de lucru judecat situația dedusă analizei". Criticile expuse în continuare se referă la legalitatea/nelegalitatea decretului de expropriere, partea prezentând "dovezile care demonstrează că exproprierea s-a realizat abuziv" - fapt ce, în aprecierea sa, îi conferă dreptul la acțiunea în despăgubiri întemeiată pe răspunderea civilă delictuală. În lipsa unei dezvoltări corespunzătoare a motivelor pentru care partea apreciază că decizia pronunțată ar fi nelegală din perspectiva puterii de lucru judecat, instanța nu se poate substitui autorului cererii de recurs, apreciind că sunt lămuritoare considerentele instanței de apel, în care se arată că: "În lipsa identității de obiect și cauză între prezentul litigiu și cel soluționat prin decizia civilă nr. 467A/2017 pronunțată la data de 22.05.2017 de Curtea de Apel București, excepția autorității de lucru judecat invocată de comuna Ceahlău a fost respinsă. În mod corect pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A și Sucursala "C." au invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei. (… ) Faptul că reclamanta nu a obținut în această procedură specială o dispoziție favorabilă, dispoziția fiind supusă și controlului instanței de judecată, nu îi deschide calea satisfacerii pretențiilor pe calea acțiunii de drept comun în pretenții întemeiate pe răspunderea civilă delictuală. Din însuși modul de formulare a acțiunii introductive de instanță se desprinde concluzia că reclamanta contestă cele stabilite cu putere de lucru judecat de instanță prin decizia amintită, contestând modul în care au fost interpretate probele în acel litigiu și dorind readucerea în discuția instanței a problemei caracterului abuziv sau nu al exproprierii autorului său prin Decretul nr. 216/1959. Or, această problemă a fost deja lămurită în procedura specială a Legii nr. 10/2001 urmată de reclamantă." În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, cu referire la nelegalitatea soluției pronunțate de Curtea de Apel Bacău în privința existenței în patrimoniul autorului a unui bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, contrar susținerilor recurentei-reclamante, exproprierea nu deschide dreptul la despăgubire, în mod direct și necondiționat. Curtea de la Strasbourg a stabilit că exista un "bun" în sensul Articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție în măsura în care, în mod cumulativ, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie o instanță judecătorească a recunoscut unei persoane calitatea de proprietar al bunului și prin dispozitivul hotărârii a dispus în mod expres restituirea bunului către acea persoană (Păduraru c. României). Se constată că instanța de apel a avut în vedere cele statuate în cauza Atanasiu și alții contra României, în cuprinsul căreia s-a arătat că un "bun actual" există în patrimoniul proprietarilor deposedați abuziv de stat dacă s-a pronunțat în prealabil o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, prin care nu numai că s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a și dispus expres în sensul restituirii bunului. Faptul că există hotărârea Consiliului de Miniștri privitoare la despăgubirile ce se acordă celor expropriați, nu înseamnă că reclamanta se bucură de un "bun" și are dreptul la despăgubire, dat fiind că în speță, în procedura Legii nr. 10/2001, din contră, s-a stabilit irevocabil că exproprierea nu a fost abuzivă, ci cu plata unei despăgubiri, astfel că noua acțiune întemeiată pe fapta ilicită este inadmisibilă - cum în mod legal a reținut curtea de apel. Pentru considerentele expuse, cum criticile îndreptate împotriva deciziei din apel au fost găsite nefondate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.